Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?

viviana spune:

Cu jurnalul sau SMS-urile...

Ma misca increderea pe care o are in mine si niciodata nu i-as putea-o insela. Chiar daca ea nu ar sti, eu as sti.

Acum cativa ani mi-a aratat ascunzatoarea secreta a jurnalului: "Da mami, promiti ca nu ai sa-l citesti?" "Promit"

Apoi cand a scris o povestioara pe calculator si a salvat-o pe desktop, m-a rugat sa nu i-o citesc. Atunci am invatat-o sa paroleze fisierul word. Dupa vreo 2 zile mi-a spus parola. Ca doar i-am promis ca nu citesc.

Cand se duce la invatat ii iau telefonul si il pun pe bar in sufragerie. Imi spune: "Promiti ca nu citesti mesajele?" "Promit."

Are o cutie cu tampenii, mi-a aratat ce are in ea si m-a rugat sa nu umblu in ea in lipsa ei.

Cam asta e.



Mama mea e o cititoare de jurnale. Am prins-o citind jurnalul sora-mi Am avut sentimente atat de contradictorii, insa cel mai tare m-a durut si nu mi-a venit sa cred ca poate face asa ceva. Mi-a fost jena de jena ei sa o intreb de ce i-l citeste.
Atunci eu mi-am rupt jurnalul si nu am mai avut unul.
Acum cativa ani, m-a chemat la ea si mi-a citit din jurnalul celeilalte nepoate, lucruri pe care nu doream sa le stiu, legate de dragoste si sex. A fost aiurea. Am oprit-o.
Acu' vreun an, dupa ce mama a gasit la fata carnetelul ei cu parole si mi le-a dat copiate pe o foaie i-am spus fi-mii ca bunica-sa e o cititoare de jurnale.
A inceput sa rada si mi-a spus ca stie a avertizat-o soru-mea.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Aqai spune:

Buflea, nu facea nimic cu "informatia". In cel mai rau caz imi aprecia pozitiv stilul literar. Oricum, am spus deja ca eram un copil cuminte. Prostiile le-am facut dupa ce am plecat de acasa. :D

Dar o consideram o intruziune si o lipsa de respect. Si azi ma enervez pe oricine care mi se uita in monitor, de ex. Vin asa, din spate si lungesc capul peste umarul meu. Chiar si pe copiii mei ma supar, ups si iaca mi-am dat seama ca fac o prostie.... le-am spus doar ca e deranjant pt mine, am uitat sa le vorbesc despre protejarea spatiului personal.

buflea spune:

Inteleg ce spui ... sesizez o atitudine duplicitara la mine la care o sa ma gandesc mai in detaliu. Tot spun ca TU sa gandesti cu mintea ei dar cand e vorba de jurnal gandesc cu mintea mea.
Nu am o explicatie acum decat ca sunt cam cotrol freak si prin citirea jurnalului tii situatia sub control. De fapt, daca ma gandesc bine si cand spun sa analizezi o situatie cu mintea ei, tot o componenta a controlului este - caci gandind ca ea, o poti controla ... mai bine nu mai gandesc atat ca ma ingrozesc.

viviana spune:

Buflea, eu incerc sa imi inchipui, sa simt, ce ar putea ea simti, nu ce ar gandi.
E si asta un prim pas spre intelegere.


Acu, cativa ani sora mea mi-a spus ca ea stia ca mama ii citea jurnalul pentru ca lasa semne. Si ca scria special anumite lucruri ca sa o oripileze.

Ma duc sa ma culcusesc langa adolescenta mea ca nu avem caldura. Si din pacate avem doar un singur calorifer electric.

Ah, mi s-a parut ceva suspect in alura ei asa ca am masurata-o. 1,67 m.
Doamne, ce s-a mai putut lungi si mai are de crescut...


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Happy_in_TO spune:

Da, si eu mor de frica acum cind am intrat faza asta a adolescentei. Sarah are 12 ani si un pic dar a intrat in schimbarile astea inca de anul trecut.
Citeodata este vesela si vorbitoare ca imediat sa taca si sa se retraga la ea in camere. Ma duc de obicei sa o intreb daca e suparata cu ceva si tace. Imi spune ca nu are nimic. O las in pace sa ii treaca.

Are deja 168-170 cm. Vrea sa devina modela si este pasionata de moda, fashion si tot ce tine de design vestimentar. Imi e frica pentru ea daca intra in lumea asta a fashion'ului pe care nu o inteleg. Vorbeam acum citeva zile si o intrebam unde se vede in urmatorii 5 ani si zicea ca ori la New York ori la Paris, urmindu-si visul. Si mie mi se stringea inima cind vorbea...

As vrea atit de mult sa mai fie mica, sa imi mai incapa in brate si sa o pot proteja toata viata. Dar e mai mare ca mine acum. Si imi este teama pentru ea, ca lumea nu este intotdeauna buna.

Tin linia comunicarii deschisa, o incurajez si discut cu ea despre orice, intr-un fel matur. Am incredere in alegerile ei pentru ca imi demonstreaza maturitate in gindire. Dar oricum mi-e frica :))

andacos spune:

tare mi-as dori si eu sa pot repeta momentele astea,din pacate...nu se mai intorc!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

giulia71 spune:

Ieri ne-a iesit primul cosh, si dupa cum il stiam ma gandeam ca tare se va supara pentru ca e mandru de fata si de dintii lui. Da, desi e baiat. Este ingrijit de felul cum arata si asta ma bucura.

Viviana, dar daca ati "visa" impreuna asa la visul ei, sa ajunga la liceul dorit, sa scape de grijile astea si uite ca sa scapi de griji trebuie sa mai inveti putin (ma refer la stresul asta).

Sa incerci sa-i strecori asa, cumva in mintisoara ei si linistea de dupa examen. Este stresata, eu asa cred si cred ca refuleaza. Asa cum bine zici, simte sa faca si altceva!

uneori gandesc prea mult....

mihaela_s spune:

Cea mare a mea are 15 ani impliniti. Nu o mai ascult de vreo doi ani la lectii (bine, acum nici nu mai am cum, ca nu sunt acasa peste saptamana). Pe aici fituicile nu se poarta asa ca singura alternativa ramane a invata sau a nu invata . Inca e OK, stie ce si cand are de facut. Dar am intrat in trepidatii...de maine incepe testele natinale, aici tin pana in mai. Saptamana asta are primele doua, la suedeza (au de citit un text si apoi de raspuns la intrebari pe baza lui si apoi partea de compunere). Testele se dau la 7 materii, fiecare materie are mai multe parti de examen. Calificativele la testele nationale conteaza alaturi de calificativele din acest an la admiterea in liceu, din acest an.

Din septembrie a inceput cu alegerile. Vrea sa se faca fotograf. Cand i-am zis ca asta nu e meserie ci e hobby, sa se gandeasca la ceva mai palpabil, mi-a raspuns ca sunt o mama cu gandire romaneasca si ca ii tai aripile. I-am explicat atunci ca o mama isi sustine copilul in orice drum si-l alege dar trebuie sa fie sigura ca alegerea e facuta in cunostinta de cauza. Am luat prin eliminare toate alternativele: medic sau in sanatate NU, inginer de orice fel NU, economist sau drept POATE, psihologie, pedagogie, sociologie NU STIE cu ce se mananca, limbi straine (la care exceleaza) NU VREA sa fie traducator, arta-e buna la desen-NU. Singura linie ce o tenta era MEDIA-FOTOGRAFIE. O mai tenta o scoala (gen profesionala) care nu da calificative de liceu si nu poti da direct la facultate ci completezi apoi cu materiile de care ai nevoie, o scoala de comunicare si turism. Mi-a zis ca i-ar placea tare mult sa lucreze in aeroport, la agentii.

Aici se alege o linie generala la liceu si apoi ai zeci de variante din anul doi sa alegi materiile pe care le vrei. Dupa dezbateri indelungate, vizite de-ale ei la licee, discutii cu elevi si cu profesori, a venit mandra acasa intr-o seara si mi-a spus la telefon ca s-a hotarat: alege linia psihologie-sociologie, comportamente umane (unde o tot impingeam eu) pentru ca are posibilitate sa aleaga in anul doi si trei cursuri de fotografie.

A mea e foarte comunicativa, ma bucura mult. Ceea ce nu pot spune de cea mica si prevad ca nu va fi la fel de usor cu ea...macar pana atunci cea mare e pe picioarele ei si a trecut de adolescenta .

mianna spune:

si in cate posturi ar trebui sa mai fi rugat ca sa raspunzi?

ali spune:

Am devorat subiectul desi inca nu sunt mama de adolescent.
Ma pune insa pe ganduri ce povestiti voi.
Buflea ,jos palaria pentru cum au procedat parintii tai. Tu ai putea sa faci la fel? Au fost intelepti.
Invat putin cate putin din ce scrieti voi ...pentru atunci cand va fi cazul sa si pun in aplicare.

Mult succes mamelor si tatilor de adolescenti.

OFFtopic: Juniorul meu e inca mic si pot sa-l strang in brate,e chiar speriat de momentul in care va fi mare si nu mai pot sa-l ridic in brate. Deocamdata e f bine asa .