Ce probleme pot sa ai cu un copil adoptat?

Pentru ca imi doresc sa fiu mama, dar pe cale naturala nu am reusit pana acum, as dori sa stiu ce probleme poti sa ai cu un copil adoptat, care ar fi varsta optima pentru un copil care va fi adoptat pentru a se adapta familiei noi.

marumiha spune:

Copii adoptati sint la fel ca toti copii nascuti de prietenele ,vecinele ,rudele ,surorile noastre .
Cel mai important e sa fie sanatos ,restul depinde de fam.care il adopta ,de educatia ,caldura sufleteasca si iubirea pe care o are din partea celor din jurul sau .
Nu cred ca exista o virsta optima ,sint copii maricei care se acomodeaza perfect cu fam. ,depinde de voi ceea ce va doriti.Sint persoane care doresc copii nou nascuti ,altele doresc copilul mai maricel .Eu am adoptat copilul cind avea aproape 3 ani ,pt.noi a fost ok.,parerea mea personala e ca atunci cind vezi ca copilul merge ,vorbeste ,observa ,asculta ,intelege iti dai seama ca e un copil sanatos.Restul depinde de noi, cum il ajutam sa se dezvolte si il crestem .
Succes!

Bellaiza spune:

Cu un copil adoptat poti sa ai aceleasi probleme pe care le poti avea si cu un copil biologic, important este ca sa nu dai vina pe faptul ca nu e biologic, daca, doamne fereste, apar probleme.

La inceput pot fi totusi ,, probleme" specifice, de adaptare, de...diverse...daca e mai maricel, dar si asta e relativ.

S_Elena spune:

Ma simt mai linistita ca aud astfel de cuvinte. Adevarul este ca mi-e teama atat de cum voi reactiona eu cat si de prejudecata celorlalti.

marumiha spune:

E normal sa iti pui mii de intrebari,sa-ti fie teama si ai neliniste atunci cind esti la inceput de drum ,e absolut totul normal ,si atunci cind ramii insarcinata ,parintii isi fac griji pt.viitorul lor copil ,mai putin trebuie sa-ti pese de cei care "judeca" sau critica,pina la urma viata este a ta si trebuie sa faci ceea ce doresti si ceea ce simti.
Hai ca m-am intins ...eu am procedat mereu asa ,atita timp cit nu fac rau nimanui ,nu am de ce sa ma simt vinovata.
Nu vad de ce trebuie sa ma justific sau sa explic prea multe la anumite persoane!?


Mami di MARCO

S_Elena spune:

Nu pentru mine mi-e teama, ci pentru copil si pentru poztia in care va fi pusa relatia noastra. Daca voi fi considerata sau nu o mama reala atat de catre copil cat si de catre ceilalti.

marumiha spune:

Vine totul natural, daca iti doresti asa de mult sa fii mamica , o sa fii o mamica buna care sigur o sa stie cum sa -si apere copilul la nevoie ,daca o sa fie cazul.
Sfatul meu e sa cauti carti in care parintii adoptivi povestec experientele lor .Sint f.interesante ,de altfel si povesti adevarate pe care le scriu mamicile ,aici pe forum.
Dupa o perioada relativ scurta ,dupa ce copilul face progrese enorme ,schimbari radicale,nici tie nu o sa-ti mai vina sa crezi ca copilul pe care l-ai adoptat ,pe care il ai acasa si il iubesti enorm de mult , l-a nascut altcineva?
O zi buna!

LittleAngel spune:

Si daca ai copilul tau biologic,si cand creste nu te integi deloc cu el/ea???
Stiu multe cazuri,mame care nu se inteleg deloc cu fetele lor,pur si simplu sant caractere diferite si energiile lor nu fuzioneaza,metaforic vorbind.
Ideea e ca acel copil adoptat,sa fie destinat si sufleteste alaturi de parintii lui...
Daca karma voastra este sa aveti in copil bun,ascultator,cu care sa va intelegeti de minune,asa o sa fie,indiferent cum a venit copilul in viata voastra,nascut sau adoptat.

S_Elena spune:

Multumesc pentru mesaje. Mi-au dat lacrimile. Cred ca voi adopta pana la urma, daca altfel nu se poate. Probabil ca undeva, in sufletul meu, va ramane cumva un fel de parere de rau ca nu este al meu cu totul.

simo_73 spune:

Buna elena
Hai sa iti povestesc povestea mea:
Eu sunt casatorita de 12 ani, de mai bine de 4 ani am inceput sa ne facem probleme ca deja trec anii si copilasul nu mai vine, am inceput sa facem demersurile. Cand sotul meu a vazut ce tratamente trebuie sa fac si cate am facut, acum un an in ianuarie imi zice: ne dorim un copil da, i-am raspuns da, atunci de ce trebuie sa te "nenorocesti" facand atatea tratamente cand putem sa avem un copil si pe alta cale, hai sa adoptam un copil. Iti dai seama ca am ramas cateva secunde fara cuvinte apoi m-am pus pe plans de bucurie iti dai seama. am stat si am analizat si ne-am apucat de acte, in momentul acela doar noi stiam ce vom face, parintii au aflat tarziu de tot (cu 2-3 zile inainte de depunere dosar). Ne puneam fel si fel de intrebari, tot noi ne si raspundeam referitor cand o sa ii spunem ca este adoptat, ca ce au sa zica vecini, rudele mele de la tara, si tot felul, si am ajuns la concluzia ca nu ne intereseaza pentru ca este copilul nostru si punct. Noi mergem dupa princpiu nu e mama care te naste e mama care te creste, care iti indruma pasii in viata, chiar te strange in brate atunci cand iti este frica, care iti cere parerea si tine cont de parerea ta chiar daca esti copil, este mama cea care iti este cea mai buna prietena si ar mai fi multe chiar foarte multe.
Deja sunt gravida in 4 luni, asa imi place mie sa zic, de acum 4 luni am atestatul


"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)


simona

malex spune:

Haideti sa va spun si eu povestea mea.....spre deosebire de toate(cred) fetele de pe forum eu pot face copii....Suntem casatoriti de 10 ani dar niciodata nu putem spune ca am fost pregatiti sa crestem un copil. Astfel ca atunci cand toate erau aranajate, am pus in balanta....copilul nostru sau un copil adoptat....si am ales sa mergem pe calea adoptie. Atat eu cat si sotul meu suntem foarte deschisi, asta si datorita faptului ca avem cate 2 facultati si ....sa stiti ca cititul si studiul iti deschide noi orizonturi.
Atat prietenii , cat si parintii cand au auzit au fost de partea noastra, la aflarea vestii am sesizat ca toata lumea s-a luminat la fata, si dovada mai clara ca asta, ca sunt de acord cu hotararea noastra nu cred ca exista. Parintii sunt cei mai nerabdatori, vreau sa va spun!
Vreau sa va mai spun ca deja o iubesc pe fetita noastra, am multe planuri pentru ea, simt ca face parte din mine si ca.....deocamdata este in vacanta (cel putin asa ma simt).
Sotul meu este o persoana la fel de sufletista, ca si mine, ca vorba e ...cine se aseamana, se aduna.....
Asa ca, eu cred ca vom fi o familie foarte buna pentru ea si o asteptam cu drag in caldura caminului nostru....in casa ei, practic.