Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?
Raspunsuri - Pagina 15
viviana spune:
Nu. Nici vorba de mate-info.
Vrea sociologie eventual filologie sau stiintele naturii.
Ar vrea Caragiale, Hasdeu, Rossetti, Neculce, Iorga.
Vrea sa se faca medic veterinar.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
anca_a spune:
Viviana, luand aproape la intamplare o postare de-a ta, eu extrag cel putin 7 calitati ale fetei tale, dupa cum urmeaza:
| Citat: |
| Tema cea mare si mega enervanta pe care EU trebuie sa o fac. |
= razvratita, rebela
| Citat: |
| Foarte suparata ca nu l-am pus langa Nintendo |
=ordonata, organizata
| Citat: |
| O juma de ora, a mers dupa mine prin casa tinandu-mi aceeasi teorie, despre libertatea de exprimare si drepturile ei in sensul asta. |
= justitiara, spirit de luptatoare, isi cunoaste drepturile
| Citat: |
| M-am dus la baie, mi-a vorbit de dupa usa. Aceeasi teorie, alte cuvinte. Am gonit-o. A intrat in baie si s-a asezat pe marginea cazii continuand. |
= perseverenta
| Citat: |
| Si dupa ce mi-am tocit gura mi-a spus ca deja stie asta. |
= inteligenta
| Citat: |
| Adica, in loc sa sufar alaturi de ea, sa-i fiu aproape si sa o inteleg eu m-am bucurat. |
= isi cunoaste foarte bine nevoile
| Citat: |
| Si uite asa cu o mare dibacie a transferat vina asupra mea si brusc nu mai era ea subiectul ci eu. |
= abila, tenace...
Iar demonstratia asta o pot repeta la nesfarsit, pe aproape orice postare de-a ta. In plus spui ca vrea sa se faca medic veterinar, ca e minunata, cumintica, vesela...
In conditiile astea, intreb si eu, ce anume te nemultumeste de fapt?!
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a In conditiile astea, intreb si eu, ce anume te nemultumeste de fapt?! www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see |
ocebine spune:
Eu cred ca Viviana face totul cum trebuie, stie de calitatile fetei, o respecta, o creste minunat si au o relatie buna.
Insa, fiind mama de adolescent, citeodata pur si simplu obosesti si simti nevoia sa te descarci putin. Eu vad postarile Vivianei mai mult ca un jurnal (vin aici zilnic si imi face mare placere subiectul...am si eu un adolescent acasa, si inca unul in prag de adolescenta) decit un loc de luat sfaturi. Mi se pare un loc de impartasit experiente.
Si Rufus are dreptate cind spune ca trebuie sa traiesti experienta. Mie mi se pare ca sint oarecum pe un rollercoaster sau o barca. Copiii sint extrem de inteligenti, bine crescuti, cu o baza emotionala bina dar ei naviga niste mari extrem de furtunoase si noi sintem pasageri cu ei in barca.
Cred ca cel mai greu lucru este tranzitia rapida de stari pe care o au...si cum cele mai mici lucuri au o importanta uriasa pentru ei. Este total diferit sa cresti on copil de 6-7-8-9-10 ani si un adolescent.
nelia spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui Rufus
Daca nu ma insel, era vorba de increderea totala pe care sa o acordam copiilor nostri, de o acceptare neconditionata modului de afirmare. Ei bine, poate suna placut pentru un copil chestia asta. Dar am avut surpriza sa aud copii care spun ca ar vrea si ei parinti care sa se intereseze de ei, de problemele lor (pe care ei nu le spun, ca-s ale lor  ), sa-i sune sa-i intrebe unde sunt (chiar daca asta ar putea sa-i irite), sa treaca pe la scoala (chiar daca da naspa la colegi-a venit tac'tu/ma-ta la scoala!).De fapt, ca tot avem carti sa invatam cum ne crestem copiii, am citit negru pe alb: increderea oarba este perceputa la un moment dat ca un abandon si atunci, prin comportament voit gresit, incearca sa atraga atentia. Este specific copiilor...dar sunt femei in toata firea care se bucura de libertate si incredere din partea sotilor si, cand aud de la vreo prietena ca are un barbat gelos, dupa ce o caineaza, se gandeste: ma, al meu nu-i gelos deloc; are incredere sau nici nu-i pasa? Asa-i, ori ba? Rufus, Tora si iadele  www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde |
Ah, am inteles, deci te referi la acceptarea neconditionata a comportamentului, nu a copilului, a persoanei, de aceea nu intelegeam. In rest sint de acord cu tine, dar ajungem tot la comunicare: atunci cind un copil, adolescent sau nu (dar in adolescenta observa mai bine anumite lucruri si isi permit si sa aiba simt critic) spune ca le-ar placea ca parintii lor sa se ocupe de ei, sa se intereseze mai mult se refera nu la a pune limite mai multe, ci la faptul ca ar dori sa fie vazuti, sa li se ofere o deschidere mai mare, sa fie intelesi si acceptati in felul lor unic de a fi si a gindi... iar cind adolescentul simte ca parintii nu-i ofera suficient timp, de faptul nu neaparat timpul e problema, ci comunicarea din timpul oferit este defectuaoasa. Din punctul meu de vedere, aia trebuie mereu imbunatatita pe masura ce copilul creste. Nu e neaparat diferit sa cresti un copil de 1, 4, 6, 12, 14, 16 ani, tot al tau este si tot tu esti, ci modul de comunicare si de ascultare, precum si nevoile lui difera...
Ah, iar la femei...
, tot comunicarea e de vina, nu vreau sa spun mai mult, dar seamana comparatia, atunci cind e nevoie sa demonstrezi, deja e pe undeva o problema si aceea e sigur de comunicare si de intelegere. Daca eu ca femeie am nevoie sa-mi vad barbatul gelos ca sa-mi demonstreze ca ii pasa de mine, atunci ceva e putred in Danemarca si merita sapat ca sa vezi ce e... Daca un adolescent are nevoie sa atraga atentia parintilor si sa le demonstreze mereu si mereu ca sint buni si le merita increderea... iar ceva pe undeva scirtie. Intr-o relatie naturala, sanatoasa si cu normala nu simti nevoia sa demonstrezi nimic ca sa meriti incredere... aia vine de la sine, din mersul firesc al lucrurilor, ca multe altele. Spun aceste lucruri pentru ca am observat ca aceasta comunicare intre oameni are multe lacune si, in general, se trec peste ele. Si e atit de importanta! De exemplu, comunicarea non-violenta folosita cu copiii inca de cind sint mici, inlaturarea cuvintelor si frazelor negative sau cu conotatie negativa, in timp... mai indelungat asa
, dau rezultate frumoase. Sint multe de discutat aici... dar eu cred ca problemele din relatiile intre oameni pleaca in primul rind de la o problemele de comunicare.
rrox3 spune:
Danet imi pare rau ca te-ai simtit judecata. Nu am emis vreo judecata la adresa ta, nici macar nu te cunosc.
Am spus ca daca m-ai evalua asa pe mine, nici eu nu as vorbi prea mult cu tine. A fost un feed-back asa, mai experiential. 
nelia din pacate foarte multi parinti confunda acceptarea neconditionata a copilului ca persoana, cu acceptarea oricarui comportament al copilului.
O confuzie asemanatoare e si in cazul increderii in copil. Nu e vorba despre convingerea ferma ca acel copil va face totul minunat, nimeni nu poate avea o asemenea convingere E vorba de increderea in esenta copilului, in faptul ca se cunoaste pe el insusi, ca are intentii bune, ca e in sine o fiinta capabila, care actioneaza spre binele ei. Este strans legata de acceptarea copilului/ adolescentului exact asa cum e, e increderea ca e OK asa cum e.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Nu e neaparat diferit sa cresti un copil de 1, 4, 6, 12, 14, 16 ani, tot al tau este si tot tu esti, ci modul de comunicare si de ascultare, precum si nevoile lui difera... |
Exact asta e si parerea mea.De aceea pot lua notite de la oricine stie sa comunice si sa contruiasca o astfel de legatura emotionala cu alta persoana, indiferent de numarul si varsta copiilor pe care ii are.
Defapt comunicarea cu un adolescent seamana mult mai mult cu comunicarea cu un adult, decat cu comunicarea cu un copil. Poate de aceea au parintii atatea probleme de tranzitie in relationare.
CorinaDani spune:
eu atata am de spus : viviana, mi-ar fi placut sa am o mama ca tine ! este superba relatia pe care o ai cu fiica ta.
ocebine spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
Exact asta e si parerea mea.De aceea pot lua notite de la oricine stie sa comunice si sa contruiasca o astfel de legatura emotionala cu alta persoana, indiferent de numarul si varsta copiilor pe care ii are. Defapt comunicarea cu un adolescent seamana mult mai mult cu comunicarea cu un adult, decat cu comunicarea cu un copil. Poate de aceea au parintii atatea probleme de tranzitie in relationare. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Dificultatea nu este in a comunica sau in a te adapta la nevoile adolescentului. Dificultatea consta in faptul ca adolescentul penduleaza (cu un arc imens) intre lumea copilariei si lumea adulta si devine tare greu de intuit/ghicit care atitudine parinteasca se potriveste/se aplica cu succes in momentul respectiv.
viviana spune:
Anca,
Am spus si in prima postare. Am simtit ca sunt in impas.
Nu este o nemultumire in fapt.
Este ceva ce simt, ce stiu, insa nu pot concretiza si transpune in viata de zi cu zi.
Am pretuit fiecare postare. Dupa ce am citit cu atentie, am trecut prin filtrul gandirii, mi-am observat copilul, am facut legaturi si acum pot concretiza.
In sfarsit inteleg, stiu ce am de facut si deja mi-am schimbat modul de abordare.
Acolo unde tu, Anca, ai vazut calitati eu am vazut obraznicie crasa si nervi intinsi la maxim - tonul nu a fost unul de sueta iar cuvinetele deloc delicate.
Am descris intamplarea de ieri, nu ca pe un jurnal, ci in speranta ca cineva va comenta iar eu ma pot da 2 pasi inapoi si trage niste concluzii.
Este foarte greu sa tragi linie cand esti direct implicat.
Anca, m-ai ajutat nu pentru ca mi-ai laudat copilul ci pentru ca mi-ai permis sa vad si din alt unghi.
Apoi mie mi se pare ca sunt prea permisiva.
Dupa faza cu telefonul eram hotarata sa-i schimb abonamentul - ca sa stau linistita ca nu mai depaseste si nu mai platesc o caruta de bani.
Cineva a spus (sa ridice 2 degete cine a fost, ca eu am uitat ) ca fac o greseala. Ca ea trebuie sa invete sa respecte niste limite. - atat ai, atata te intinzi!
Mi-am dat seama ca gresec si am renuntat.
Mi-a placut ce a spus Ocebine si am bagat la cap.
Pentru ca ea, ca orice adolescent, penduleaza si am pendulat si eu pe langa.
Ori asta nu e bine. Ei au nevoie de un punct fix.
Si recitind ce a scris (si Ocebine, Rrox si altii) mi-am amintit de intrebarea pe care mi-o puneam aseara.
"cum naiba, cu o saptamana in urma imi pune folie pe closet sa ma umplu de... si apoi isi vopseste bretonul cu albastru de metil ("nu intra mamai in baie, ca-ti fac o surpiza")?
Ca 2 colege si-au vopsit parul.
Si ca sa se dea mare le spune ca a vrut sa se faca bruneta si a pus prea multa apa si de aia a iesit albastru. S-a mai laudat si la diriginta cu placa asta.
S-a dezumflat cand i-am zis ca in vopsea nu se pune apa.
I-am spus ca isi strica parul cu vopsea, insa la vara o sa se poata spala cu solutie din coaja de nuca.
Si a fost multumita.
Si iata am capatat raspuns la o intrebare.
Si sper ca si eu si alti parinti sa mai invatam cate ceva.
Si apoi totul va fi simplu si va veni de la sine.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi