Doresc cateva sfaturi

Aprilie spune:

Problema aici nu este neaparat relatia ,care se aspreste, dintre util23 si sotul ei, cum au incercat unii sa induca .Aceasta este efectul ,doar.
Cauza este alta .
Nemultumirea, lipsa de comunicare a aparut tocmai atitudinii ei vis a vis de baiatul lui.

Mi se pare oarecum pueril ca utiliz23 sa fie deranjata de timpul (redus, dupa parerea mea, motivat de distanta f mare)pe care sotul ei il petrece cu fiul sau.

De-a lungul anilor, distanta si-a spus cuvintul si legatura tata-fiu a fost una sporadica si limitata.

Eu ma intreb doar cite mame ,aici ,pe forum, ar fi vreodata deranjate de timpul petrecut de sot cu copilul lor ??

In momentul in care s-a casatorit cu un tip care avea un copil dintr-o casatorie anterioara, firesc era sa-si imagineze ca acest copil nu se va volatiliza si ca va fi prezent in viata lor restul vietii.

Sotul meu are o relatie f apropiata cu baiatul nostru (casatorit, locuieste la citeva min distanta de noi), vorbesc aproape zilnic la tel, merg la pescuit impreuna,la cumparaturi, expozitii (de masini, total neinteresante pt mine ),etc.

Cum as putea vreodata sa-i reprosez ca ma neglijeaza in favoarea fiului nostru ?!

Frustrarile (si nu ma indoiesc - exista destule)ar trebui sa vina dinspre mama naturala a baiatului, cea care l-a crescut singura, ani de-a rindul (minus 1 -2 sapt anual, de vacanta alaturi de tata si de noua partenera).

Ea ar avea dreptul sa se plinga.

Utiliz23 , tu trebuie sa incurajezi relatia dintre sotul tau si fiul lui .Asta daca vrei sa ai o casnicie fericita in continuare...

Nemultumirea ta nu mi se pare justificata (chiar daca emotional, te inteleg ; baiatul ti-e strain si nu ai nici cea mai mica intentie sa ti-l apropii).

Fomalhauti spune:

Dahriana (si altele, dar mai ales Dahriana!): fiul sotului nu este si fiul lui "utilizator". Hai sa nu ne ascundem dupa degete...

Dahriana, tu judeci prin prisma situatiei tale. Nu stiu daca alegi sa te prefaci sau chiar, nefiind mama, nu-ti dai seama. Nu, "utilizator23" nu este mama copilului sotului ei si nici tu nu esti mama copilului iubitului tau. Amandoua ati intrat in relatie stiind ca partenerul vostru are un copil si ca acesta nu o sa dispara din viata tatalui lui. Dar asta nu inseamna in niciun fel ca una din voi a devenit mama copilului. "Adoptia la distanta" nu este adoptie, e doar o vorba.

Dragoste impusa, obligatorie nu exista.

Dahriana, probabil, daca vei ramane cu iubitul tau actual, iti vei petrece ceva timp alaturi de copilul lui. Vazandu-l crescand probabil te vei atasa intr-o oarecare masura de el, dar nu ii vei fi mama. Nu esti mama unui copil pe care il vezi o data la doua saptamani, dar nu atunci cand are o problema, cand este bolnav, de exemplu.

Utilizator23 l-a cunoscut pe fiul sotului ei atunci cand acesta avea 15 ani. Daca pentru mine, ca mama, copilul meu de 20 de ani si jumatate este "scump", "dulce" si asa mai departe, pentru alte persoane el este un adult. Pentru Utilizator fiul sotului era un adolescent in cel mai bun caz "dragut". Probabil timpul petrecut de ea alaturi de acest copil este egal cu timpul pe care eu, de exemplu, l-am petrecut cu unii colegi de-ai copiilor mei, chiar mai scurt decat timpul petrecut de mine alaturi de copii din vecini care veneau din cand in cand in vizita la noi. Mi se pare absurd sa i se ceara mai mult decat o simpatie fata de acest copil si asta numai in masura in care acest copil este intr-adevar simpatic, amabil cu ea.

Daca Utilizator ar fi zis ceva in sensul ca este ca o mama pentru acest copil eu as fi spus fie ca minte fie ca nu stie ce vorbeste.

Revenind la subiectul propriu-zis. Eu cred ca este o problema. Utilizator este casatorita de mai multi ani si acum se plange de situatie. Deci ceva s-a schimbat. Inclin sa cred ca tatal si fiul s-au apropiat - asta e bine pentru ei doi. Dar cred ca fiul i-a reprosat tatalui cate ceva sau tatal isi face singur reprosuri pentru relatia de pana acum cu fiul lui. Nici aici nu e nimic rau, e un pic trist fiindca trecutul nu poate fi schimbat. Si acum urmeaza problema. Cred ca tatal nu isi asuma vina pentru acest trecut si incearca sa dea vina pe actuala sotie. Si fata de fiu si fata de el. Din ceea ce a povestit Utilizator reiese ca sotul incearca acum sa (de fapt sa-si) dovedeasca faptul ca nu el a fost de vina de relatia pe care a avut-o in trecut cu fiul lui, ci ea, sotia. Adica, ea ii spune ca nu mai are timp destul pentru ea si el raspunde "Aaaa, ai ceva impotriva fiului meu." Si fata de fiu incearca sa dovedeasca faptul ca "este de partea lui", vezi povestea cu ceapa. Barbatul incearca acum, in al 12-lea ceas, sa dovedeasca tuturor ca fiul lui este pentru el mai important decat orice, mai important decat sotia. Dar, evident, nu a fost intotdeauna asa. Daca ar fi fost asa ar fi ramas dupa divort in acelasi oras cu fiul, indiferent ce ar fi presupus asta (salariu mai mic, stat cu chirie, orice). Daca ar fi fost asa s-ar fi dus mult mai des in vizita la fiu dupa divort.

A, da. Pornind de aici: "Daca fiul lui ar fi fost foarte important pentru el, cel mai important lucru din lume, l-ar fi vazut mai des, ar fi folosit toate mijloacele materiale si tot timpul pe care il avea in acest scop." Ei, bine, daca lucrurile ar fi fost asa, Utilizator, cand si-a cunoscut sotul, ar fi acceptat sau nu ar fi acceptat aceasta situatie. Dar situatia nu a fost asa, a fost altfel. Si Utilizator a acceptat situatia asa cum era ea, adica un telefon din cand in cand si o scurta perioda de prezenta a copilului in viata sotului, de fapt in viata cuplului, pe perioada vacantei. Acum situatie s-a schimbat si nu mi se pare nimic neobisnuit ca Utilizator sa nu doreasca sa accepte o alta situatie. Da, cand s-a casatorit, stia ca sotul ei are un fiu si o anume relatie cu acesta. Dar acum aceasta relatie s-a schimbat si nu puteti sa-i spuneti ca e datoare sa o accepte automat.

Sfaturi? Nu prea am. Fiindca eu cred ca pentru sot este acum foarte important sa dovedeasca faptul ca nu este vinovat ca a pierdut o buna perioada de timp din viata fiului lui. Nu vrea sub nicio forma sa recunoasca faptul ca asa a vrut el in perioada respectiva.

Sincer, nu am sfaturi, dar poate are altcineva in aceasta perspectiva. Sau poate, Utilizator, te ajuta sa intelegi ce este in sufletul sotului tau (chiar daca a intelege nu inseamna neaparat si a accepta).

andacos spune:

Formalhauti,eu nu mi-as dori ca prietena sotzului meu(ncii nu stiu cum s-o numesc ,concubina ar fi termenul cel mai potrivit insa are totusi conotazii aiurea)sa-mi iubeasca copilul!

De dragostea pentru el m-am ocupat si ma voi ocupa in continuare!

Insa m-ar deranja,m-ar durea ca ea sa aiba o asemenea atitudine si sa vina cu asemenea discutzii ca si utilizator 23!

JD.ce nu tzi-a placut in mesajul lui April?Chiar ma intereseaza de ce l-ai dezaprobat!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

ruxandra_sb spune:

De acord.

Intr-un fel de atasezi de un copilas mic.. pe care il vezi crescand.. si poate il si ajuti sa creasca ca "mama vitrega".

Dar un adolescent de 15 ani?? Care probabil a fost tare "fericit" s-o cunoasca pe noua femeie din viata tatalui sau.. .. sa fim seriosi

andacos spune:

Aoleuuu...cu sticla asa de dimineatza!

Eu nu cred ca i-a cerut cineva sa iubeasca adolescentul,tinarul sau ma rog copilul lui!

Ci doar sa-i respecte existentza!Si dreptul de a avea o relatzie(chiar si tirzie)cu tatal lui!

editez sa-i spun lui utilizator 23 sa nu ia personal mesajul de mai sus,care e doar o reactzie a mesajului ruxandrei!Deci n-are nimic de-a face cu tine!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

balanta spune:

La o anumita varsta acceptam greu schimbarile si echilibrul care s-a creat de fapt ca si o deprindere de pe o zi pe alta. La data casatoriei, adevarat ca actuala sotie a acceptata acest mariaj tocmai poate conditiilor date : imixtiuni rare a copilului in viata lor . Acum, cand raportul fortelor s-a schimbat, probabil i se vede amenintata pozitia in cadrul familiei. Pana la urma e vorba de aceleasi rahaturi psihologice, raportul de "forta", lupta pt control,nevoia de validare ... nu stiu cine spunea la un moment dat .. daca ea ar fi multumita cu ea insasi nu ar fi atat de nesigura pe telefoanele si timpul petrecut cu fiul vitreg. Pana la urma daca distanta e atat de mare nici sotul nu poate fi acolo tot timpul ... si sa o luam cumva invers ... daca ea ar avea o prietena foarte apropiata cu care ar vorbi zilnic la telefon sau o data pe sapatamana cate 2-3 ore ... sa inteleg ca sotul ar fi gelos ca nu petrece acel timp cu el. Uneori suntem atat de egoisti incat suntem gelosi pana si pe timpul petrecut cu un hobby. Probabil neavand copil cu el ( ca nu reiese din context asta)e mai greu sa accepti situatia acum. Si da, pot aparea situatii noi si noi. Nimic nu e batut in cuie in decursul unei casnicii. Nu semnam ca ramanem fix la fel.

utilizator23 spune:

Fomalhauti iti mulumesc pentru mesaj si desigur si celorlalte membre ale forumului.
La un moment dat citind mesajele postate chiar incepusem sa ma gandesc ca poate eu gresesc cand spun fiul lui si nu fiul nostru si ca nu spun ca il iubesc foarte mult. Dar exact cum Fomalhauti spunea cand l-am cunoscut pe sotul meu fiul acestuia era deja un adolescent, nu aveam nici cum sa ma apropii de el si nici cum sa ma implic in viata lui. Eu cred ca sunt situatii in care nici mama naturala nu reuseste sa se apropie foarte tare de sufletul copilului sau daramite eu. Si da cand ne-am casatorit stiam ca sotul are un copil dar fie eu eram prea tanara pentru a evalua corect situatia, fie indragostiti fiind lucrurile au fost si le vedeam altfel dar atunci nu aveam astfel de discutii. Discutiile si problemele de acest gen au aparut mai tarziu si acum s-au accentuat. Si da, cand sotul meu s-a mutat in orasul in care locuiam eu si in care locuim si acuma a fost de acord si poate chiar fericit ca se va afla la distanta fata de fosta sotie.
Am mai spus, eu si baiatul ne respectam reciproc, este simpatic, dragut, eu zic ca este o relatie normala ca intre "mama vitrega si fiu". Sunt perfect constienta de faptul ca baiatul nu are absolut nici o vina, nu il acuz de nimic, nu vreau sa spun nici ca sotul este vinovat, este pur si simplu o situatie care se intampla.
Pentru Andacos, sper ca fostul tau sot sa reuseasca sa aranjeze in asa fel lucrurile incat sa nu apara astfel de discutii. Se pare ca sotul meu nu a reusit sau nici nu s-a straduit prea mult.Nu inteleg de ce mereu, actuala sotie sau iubita a "fostului sot" este privita si inteleasa ca o persoana negativa, o concubina chiar, fiindca nu cred ca ea poarta vina divortului dintre primii soti. Si pentru ca cineva intreba daca nu cumva eu am fost motivul divortului sotului meu vreau sa-i spun ca nu eu am fost motivul poate eu am fost doar picatura care a umplut paharul dar nu ma simt vinovata nici pentru acest lucru fiindca daca relatia lor ar fi mers bine eu nu as fi fost prezenta in viata sotului meu.
Si da, inteleg ca problema este intre mine si sotul meu, probabil eu nu mai merit atentia lui dar pentru ca de multe ori in ultima perioada sotul motiva aceasta lipsa de atentie din partea lui ca ar fi din cauza mea ca tot timpul am ceva impotriva fiului sau relatiei lui cu el, si sincer nestiind ce anume gresesc sau cum ar trebui sa ma comport in astfel de situatii am cerut si sfatul vostru. Si cum am relatat si in primul mesaj o intamplare in care eu doar l-am intrebat daca a petrecut toata ziua cu fiul sau si el a fost suparat, desigur ca l-am intrebat ce anume am gresit in opinia lui si de ce l-a deranjat atat de tare acea simpla intrebare, el spunandu-mi ca are impresia ca pe mine m-ar deranja ca a petrecut toata ziua cu fiul sau ori nu era deloc asa.
Si in incheiere desi ma repet vreau sa spun ca nu am nimic impotriva baiatului sau a relatiei sotului meu cu el, nu vreau sa concurez cu el, o sa respect si o sa sustin in continuare atat baiatul cat si relatia tatalului cu el, problema este intre mine si sotul meu, o sa incerc sa o rezolvam daca vom reusi, daca nu se va putea, cum bine spunea cineva, nu am semnat pentru o viata.

Ramonika spune:

o data ce ai acceptat sa te mariti cu cineva care are un copil din casatoria anterioara, cred ca ar fi trebuit sa fii de acord cu tot ce vine la pachet din situatia asta, chiar daca lucrurile pareau mai roz la inceput... apoi pe parcurs s-au mai schimbat.
e normal ca el sa-si iubeasca cel mai mult copilul, chiar daca tie nu-ti convine asta. daca nu esti parinte, probabil ca n-ai cum sa intelegi.
mai bine aliaza-te cu ei, decat sa ti-i faci dusmani. nu cred ca poti concura cu baiatul lui.

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz
zebra roz

Rufus spune:

Poate ca multe din voi va puneti in situatia autoarei si o judecati dupa instinct. (andacos a punctat bine si repetat temerea asta).
Probabil, asa cum au remarcat mai multi, exista ceva probleme de comunicare intre soti, fara legatura cu copilul lui.
In ceea ce priveste relatia in trei, consider ca sotul e la fel de vinovat, daca nu cumva si mai vinovat, pentru gestionarea situatiei, atat in trecut cat si in clipa de fata.
Va asigur, pe cei care nu traiti cu soti care au copii din alta casnicie, ca nu este simplu deloc si trebuie multa atentie, intelegere, calm si altele in gestinarea problemei "copilul tau sau copilul meu".
Din punctul meu de vedere, mai ales in cazul in care copilul nu locuieste in familia lor, sotul este cel care se face vinovat de lipsa unei relatii mai apropiate a copilului cu "mama vitrega", afara de cazul, normal, cand mama vitrega e chiar aia din povestea Alba ca Zapada. Adica o zgripturoaica.
Daca nu este harca din poveste, unei femei ii este foarte greu sa se apropie de fiul sotului sau, pentru el ea este din start o intrusa si doar tatal sau ii poate explica cum sta treaba.
Iar excluderea ei in continuare din viata lor, un anumit comportament de fata cu fiul lui...mi se par fara rost, de prost gust si de netolerat. Din punctul meu de vedere. Eu nu as face niciodata asa ceva sotiei mele. Pe care se presupune ca o iubesc, o respect si doresc sa traiesc alaturi de ea toata viata noastra.
Pentru ca nu cunosc exact situatia, nu ma aventurez sa spun ca 100% este vina lui sau a ei in cazul de fata, insa in acest moment ei nu se comporta ca doi soti.

utilizator23: sfatul meu este sa-l lasi pe sotul tau sa decida ce doreste, o relatie cu fiul tau, una cu tine, una cu ambii...
Sa va lamuriti eventualele probleme de cuplu, sa puteti discuta pe fata ce va deranjeaza si poate ajungeti la un consens.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

NoUserName spune:

Eu sunt tentat sa cred ca apropierea tata-fiu este o consecinta a deteriorarii relatiei dintre utilizator23 si actualul sot.

Situatie ipotetica: sotul divorteaza si-si gaseste o noua dragoste. Cum va afecta asta relatia cu copilul? Oare si noii cuceriri ii va spune ca este foarte obosit si n-are timp de doua vorbe dar va sta 2 ore la telefon cu copilul? Ceva ma face sa cred ca nu; dimpotriva, relatia cu copilul se va raci din nou.

Chiar in primul post utilizator23 a spus, citez: "nu m-am putut abtine sa nu ii spun ca era prea obosit sa vorbim impreuna dar nu a fost obosit sa stea doua ore la telefon cu fiul lui". Ceea ce nu mi se pare corect. Eu m-as fi limitat la a-i spune "ieri ai fost prea obosit ca sa stai de vorba cu mine.". Si atat. Practic in felul asta mi-am exprimat nemultumirea, ramanand la latitudinea partenerului sa vada daca si ce masuri va lua in acest sens. Faptul ca-i aduci mereu in discutie copilul nu e un lucru bun pentru relatia voastra. Si scuze ca-ti spun direct (nu gasesc o alta cale mai ocolita), dar sta de vorba cu tine atat cat simte el ca-i face placere sa stea de vorba cu tine si, cu cat insisti mai mult, cu atat mai putine sanse de reusita vei avea (cel putin cu unul ca mine).

Parerea mea despre o relatie intre doi oameni casatoriti este de a da cat poti, a primi cat ti se ofera, a-ti exprima dorintele, asteptarile si nemultumirile partenerului de viata, dar a nu-i impune sa-ti faca pe plac. Probabil din punctul unora de vedere nu e o solutie constructiva, dar dragoste cu forta nu se poate.