Ce probleme pot sa ai cu un copil adoptat?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

LittleAngel spune:

Citat:

citat din mesajul lui S_Elena

Mai pun o intrebare,desi cred ca rasucesc cutitul in rana. Nu exista pareri de rau ca nu ai trait starea de graviditate cu tot ce inseamna ea?

De ce?E ceva asa perfect de trait???Nu toate femeile se simt super in perioada sarcinii pt multe este un chin.
Acum depinde de ce-ti doresti sa experimentezi.
In Romania 90% din familii adopta ca ultima solutie,pt ca nu pot face copii.Daca ar avea de ales,probabail ar alege nasterea nu adoptia.Restul de 10% adopta ca asa simt,poate mai sant printre ei care sant mai comozi si nu vor sa se complice cu sarcina,dar mie imi place sa cred ca adopta pt adoptie in sine.
In USA 90% din familii adopta pt adoptie in sine,avand casa plina de copii naturali.10% adopta ca ultima solutie....Noi nu o sa ajungem niciodata la asa ceva...
Eu personal,nu vreau sa aduc pe lume un copil,in lumea asta,care este si asa din ce in ce mai dark,cand sant mii de copii fara mama si tata,mi se pare un gest super egoist sa vreau cu ardoare un copil al meu genetic.
98% gandesc ca e f normal sa-ti doresti in primul rand un copil al tau,genetic,si apoi sa-ti doresti sa adopti daca o sarcina nu e posibila.
Acesti oameni mai au de trait mai multe vieti pana spiritul lor evolueaza si atunci vor intelege si alte lucruri,vor vedea viata si din alte unghiuri.Pana atunci,nu are rost sa incepem o polemica cu nimeni,noi nu am castiga ei nu ar intelege...pierdere de timp.

S_Elena spune:

Deh..Viziuni diferite. Am inceput si eu sa gandesc cumva asemanator cu tine.Dar gandesc cumva asa de nevoie,ca sa nu ma enervez din cauza realitatii.

iepumic spune:

Citat:

Eu personal,nu vreau sa aduc pe lume un copil,in lumea asta,care este si asa din ce in ce mai dark,cand sant mii de copii fara mama si tata,mi se pare un gest super egoist sa vreau cu ardoare un copil al meu genetic.

Wow, LittleAngel (offtopic: inspirat nick-name

), parca suntem "soul-mates". Exact asa gandesc si eu.

Ontopic: noi inca nu avem nici incredintarea, suntem in perioada potrivirii practice asadar nu stiu daca pot comenta privitor la probleme reale, mai mult la temeri.La noi exista un semn de intrebare cu privire la dezvoltarea psihica a copilului si avem mii de temeri. In afara de asta, eu am o mare temere cu privire la ruperea copilului de familia in care a crescut pana acum (fiind un pic mai marisor)...am citit mai multe carti despre implicatiile psihologice ale adoptiei si mi se rupe inima gandidu-ma ca despartirea de asistentul maternal va fi perceputa de copil ca o ruptura, ca un nou abandon...as face orice sa nu fie nevoie sa supun un sufletel inocent la o astfel de trauma dar imi dau seama ca altfel nu se poate, face parte din procesul de adoptie. Dar ratiunea nu e suficient de puternica si pe chestia asta nu dorm bine noaptea, ma framant ingrozitor.

S_Elena spune:

Copilul trece de la asistentul maternal la tine, de la un om la altul. Si in familiile naturale se poate intampla asta: sa treaca de la mama la bunica pentru ca mama s-a recasatorit sau a plecat la lucru in alta tara.Nu cred ca e asa grav sau nu este neaparat grav pentru toti copiii.

Jasmin012 spune:

Noi avem copilul nostru pe care ni l-am dorit tare mult, dar a venit greu, dupa multi ani de incercari. Inca de dupa nasterea lui ne-am dorit repede pe cel de-al doilea. Dar iata ca nu a venit, desi il asteptam de 4 ani. Avem o varsta, peste putini ani ne apropiem de 40, nu mai avem atata rabdare. De aceea ne gandim la adoptie, de la o vreme si copilul da semne ca se simte singur si ca are nevoie de un "tovaras". Problema la noi este ca, daca eu as accepta si o fetita de 2-3 anisori, sotul vrea sa fie bebelus, sa-l "creasca" el. Sper sa ajungem la un numitor comun in privinta asta.

Si eu cred la fel, ca poti avea cu un copil adoptat exact aceleasi probleme ca si cu cel biologic. Si mai cred ca un copil adoptat e mult mai insetat de dragoste si de a avea o familie si va face inconstient un efort de a face noilor parinti acomodarea cat mai usoara. Poate ma insel, dar asta e credinta mea. Cu dragoste si rabdare se trece peste orice problema.

S_Elena spune:

Si eu as vrea sa adopt un copil daca as fi in locul tau, cu unul. Ma si vad in locul tau, eu fara copii.In fine, am o groaza de copii la scoala, de toate varstele. Sunt cadru didactic.Dar alta treaba e sa il ai pe al tau.

http://alartes.ro/

Jasmin012 spune:

Eu provin dintr-o familie mai numeroasa si intodeauna am dorit o casa plina cu copii (2 sau chiar 3). Il vad pe fiu-meu cat de doritor e sa se intalneasca cu verisorii, sa fie multa lume in preajma. Si eu ma simt stinghera, am asa niste nostalgii, plus ca intodeauna mi se sfasie sufletul cand vad sa aud de copii abandonati. Atunci imi doresc si mai tare sa fac fericit un astfel de copil, sa-i dau o sansa, si pe langa el, sa fiu si eu fericita si implinita.
E adevarat, e frumos sa nasti un copil dar si daca adopti e la fel de frumos pentru ca dragostea care creste intre doua fiinte (de fapt trei: tatal, mama, copilul) e si mai dezinteresata si neconditionata neexistand legaturi de sange. Nu stiu daca ma fac inteleasa, uneori e greu de explicat in cuvinte anumite sentimente si emotii care salasluiesc in sufletul cuiva.

Cat despre copiii de la scoala, se pare ca esti o mamica cu multi copii. Foarte frumos.

LittleAngel spune:

Citat:

citat din mesajul lui S_Elena

.Dar alta treaba e sa il ai pe al tau.

Uite,exact aceasta gandire supara oamenii care au adoptat copii.Ce inseamna"al tau"????
Elena,scuze de intrebare dar de ce postezi aici la adoptii?Dupa cate vad nu intelegi acest termen.O sa superi mamicile....

S_Elena spune:

Toate discutiile astea sunt ca o sedinta de terapie pentru mine.De cand am inceput sa scriu la subiect am inceput sa ma interesez serios de actele si procedurile de adoptie. Am inteles ca si asta e greu, la fel ca nasterea.