Agitatie si zapaceala

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Iar baietelul vizitat, desi e un frumos si-un dulce si-un lipicios, e mai atomic ca Daria.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns blackgirl0 spune:

Selene, eu cred ca nu vrei sa intelegi ce a vrut Kari sa-ti transmita. Si in continuare incerci sa demontezi/argumentezi (cum faci de obicei) orice solutie propusa. Fara suparare, dar deja m gandeam ce subiect vei mai dechide pe forum, caci trecuse ceva timp de la ultimul. Te citesc, caci te exprimi coerent si intr-un fel trec prin aceleasi experiente legate de copil ca si tine, insa ce-i mult e prea mult. Si eu ma gandesc cand ai atata timp de net? Nu iti spun ca o neglijezi pe Daria cu timpul acesta pierdut pe forum, caci eu stiu ca esti cea mai buna mama pt Daria, dar parca exagerezi cu virtualul. Chiar: cand mai ai timp de D, cand va mai petreceti timpul in 2/in 3 ca o familie? Nici nu-ti mai spun ce fac eu si sot, caci nu-i relevant pt tine cum este la mine in familie, dar iti spun sincer: asa NU!

Ce-i aia sa traiesc mai mult pe forum? Pai ma ia sotul de-o aripa si ma scutura de nu ma vad! El are femeie sa se ocupe de casa/copil/familie/munca, nu aiurea pe net. Si ii dau perfecta dreptate. Dupa ce ca avem atat de putin timp liber impreuna, pai si pe acela sa-l irosesc pe net?

Cu socializarea la cei mici: Dragos este chemat (zilele acestea) la zile de nastere ale copiilor, nu ratam nicio intalnire cu prietenii care au copii (chiar dc nu-s de varsta apropiata). Poate fi si asta o alternativa la gradinita. Chiar sambata asta mergem in vizita la o fetita de 4 ani si surioara ei de 3 luni. Si imi storc creierii ce sa le cumparam, caci nu am experienta cu printesele.

In fine, chiar nu vroiam sa fie acesta mesajul de 8 Martie, dar poate il citesti maine!

Eu iti doresc o zi frumoasa, senina, mai buna ca a mea, in compania copilei! Nu ai idee cat de invidiez uneori.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Selene, observ ca ai inceput sa schimbi cate ceva in viata voastra. Bravo ! Mergi pe linia asta. Copilul are nevoie de copii de varsta ei, tu ai nevoie de adulti ca tine; cand va veti intalni, mama si fiica, la sfarsitul programului din afara casei, veti fi mult mai fericite una de prezenta celeilalte.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Leditia spune:

Selene,prea multe explicatii,prea mult te scuzi,prea mult incerci sa ne convingi de una si alta,cand de fapt nu trebuie sa faci toate astea.Lasa Craciunul,cadourile,nu au legatura,nu-i treaba nimanui oricum cat cheltui,pe ce cheltui banii,nu mai da atatea explicatii,atatea amananunte.Daca te-ar citii cineva strain,la cate subiecte ai deschis si la cum ai explicat mereu cu lux de amanunte,ar putea sa-ti faca profilul psihologic zau..sa-ti cunoasca toata viata cu lux de amanunte.
Traieste-ti viata,aia reala,interactioneaza cu oamenii,stai cu Daria,du-o la gradi,fa ceva frumos si pt sufletul tau,mergi la o plimbare singura sau iesi la o cafea cu cineva(sotul,cumnata etc)Incearca sa-ti faci prieteni,sa ai preocupari inafara de internet.Nu te mai expune atat de mult pe net.
Sa ai o primavara frumoasa,plina de bucurii si impliniri!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Mi-a venit o idee .
De ce nu incepi s-o inveti pe Daria limbi straine. Se pare ca stii cel putin doua, asa ca ... go for it! Alex face ceva la gradi si ma tot intreaba cum se spune la aia si aia si ii mai vorbesc in engleza. Se amuza si se uita exact la gura mea ; poate ii place si Dariei.

Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lali spune:

Selene, sper sa nu te superi pe mine pentru ce voi scrie.
Te-am citit mai de mult, si mi se pare ca tu iti impui si tie si Dariei multe, multe limite. Ca exemplu: nu pot sa o duc la gradi (pentru ca ...), nu putem iesi in parc (pentru ca ...), nu putem interactiona cu alti copii (pentru ca ...), nu pot sa-mi permit x lucru (pentru ca...), nu pot sa lucrez (pentru ca ...), nu pot sa fac toate treburile (pentru ca ...), nu poate sa scrie pe perete (pentru ca...), nu se poate juca cu apa (pentru ca ...) etc.

Am scris aceste exemple fara a intra in amanuntele justificarilor tale (pe care nu vreau sa le contrazic) doar pentru ca sa vezi si tu ca sunt prea multe.

Nu stiu daca nu te blocheaza cumva in gandire toate acestea. Poate daca ai fi mai creativa in gasirea unor solutii alternative la "nu se poate, pentru ca ..." ar fi mai usor pentru amandoua. Limitele acestea impuse tie si Dariei, uneori artificiale (adica poate cu ceva mai multa creativitate s-ar gasi solutii) pot induce tensiune si plictiseala. Poate asta incearca Daria inconstient, sa darame aceste bariere. Desigur ca, la varsta ei e posibil sa nu reuseasca decat sa te enerveze mai tare.

Nu stiu daca m-am facut inteleasa.
Ideea e ca, daca tu in loc sa-i spui nu e voie sa scrii pe perete sau sa dai apa pe jos ii spui OK, ai facut asta, nu-i nimic, acum hai sa curatam, ii pui o carpa in mana si incercati sa curatati sistematic impreuna, chiar daca ea nu va reusi va intelege incet, incet despre ce e vorba. Sau, gaseste o bucata de perete in casa pe care sa faci chiar tu o rama maaaare (atentie, mare, mai mare decat poate ea) sau scrii ceva funny de exemplu "perete de desenat si mazgalit" si ii dai "liber" acolo, ba chiar ii spui, ce idee buna ai avut cu scrisul pe pereti ! s-ar putea sa limitezi dezastrul si sa nu mai fie o problema zugravitul. Ba chia puteti zugravi din cand in cand bucata aceea, ca sa aveti o "panza" noua. Eu stiu pe cineva, e drept cu spatiu ceva mai mare, in care baietii aveau voie sa deseneze, dar in camera lor. Noi am avut aceeasi problema cu lipitul abtibildelor pe pereti, mobile, ma rog, peste tot. Are voie la el in camera, unde vrea. De cand e liber sa o faca decoreaza chiar frumos pe la el prin camera, inainte le lipea te miri pe unde.

Cu socializatul pana rezolvi cu gradinita poate gasesti altceva in ce sa o implici, sistematic, o data sau de doua ori pe saptamana: ceva cursuri sau un sport. Cauta, nu neaparat pentru achizitiile pe care le va face, cat pentru socializare si iesitul din casa "de musai" care va va mobiliza mai bine pe amandoua.

Sper ca ai prins ideea mea: orice "prostioara" care se repeta se poate transforma, cu putina creativitate intr-o activitate. Adica va puteti intalni la mijloc: sa faca si Daria ce vrea si sa nu-ti dea de lucru.

Cam asta imi vine in cap acum.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pitzinuca spune:

Selene, eu sper sa te vad din ce in ce mai rar pe forumul DC. Atunci voi sti ca ai ales familia, ca ai gasit curajul sa te confrunti cu tine insati, cu durerile/temerile tale.

Eu iti tin pumnii sa reusesti sa deschizi ochii intr-o dimneata, sa iti faci o cafelutza si sa te iti propui sa te bucuri de Daria, fara sa atingi calculatorul. Acea zi va fi un castig enorm pentru amandoua.

Va pup, sa stii ca nu am vrut sa te supar, am vrut sa te trag de maneca. Sper sa iti faci un rezumat cu ce s-a discutat pe aici si sa inchizi calculatorul si sa deschizi sufletul.

La multi ani mamica Selene!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_a spune:

Citat:
Te-am citit mai de mult, si mi se pare ca tu iti impui si tie si Dariei multe, multe limite. Ca exemplu: nu pot sa o duc la gradi (pentru ca ...), nu putem iesi in parc (pentru ca ...), nu putem interactiona cu alti copii (pentru ca ...), nu pot sa-mi permit x lucru (pentru ca...), nu pot sa lucrez (pentru ca ...), nu pot sa fac toate treburile (pentru ca ...), nu poate sa scrie pe perete (pentru ca...), nu se poate juca cu apa (pentru ca ...) etc.



Eu cred ca toate aceste conditionari (multe, de altfel) "nu pot... pentru ca..." vin din imposibilitatea Selenei de a-si asuma raspunderea pentru propria viata si pentru propriile actiuni. Ea alege sa priveasca pasiv si neputincios la tot ce se intampla in jurul ei si sa concluzioneze: "nu depinde de mine, deci n-am nici o putere sa schimb ceva."

Asadar, pana nu va renunta la rolul de spectator al propriei vieti, nu cred ca va putea schimba ceva.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Citat:
citat din mesajul lui anca_a

Citat:
Te-am citit mai de mult, si mi se pare ca tu iti impui si tie si Dariei multe, multe limite. Ca exemplu: nu pot sa o duc la gradi (pentru ca ...), nu putem iesi in parc (pentru ca ...), nu putem interactiona cu alti copii (pentru ca ...), nu pot sa-mi permit x lucru (pentru ca...), nu pot sa lucrez (pentru ca ...), nu pot sa fac toate treburile (pentru ca ...), nu poate sa scrie pe perete (pentru ca...), nu se poate juca cu apa (pentru ca ...) etc.



Eu cred ca toate aceste conditionari (multe, de altfel) "nu pot... pentru ca..." vin din imposibilitatea Selenei de a-si asuma raspunderea pentru propria viata si pentru propriile actiuni. Ea alege sa priveasca pasiv si neputincios la tot ce se intampla in jurul ei si sa concluzioneze: "nu depinde de mine, deci n-am nici o putere sa schimb ceva."

Asadar, pana nu va renunta la rolul de spectator al propriei vieti, nu cred ca va putea schimba ceva.



www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see





E un "joc" descris de Eric Berne in Games People Play, asta cu "nu pot pt ca..." la toate sfaturile oferite. El ii zice parca "piciorul de lemn", adica e ca si cum ai avea un picior de lemn si zici nu pot nimic desi alti oameni chiar cu un picior de lemn pot. De fapt e altceva dincolo de neputinta asta, cel ce cere sfatul cauta altceva, nu sfatul in sine.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lali spune:

Citat:
citat din mesajul lui anca_a

Citat:
Te-am citit mai de mult, si mi se pare ca tu iti impui si tie si Dariei multe, multe limite. Ca exemplu: nu pot sa o duc la gradi (pentru ca ...), nu putem iesi in parc (pentru ca ...), nu putem interactiona cu alti copii (pentru ca ...), nu pot sa-mi permit x lucru (pentru ca...), nu pot sa lucrez (pentru ca ...), nu pot sa fac toate treburile (pentru ca ...), nu poate sa scrie pe perete (pentru ca...), nu se poate juca cu apa (pentru ca ...) etc.



Eu cred ca toate aceste conditionari (multe, de altfel) "nu pot... pentru ca..." vin din imposibilitatea Selenei de a-si asuma raspunderea pentru propria viata si pentru propriile actiuni. Ea alege sa priveasca pasiv si neputincios la tot ce se intampla in jurul ei si sa concluzioneze: "nu depinde de mine, deci n-am nici o putere sa schimb ceva."

Asadar, pana nu va renunta la rolul de spectator al propriei vieti, nu cred ca va putea schimba ceva.



www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see




Eu nu merg atat de departe cu gandurile.

Cred ca orice problema mare are cineva, impartitul ei pe bucatele si rezolvarile partiale pot duce usor la disparitia problemei. Dimpotriva, unirea tuturor problemelor intr-un tot, hotararile si schimbarile radicale au sanse mai mici de reusita.

Mergi la inceput