Agitatie si zapaceala

Raspunsuri - Pagina 20

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Citat:
citat din mesajul lui kariguld

Citat:
citat din mesajul lui allinta

Atata timp cat copilul nu este bolnav psihic, este vina parintilor pt toate problemele de comportament ale copiiilor, mai ales la varste mici. Suna dur, dar asta e realitatea pe care o traiesc chiar eu. Fetita mea a fost un copil cu probleme serioase de comportament. Cauza : eu si sotul. De abia dupa ce am vizitat de cateva ori psiholoaga gradinitei, ne-am asumat greselile si ne-am schimbat.
Flaviutza, daca la sfarsitul zilei nu iti tii copilul in brate atat cat vrea si nu o pupacesti si o dragalesti suficient, evident ca va face numai traznai pt a va capta atentia.
Fuga de propriul copil nu va face sa dispara problemele, ci le va accentua.
Selene, chiar nu are importanta cate crize face fetita acum si daca ii place sau nu serbarea de la gradinita. Inscri-o si du-o. Pregateste-te psihic pt teroare si nu ceda ; nu va faceti niciun bine sacaindu-va una pe cealalta de dimineata pana seara. Daca gradinita are psiholog, mergeti la o consiliere sau mai multe. Iti vei ajuta si copilul sa se faca mai bine inteles de catre educatoare si, de ce nu, de catre tine insati.
Recompensarea copiiilor cu cadouri nu suplineste lipsa fizica si afectiva a parintilor.

Edit : fii-mea urla din toti rarunchii cand vroiam sa plecam din parc, dupa 4 ore !!! Se uita tot parcul la noi. Batea copiii, scoatea limba la adultii de care nu ii placea. Strica lucruri din plictiseala etc...
Acum, este un copil linistit, intelegator, chiar daca mai are mici derapaje, isi revine repede dupa primele explicatii ca nu e frumos sa se comporte ca un copil needucat.
Toate astea au fost posibile cu ajutorul sfaturilor psiholoagei.
Degeaba ne lamentam de cat de rai sunt copiii nostri si cat ne-am straduit noi sa le facem pe plac. Undeva, parintii gresesc. Iar cea mai mare greseala a parintilor este ca nu vor sa recunoasca ca ei poarta principala vina si ca nu stiu cum sa procedeze si sa apeleze la ajutorul unui psiholog bun.














allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Citat:
citat din mesajul lui allinta

Mai, Selene, tu compari problemele tale cu ale celor abuzate sexual de parinti sau cine stie ce alti derbedei ?!




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.


Nu, si raspund si eu ca si kari:

Citat:
te rog sa nu interpretezi si sa judeci spusele mele dupa cum te judeci pe tine.


kari, referitor strict la cadouri:

Am mai vandut una, alta, D. a lucrat ore suplimentare, uneori si sambata, si duminica, s-au mai ivit proiecte mai mititele de tradus, unul azi, altul peste o saptamana, dar au fost bune si alea, si inca un lucru important: in perioada aceea, METRO a aplicat o reducere de 40% la jucarii.

Din partea noastra, a parintilor, Daria a primit de ziua ei un ponei mai mare, iar de Mos Craciun, o trasurica cu ponei si o papusa stil Barbie, dar mai frumoasa, mai copilaroasa. Atat de la noi, restul au fost de la bunici, alte rude. Poneii sunt una din febletile ei.





Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

allinta, am inteles destule, numai ca Julia mi-a lasat impresia ca vede niste complexitati care mie imi scapa.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Citat:
citat din mesajul lui Selene_Bunny

Citat:
citat din mesajul lui allinta

Mai, Selene, tu compari problemele tale cu ale celor abuzate sexual de parinti sau cine stie ce alti derbedei ?!


Nu, si raspund si eu ca si kari:

Citat:
te rog sa nu interpretezi si sa judeci spusele mele dupa cum te judeci pe tine.



...iar logica raspunsului tau este...



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Selene, viata ta nu este nici urata, nici grea; numai tu o percepi astfel.

Sa facem o comparatie intre tine si cei care nu isi permit sa plateasca o chirie sau au copiii grav bolnavi, sau femeile care sunt batute de barbatii lor...etc...

Esti doar plictisita, chiar daca iti iubesti copilul.

Ai pornit-o bine : vizitezi gradinite, socializezi cu mamici.

Ia-le pas cu pas si vei reusi sa intelegi mult mai bine sfaturile pe care le-ai primit la acest subiect.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns turturica spune:

Citat:
citat din mesajul lui Selene_Bunny


M-ati zapacit de tot, adica ce ar trebui sa fac si voua vi se pare ca nu fac?







Du-te la un terapeut. Ia-ti un job. Da-o pe Daria la gradinita.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns JuliaSM spune:

Selene, nu am raspuns strict la subiect, din cel putin doua motive: 1) ceea ce ti s-a spus mai devreme cu privire la Daria si activitatile cu si pentru ea mi s-a parut pertinent si foarte potrivit si 2)avand in vedere faptul ca de ceva vreme pierd si eu vremea pe DC (nu in zadar,sper eu!), am citit pe ici, colo, celelalte subiecte deschise de tine in timp si cumva stiu (stim) tabloul mai largit in care se intampla actiunea de la topicul de fata.Motiv pentru care, practic discutand, e greu si chiar nepotrivit sa separi problemele, atat timp cat sunt legate unele de celelalte.

Ce inteleg eu prin luarea taurului de coarne?...solutii putin extreme, care par imposibile, dar nu sunt, desi se pot dovedi foarte grele. Provocari pe care noi le-am acceptat, in familia noastra, atunci cand am vazut ca nu mai merge-asa, si uneori ne-a fost chiar greu-greu, atat emotional, cat si financiar si de alta factura. Si asta in contextul in care aveam deja 2-3 copii. Dar plansul pe umarul altuia, fie el si cel mai bun prieten, ajuta atat timp cat iti eliberezi presiunea din creier, ca sa nu-ti explodeze, dupa care o iei din loc si cauti solutii, nu te bagi sub acelasi capac al aceleiasi oale, asteptand pana creste iar presiunea, in fix acelasi context si conditii ca data trecuta, fara ca atitudinea, perspectiva asupra vietii, viitorului samd sa se fi schimbat deloc. Cercurile vicioase sunt periculoase, de-aia si sunt numite asa. Greu sa iesi din ele, pentru ca miscarea circulara e comoda, traseul cunoscut si forta centrifuga linistitoare.

Concret, ce-as face eu ( multe din ele au si fost facute de noi, in chenarul problemelor noastre personale) :
-as pleca din Braila ( noi am plecat din tara, nu numai din oras, unde nu ne-a asteptat niciun prieten, cunostinta, ori caine cu colac undeva)
- as incadra pe copil intr-un grup regulat-cresa, gradinita
- as cauta solutii la problemele MELE de parenting, pentru ca e absurd sa pui pe copil sub lupa, sa-i cauti diagnostic si rezolvari de comportament, atat timp nu stii exact in ce coordonate te definesti tu insuti ca parinte responsabil, care creste un copil in mod constient, nu dus de val de azi pe maine, ca se poate si-asa...cu apa si cu paine se poate creste un copil, insa nu e destul. Nu vorbesc de tine specific, nu acuz, ci discutam perspectiva. Tu trebuie sa stii ce poti da ca parinte si cum poti suplimenta ceea ce crezi momentan ca e imposibil ( disponibilitate, rabdare, timp pentru parc si multe altele)
-as cauta un job care sa ma multumeasca si sa fie satisfacator financiar

Eu una imi stiu deficientele momentan si incerc sa lucrez la ele, caut mereu planuri de...dezvoltare personala, sa zic asa, pentru mine ca adult activ, dar si ca parinte, ca femeie. Daca eu nu pun oasele la bataie ( ca osul nu-i destul cateodata...), ce pretentii as avea de la cei din jurul meu, de la sotul meu? Ce vad copiii mei la mine, ce li se imprima lor din copilaria timpurie, ca mod de viata preluabil pentru mai tarziu!?
Plang cand mi-e greu, uneori si fata de copii (acum 4, de cateva zile), ca si plansul si greul sunt parte din viata, dar tot fata de copii imi suflu mucii, suflec manecile si caut alte solutii si portite, ca sa reusesc sa trec azi ce-a reusit sa ma doboare ieri.
Eu nu mai intervin, nu as vrea sa te ranesc sau vreun mesaj al meu sa te faca sa plangi, insa vreau sa-ti spun ca se poate, oameneste multe sunt posibile, intoarceri din drum, schimbari de plan si de perspectiva la 180 grade...fara sa mori, iti garantez ca nu se moare in lupta cu viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Recitesc subiectul cu pixul in mana, notez sfaturile diferite de ceea ce am aplicat deja...

Si, recitind postarea flaviutzei, mi-am adus aminte cum era fratele meu cand era mic... Argint viu, nu altceva... Pe vremea aceea, si localitatea fiind mica, nu stateau parintii dupa copii ca acum, sa iasa cu ei, sa ii supravegheze... Acolo e plin de copii, mereu... Si fratele meu avea 5 ani si a plecat din fatza blocului cu un prieten de aceeasi varsta, a fost disparut o buna bucata de vreme, m-a trimis mama sa il caut, nu l-am gasit pe nicaieri... S-a intors dupa vreo 3 ceasuri, ud... Si ne-a spus, senin, ca el a fost la Somes (trece Somesul prin localitate) si ca a trecut Somesul prin apa... Sa murim, nu alta... Curentul, sub pod, poate rasturna de pe picioare un copil de 5 ani... Varianta 2 era ca statuse pe burta pe pod, cu capul peste margine, si scuipase in apa...

Cand avea vreo 3 ani (noi aveam corpuri de mobila suspendate), s-a suit pe masa din bucatarie si a inceput sa cotrobaie in dulapul suspendat... Atunci si-a luat o lingura de lemn la fund de la mama... S-a dus si s-a inchis in baie... Din baie, se auzea: "proasta, tampita, dobitoaca". Isi varsa furia...

Cand mergeam sa il aduc de afara, fugea de mine printre masinile parcate, cand il prindeam, se zvarcolea si ma lovea cu pumnii si picioarele...

Era foarte gelos pe un coleg care venea la mine sa lucram impreuna pentru scoala, motiv pentru care ii arunca in cap toate jucariile, se suia pe birou, ca sa ajunga la rafturile de sus ale bibliotecii, acolo erau jucariile, si i le trantea in cap de sus... Odata i-a aruncat cu un cub in nas, de i-a dat sangele bietului baiat...

Cand vroiam sa dorm, la amiaza, ma lovea in cap cu pantofii cu toc ai mamei sau cu un lemn de la soba...

Isi batea joc de bananele cumparate de mama (avea 2 ani, deci in '90, nu erau banane pe toate drumurile), musca o data, de doua ori, si le arunca in soba...

A fost odata tata la rusi si mi-a adus o geanta de scoala cu curea de atarnat pe umar. In casa, la mama, exista, pe vremea cand eram noi mici, o instalatie de beculete mici, ca si cele de brad, prinsa in cuiute mici deasupra usii. Stateau aprinse noaptea, pentru mers la baie. Eu picoteam, el a luat cureaua de la geanta mea, s-a suit pe un scaun, a atarnat cureaua intr-un cuiut de-ala, a vrut sa faca pe Tarzan cu liana, cuiutul a cedat, normal, si el a plonjat prin geamul usii de la camera, facandu-l zob.

Imi turna apa peste comentariile de la romana, scrise cu cerneala.

Era sa moara de vreo 3 ori, toate 3 din vina mea.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Prin job, va referiti la job part-time? Adica in intervalul 8-12? Cat e Daria la gradinita?

Mamicile care au copii la o gradinita cu program scurt, cine ia copilul/copiii la 12? Pe cine va puteti baza?

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Julia, tu, pentru mine, esti undeva suuus... Prin simplul fapt ca ai 4 copii.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...



Mergi la inceput