Ce probleme pot sa ai cu un copil adoptat?

LittleAngel spune:

Malex,si eu pot face copii,dar am ales adoptia de mult,de cand ma stiu asa mi-am dorit,tin minte ca plangeam la mama sa ma ia copii de la orfelinat,ca vazusem eu nu stiu ce film...cu toate ca mai aveam un frate.
De atunci am ramas cu un fix,si din pacate,rudele si prietenii nu au reactionat bine,toti ma fac nebuna,nu inteleg de ce vreau copil adoptat si nu fac eu unu....Li se pare ff ciudat.
Ma intreb,oare cate din fetele noastre de pe forum ar mai adopta daca ar putea face copii?

malex spune:

Little Angel.....nu pot sa-ti spun decat FELICITARI! Sunt convinsa ca esti un om f bun si cu un suflet mare iar DD iti va da un copil pe masura sufletului tau.
Parintii probabil ca se vor obisnui cu ideia, la un moment dat.
Nu cred ca vor fi reci si distanti cu o mogaldeata, ca de ......un om sufletist nu a crescut decat intr-o familie cu oameni inimosi.
Bafta si sa-ti gasesti copilul cat mai repede!

qicoletta spune:

Si noi putem face copii...... si am ales adoptia.Intotdeauna mi-am dorit sa adopt un copil,doi.

marumiha spune:

Eu cred ca mai devreme sau mai tirziu fiecare dintre noi dorim sa devenim parinti ,dorim sa avem copii pe care sa-i iubim ,sa-i crestem ,sa-i ajutam cum si cu ce putem pt.a deveni de cele mai multe ori mai buni decit sintem sau am fost noi.
Daca reusim sau nu ramine de vazut, insa indiferent daca copilul nostru este un copil biologic sau adoptat, nu ne apartine .
Toti sintem trecatori prin viata ,asa ca nimic nu ne apartine.

LittleAngel spune:

Multumesc Malex
Sper ca toata lumea de aici sa-si gaseasca puii repede si fara prea mult stress.
Asa este, nimic de pe pamant nu ne apartine,plecam de aici numai cu emotiile noastre,cu amintiri,cu tot ce am simtit in suflet.

S_Elena spune:

Multumesc pentru mesaje si pentru multiplele fatete prin care vedeti problema.Sper sa am taria sa trec de simplul gand, sa trec la fapte pentru ca am inteles ca procedura de adoptie nu e chiar atat de simpla.

carmencat spune:

De proceduri se trece pas cu pas, chiar daca la inceput par un hatzis imposibil de strabatut, hartie cu hartie, se aduna acolo la dosarel pana cand la un moment dat vine si ultima hartie si gata.
Copilul... ce sa iti spun de copil... Pentru noi este copilul nostru, copilul la care am visat cu ochii deschisi si cu ochii inchisi, copilul pe care l-am dorit si l-am asteptat, copilul pentru care ne-am luptat cu toti si toate, copilul care face parte din sufletul nostru adanc, fara de care nu ne imaginam ca am fi noi insine asa cum suntem, fara de care nu am fi intregi. Acest copil este copilul nostru din toate punctele de vedere, absolut, este parte din noi.



Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

S_Elena spune:

Mai pun o intrebare,desi cred ca rasucesc cutitul in rana. Nu exista pareri de rau ca nu ai trait starea de graviditate cu tot ce inseamna ea?

simo_73 spune:

Elena, sincer nici nu mi-am pus aceasta intrebare, dar ti-am zis eu acum ca sunt in asteptare sa ma sune cei de la directie ma simt chiar ca si cand as fi gravida, sa nu crezi ca sunt nebuna dar cateodata am si pofte


"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)


simona

S_Elena spune:

Acum inteleg. Ar trebui sa ma gandesc la graviditate ca la o stare strict biologica si care nu ar trebui sa influenteze neaparat relatia cu propriul copil.