Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?

Raspunsuri - Pagina 18

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns AgnesLuca spune:

Citat:
citat din mesajul lui nelia
Inca mi le pun... dar am ales sa lucrez cu frica mea si sa las copilul in pace. Lasat in pace nu in sensul de neglijat sau de acceptat comportamente problematice, ci de luat teama mea ca nu va reusi in viata de pe umerii ei. E mult de explicat si n-am timp acum, dar am inteles niste lucruri fundamentale in ultimii ani si nu mai am cum sa dau inapoi.



Nelia, mi-ar place mult sa revii la tema asta, cind ai timp si chef de scris !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

Citat:
citat din mesajul lui Rufus
Relevanta este doar realitatea.


indraznesc sa mai adaug ca realitatea fiecaruia e importanta. a mea ptr mine, a ta ptr tine si asa mai departe. pur si simplu regulile fiecaruia sunt unice!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui kariguld
mor cand aud expresia "pe vremea mea nu era asa sau pe dincolo". pai fara suparare, vremea mea si a ta au trecut de mult, acuma traim alte vremuri. si noi trebuie sa ne adaptam, sa crestem, sa evoluam, sa ne deschidem mintea si sa cautam solutii viabile exact in aceste vremurile in care traim.




Stiu si accept asta fara resentimente.
Resentimente am doar la lipsa de bun simt.
Cred ca asta nu tine de vremuri.
Cu toate astea, nu ma sinucid de disperare.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui kariguld

Citat:
citat din mesajul lui Rufus
Relevanta este doar realitatea.


indraznesc sa mai adaug ca realitatea fiecaruia e importanta. a mea ptr mine, a ta ptr tine si asa mai departe. pur si simplu regulile fiecaruia sunt unice!




kari, eu indraznesc sa spun ca realitatea este una singura. Difera doar pozitia noastra fata de ea. Iar aici sunt de acord cu tine, regulile difera.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ingrid S spune:

Citat:
citat din mesajul lui nelia

Citat:
citat din mesajul lui AgnesLuca
M-am bucurat si cind Nelia mi-a aprobat mesajul unde ziceam de frica parintelui, pentru ca stiu ca si ea si-a pus cindva intrebari pe-acest forum pe teme asemanatoare.


Inca mi le pun... dar am ales sa lucrez cu frica mea si sa las copilul in pace. Lasat in pace nu in sensul de neglijat sau de acceptat comportamente problematice, ci de luat teama mea ca nu va reusi in viata de pe umerii ei. E mult de explicat si n-am timp acum, dar am inteles niste lucruri fundamentale in ultimii ani si nu mai am cum sa dau inapoi.

Ingrid, Viviana a fost o doamna si ti-a raspuns in continuare frumosm eu nu o voi face. M-am gindit mult daca sa-ti scriu sau nu, te vad in scris foarte rigida, insa o fac cu toate riscurile. Fara sau cu suparare, din punctul meu de vedere, raspunsul pe care i l-ai dat Vivianei, mai ales tinind cont de cit de frumos si-a expus ea nelinistile legate de fata ei, si mai ales felul in care ai caracterizat-o... merita un avertisment rosu pe un forum despre copii. Stiu ca fata Vivianei nu e pe forum, dar tot atac la persoana ramine.

Nelia, nu ma agit sa-ti dau o replica pe masura, deoarece stiu ca parerea ta este una din multele idei novatoare ale ultimului deceniu, unde copiii sunt semizei iar noi parintii, umilii slujitori.
Daca negarea acesteia ma face rigida, fie.
Stiam ca unele dintre voi vor sari si se vor inflama, dar mi-am asumat in deplina cunostinta de cauza mesajul.
Viviana putea sa se supere, a ales sa nu-mi faca reprosuri, in schimb apare galeria indignata. Nu v-ati saturat sa va simtiti datoare sa tineti trena cuiva?

Si daca n-ar fi fost mesajul acela explicativ pe puncte unde fetita ei aparea cu calitati unde orice om normal vedea defecte, as fi urmarit in tacere topicul. Dar cand vad cum se induce ideea ca negrul e alb, cum se aproba perfid un comportament neadecvat, nu pot sa tac. Pentru ca mama sufera, nu voi care dormiti cu cartile de parenting sub perna.

Citat:
Mi s-a facut rau cind am citit, eu n-as putea nici sa gindesc despre un copil asa, darminte sa o si spun mamei la modul asta, cu atit mai mult cu cit fata nu e prezenta pe forum si din postarile Vivianei nu se intelege ca ar fi chiar asa fata ei.

Mie mi s-a facut rau cand am citit ce ii face fata Vivianei. Ma rog, avem puncte de vedere diferite.

Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ingrid S spune:

Adolescentii nu-s o bula de sapun ca sa nu ne permitem sa deranjam aerul din jurul lor. Nu le distrugem visurile daca ii rugam sa-si faca patul sau sa isi adune prin camera. Nu le calcam viitorul in picioare daca ii rugam sa invete.
Ce e atitudinea asta mega laxa? ce e frica asta care ne face sa vorbim in soapta, sa le toleram zacutul in pat cu laptopul in brate in vreme ce dezordinea se aduna in jurul lor? Stiu foarte bine sa speculeze orice moment, sa se linguseasca la noi cand vor un i-phone sau vreu gadget nou aparut. Sunt foarte sprinteni daca le dam bani sa-si ia o pereche de blugi, dar foarte obositi cand le cerem sa duca gunoiul sau sa aspire in camera lor...oh, nu in toata casa ca ii persecutam.
Cand venim de la servici rupte de oboseala, adolescentul nostru dragalas nu ne iese in cale sa ne salute, ca deh tre' sa discute cu prietenii pe feisbuc. Nu ne-ar ajuta cu un deget, nu ne-ar intreba din proprie initiativa: mama, pot sa fac ceva pentru tine?
Dar el este neinteles.
O tanara speranta.
Si noi suntem aia rai. Dusmanul.
Eu faceam curatenie. O ajutam pe mama la bucatarie, spalam prin casa, puneam rufe la spalat, stergeam praful. Mergeam la cumparaturi. Nu stiam ce sa mai fac ca s-o ajut. Era foarte obosita si ma bucuram cand i se lumina fata daca o scuteam de ceva treaba. Si apoi stateam cu ea si discutam...cele mai frumoase momente.
Dar eu sunt o fiica depasita de timp si desigur voi fi o mama la fel. Vremurile s-au schimbat, copiii s-au schimbat, bunul-simt si respectul sunt doar concepte pe care copiii nostri le vor citi in dictionare. Online.

Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui Rufus
Si vis a vis de ce crezi tu despre ala cu laptopul: de ce, oare, majoritatea il aproba? Sa-ti faca tie in ciuda?
Chiar nu poti pricepe ca regula in cresterea unui copil este...ca nu exista reguli? Ce relevanta are parerea ta sau a mea? Relevanta este doar realitatea. Pe care o accepti indiferent de-ti place sau nu. Asta am vrut sa transmit eu si ceilalti care te oripileaza pe tine.


Asta m-a surprins si pe mine, ca majoritatea il inteleg pe tata. M-au durut atit de tare comentariile la adresa fetei, la nerecunostinta ei, cind de fapt nimeni nu stie adevarul. Daca un adolescent se duce pe FB si pune o scrisoare catre parinti inseamna ca undeva e o problema. Chiar daca ar fi gresit pusa problema, ea e copilul, ea e in formare, ea e cea care poate vede gresit lucrurile (spun poate, pentru ca, repet, nu stim care e adevarul) si el, tatal este cel care trebuie sa inteleaga ce se intimpla. Faptul ca singurul raspuns pe care ai fost in stare sa-l gasesti ca parinte este sa vii si sa pui un film in care citesti o scrisoare scrisa de fata in privat, pe FB, intre ea si prietenii ei, adresata parintilor ei (atit s-a priceput la virsta ei sa faca pentru a-si striga revolta) si tragi cu pistolul (!!!) in calculatorul fetei... si 'majoritatea' comentariilor citite la adresa acestui gest sint de partea tatalui... pe mine m-a oripilat, da. Si nu ma pot abtine sa nu ma gindesc la copil, cum se simte acum, ce face, cine e de partea ei dintre adultii care o inconjoara...

Relavanta e realitatea, da, sint de acord. Dar daca eu nu pricep ce-mi spui mie (uite, vezi, eu nu ti-am spus ca nu pricepi), uite nici tu nu pricepi ca si realitatile astea sint multe: realitatea tatalui, realitatea fetei - din film, realitatea mea, a ta, a Vivianei - a noastra cind am fost copii - si realitatea copiilor nostri, care e de multe ori separata de a noastra.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Ingrid, am vrut sa-ti raspund... dar am sters. E clar ca sintem de pe pozitii diferite si nu ma agit nici eu sa-ti raspund pe masura. Oricum, desi crezi ca ma cunosti, nu ma recunosc in descrierea facuta de tine: pentru mine un copil nu e semizeu si eu nu-i sint sluga, ai fi foarte surprinsa cit de putine carti de parenting am citit... etc. Dar respectul lui ca fiinta separata de parinti inca de cind incepe sa-i bata inimioara in burtica mamei este sfint pentru mine!

Un singur lucru spun: un adolescent ajuns ca cel descris de tine, nu ajunge acolo singur!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui AgnesLuca

Citat:
citat din mesajul lui nelia
Inca mi le pun... dar am ales sa lucrez cu frica mea si sa las copilul in pace. Lasat in pace nu in sensul de neglijat sau de acceptat comportamente problematice, ci de luat teama mea ca nu va reusi in viata de pe umerii ei. E mult de explicat si n-am timp acum, dar am inteles niste lucruri fundamentale in ultimii ani si nu mai am cum sa dau inapoi.



Nelia, mi-ar place mult sa revii la tema asta, cind ai timp si chef de scris !

"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)

Agnes si Alexa (21.06.2009)


Nu risc aici, poate in privat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ChristieV spune:

Citat:
citat din mesajul lui Ingrid S
Un copil poate spune despre altii ca au mame cool, dar va asigur ca ei isi doresc parinti normali, stabili, putin autoritari, pe care sa se poate baza.


Te asigur eu ca un copil nu vrea parinti "putin autoritari", ci parinti care ofera acceptare neconditionala.

Conditii, "sa fii cuminte", "sa inveti", "sa asculti", si tot restul, e tot ce le va oferi societatea, pt restul vietii.Doar parintii pot sa i accepte fara conditii.

Atitudinea asta, dupa care copii sint un fel de "mici infractori", "pacatosi" care trebuie "corectati" de catre adultii "care le stiu pe toate", e cit se poate de gresita si obtuza.Din ea rezulta ori "little hammers", ori oameni profund nefericiti.

Acceptare inseamna ca nu i pui conditii copilului pt dragostea si sprijinul tau: chiar daca esti catolica ferventa, iar copilul e ateu;chiar daca esti "straight" iar copilul e "gay";chiar daca esti obsedata de ordine/curatenie/munca iar copilul nu e.

Un om inteligent stie ca viitorul rezerva mereu surprize, deci de unde convingerea ca stii exact cum "ar trebui' sa fie adolescentul tau?Creativitatea, originalitatea, inventivitatea, sint calitati diminuate de educatie "hammer-style", si doar astea conteaza in the long run.

Exceptie, desigur, fiind cazul cind vrei sa formezi un "little hammer" pt a pastra armonia familiei.

Mergi la inceput