nu pot uita
Raspunsuri - Pagina 2
nikol24 spune:
Nu ai sa poti sa opresti durerea asta niciodata.Poti doar sa accepti ca ei nu mai sunt fizic langa tine.Alaturi de tine vor fi mereu.Spunea cineva ca "cine te iubeste nu te va parasi niciodata" si cu siguranta acesta este motivul pentru care ii simti atat de aproape de tine.
Gandeste te cat ar fii de mandri de tine ca ai o familie frumoasa,un copilas atat de dorit si ca de acolo de sus ei si ar fi dorit sa nu te chinui atat de mult.
De usor nu va fi usor insa ai sa treci peste asta NUMAI cand tu vei accepta ca ei nu se mai intorc iar viata ta trebuie sa continuie.Tre buie sa crezi asta si sa ti repeti la nesfarsit ca viata ta trebuie sa continuie pentru sufletelul acela minunat de langa tine care are atata nevoie de tine.
n/a spune:
transforma durerea in fericire, in implinire. Cred ca-ti crapa capul de ce spun acum, dar incearca sa lasi sa curga durrea, sa se scurga si sa o inlocuiesti cu iubirea lor, sa iti transformi durerea in lumina, sentimentul pe care-l porti in suflet fa-l sa devina pozitiv. Nu mai incerca sa-i uiti ci incearca sa ti aduci aminte cat mai viu. Aduti aminte de toate clipele frumoase de toate cuvintele bune si transforma durerea in liniste si iubire. Si lasa sa iasa afara toata iubirea ta pentru ei si directioneaz-o la copil. iubeste-ti copilul cum te-au iubit doar ei pe tine.
Ei si-au asigurat eternitatea prin tine si respectiv prin nepot. Lasa sa curga sentimentele puternice pe care le ai, acel flux care s-a oprit brusc si pe care il trimiteai catre parintii tai. Directioneaza-l catre cel mic si ve vedea cu fiecare minut cum incepe sa doara din ce in ce mai putin.
Am constatat ceva. poate sunt in eroare. Intre persoanele care simt intens unii fata de altii se creaza un flux continuu de energie. mai ales dinspre parintii care-si iubesc copii si dinpre copiii care accepta si primesc energia vitala de la parinti. se creaza o simbioza si la tine simbioza s-a descompus pe nepregatite. poti reface legaturile cu copilul tau si sa transmiti ceea ce ti-a negat moartea catre copilul tau.
Strange-l in barte si iubeste-l cat poti tu de tare. Sa nu-l strangi prea tare ca e mic, dar sa-l iubesti prin toti porii tai.
Noi mamele ne tragem energia si o dam la randul nostru copiilor nostri. Uite-te in ochii copilului tau si vei vedea cum ti se deschide universul. In toata dragostea si iubirea care poate exista in acea punte. Pune acolo ce incerci sa reprimi.
Priveste-ti copilul cu orele daca e nevoie si lasa treaba in casa daca e nevoie si grijile si altele si priveste-ti copilul... in ochi. Si ai sa vezi cum ais a te simti. si azi un pic, maine un pic pana ce toata durerea aceea se transforma in iubire, in seninatate.
Nu mai lasa amintirile sa te chinuie, ci lasa-le sa iti umple sufletul de fericire si caldura.
http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com
n/a spune:
si scoate-ti din cap ca e greu si ca doare. iti setezi astfel mintea si sufletul sa sufere. Nu e greu. e usor. Trebuie doar sa crezi si sa-ti doresti tare tare sa se intample. Nu te mai pedepsi. Nu e vina ta ca ei nu mai sunt fizic langa tine.
Si iarta-i ca au plecat fara sa-si ia la revedere.
Pune o poza a lor in mijlocul parchetului si pupa-i si iati la revedere. se zice ca ritualul despartirii poate fi celebrat si pozitiv. Am vazut odata un film cu o familie care se desparte. Aveau o fiica si fiica nu putea accepta ca ei sa-u despartit. Si parintii disperati au facut un fel de ritual de trecere. ca o nunta in care si-au marturisit divortul si fiica lor a fost martora. incearca sa procedezi asa. Fa si tu un fel de ritual de despartire. Poate sotul tau si copilul pot sa fie alaturi de tine . Scrie-le o scrisoare in care sa iti iei la revedere si du-o la biserica sa o citeasca preotul alaturi de voi sa se duca in eter, ca o rugaciune catre dumnezeu care sa le transmita mesajul din partea ta.
Fa ceva, numai nu te mai agata de aceasta durere.
http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com
Rufus spune:
laurenta, te felicit pentru relatia pe care ai avut-o cu parintii tai,pentru dragostea si respectul pe care il porti in sufletul tau.
Mi se pare normal sa le duci dorul, sa-ti lipseasca, insa legile pamantene includ, din pacate, si despartirea finala, iar noi nu putem face nimic. Nimic.
Spiritual, parintii tai n-au plecat nicaieri, din moment ce-i simti asa aproape. Din experienta mea, pot spune ca in urma pierderii parintilor am devenit un alt om, mai intelept, lipsa lor m-a facut sa vad exact ce fel de oameni au fost, ceea ce n-am vazut in totalitate cat au trait, chit ca, asa ca si tine, mi-au fost sfinti buni de pus in rama.
Durerea se atenueaza...dar sunt prezenti mereu in casa mea, in gandurile mele si, mai ales, in vorbele mele, pentru ca-i pomenesc des, nu cu jale, aia a trecut, dar cu drag, cu haz, vesel sau duios, dupa caz. Si primesc aceleasi vorbe de la cei care i-au cunoscut, o dovada vie ca nu doar eu gandesc asa.
Nu cred ca le foloseste parintilor tai disperarea ta...cred ca sunt tristi ca nu te pot ajuta fizic, insa daca stai sa te gandesti, spiritual ei sunt cu tine, te indruma, te admira, te vor bine. Ca si cum ar fi in viata, incearca si acum sa le faci pe plac, sa-i multumesti si, daca vei avea linistea necesara, ii vei auzi cu siguranta atunci cand vei avea nevoie de sfatul lor.
Legatura intre noi si parinti nu dispare odata cu disparitia lor fizica, pana vei muri ii vei pomeni si vei vorbi cu si despre ei...asa faceau si parintii mei, asa fac si eu, asa fac toti oamenii norocosi de o relatie buna cu parintii lor.
Caci, sa recunoastem, nu toti oamenii au norocul asta sa aiba parinti la care sa se gandeasca cu drag...
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
Cafea spune:
Laurenta, in primul si in primul rand, este extraordinar ca ai avut asa o relatie cu parintii tai. Nu sunt psiholog, dar mie mi se pare, din ce ai scris, ca tu de fapt nu poti renunta la durere pentru ca durerea este pentru tine ceea ce te leaga de parintii tai. Dar acum, atatia ani mai tarziu, trebuie sa intelegi ca sunt multe alte feluri de a fi aproape de ei. Poti fi aproape de ei chiar daca nu simti durerea asta sfasaietoare, acuta, asa ca sa nu-ti fie frica sa renunti la ea.
Pe parintii tai nu i-ai pierdut, relatia pe care ai avut-o cu ei te-au facut omul care esti acum, si iubirea lor pentru tine si a ta pentru ei definesc o parte importanta din tine. Sunt sigura ca tu incerci sa fii pentru baietelul tau un parinte la fel de bun cum au fost ai tai pentru tine. Si asta e, de fapt, un omagiu adus parintilor tai, si indirect influenta lor se rasfrange si asupra baietelului tau.
Cred ca te-ar ajuta mult daca ai gasi anumite lucruri pozitive pe care sa le faci in amintirea parintilor. Nu stiu cum e sistemul in Italia, aici in UK sunt organizatii de caritate care accepta daruri in memoriam, si multi oameni fac un act caritabil in amintirea cuiva drag. Este o modalitate frumoasa si eficienta de a-ti canaliza durerea. Evident, e doar un exemplu.
Eu iti doresc putere multa, este foarte greu. Pe parintii tai o sa ii ai mereu langa tine, chiar daca altfel.
vias spune:
Laurenta, imi pare sincer rau ca suferi atat demult si ca nu reusesti sa-ti gasesti alinarea...
Stiu cat de trist poate fi, eu nu mi-am pierdut parintii, in schimb mi-am pierdut fiul...asa ca imi este atat de bine cunoscuta suferinta pierderii cuiva atat de drag. Relatia ta cu cea a parintilor tai a fost extraordinara, una de vis, de aceea cred ca iti si este atat de greu sa renunti la durere...eu cred ca nici popii, nici psihologii nu te vor ajuta sa-ti revi, ci doar TU!!! Si eu am avut multa lume langa mine, parinti, prieteni, cunostinte, colegi...dar din pacate durerea ajunsese sa fie si fizica..de nesuportat...
Am inceput sa ies cu prietenii, cu familia, ma fortam sa merg la cumparaturi...ma duceam sa ma machez...ma priveam in oglinda si plangeam..dar ma machiam...
Cred ca iti imaginezi ca si azi plang, mereu voi plange, dar am pentru ce sa traiesc, am pentru ce sa ma trezesc dimineata din pat...
Ma gandesc la fiul meu pierdut mereu ...si sufar, dar imi impun sa ma gandesc si la celalalt fiu pe care il am langa mine, ma gandesc la sotul meu..si pentru ei, merg inainte!
Joaca-te cu copilasul tau, pune muzica, dansati, colorati...si gandeste-te cu drag la parintii tai. Gandeste-te ca ei te vor fericita! Nu te-au lasat singura! 
lorellay spune:
of..e crunt...te inteleg..perfect..la fel eu cu bunicii mei..nu pot vorbi de ei, nu accept sa vorbeasca nimeni in prezenta mea despre ei...bunicul meu imi spunea Soare...si dupa el si alte persoane..acum nu accept.
Intr-o dimineatza Diana s-a trezit si mi-a spus - Buna dimineatza soare! Nici nu deschisesem ochii si m-a pufnit plansul...copilul s-a suparat, speriat...e o durere crunta...te inteleg si-mi pare groaznic de rau.Eu nu pot trece peste durerea asta. Dar a ta e mult mai mare.
CODRIN *15.02.2005 si 
DIANA *10.11.2009
Cea mai mare bogatie din aceasta lume sunt copiii, mai mult decat toti banii din lume si toata puterea de pe pamant. Mario Puzo
laurenta spune:
multumesc mult pt intelegerea voastra,faptul ca vb cu voi virtual pt mine e un alt pas de a ma intelege........din aceea durere sufleteasca acum e si cea fizica ......ca doare si fizic.....ca si cum ati auzi cum paraie oasele ...asa e durerea asta.........cel putin pt mine.acele 2 fiinte minunate au fc sa fiu ce sunt acum ,datorita lor am o fam frumoasa cu muuuult respect si multa dragoste cu un copil pt care am luptat 7 ani fara incetare sal avem,deci tot ce sunt le datorez lor,tot ce am le datorez lor.universul meu-ADELIN- tot lor il datorez mau invatat sa lupt cand imi doresc ceva, 7 ani de asteptare.acum avem cel mai mununat lucru de pe pamant.noaptea ma trezesc sil privesc numi vine sa cred cat e de gingas si frumos,ce minune mia dat D-ZEU. dar ei sunt aici mult prea reali,o durere care dupa 9 ani a inceput sa doara fizic ,,,,,,,
n/a spune:
poate faci vre-un infart.!!!!
Si ramane ala mic fara mamica. Incearca sa transformi durerea in forta sa iti revi. Impune-ti sa iti revi. Eu cred ca si creierul tau a devenit dependent de durerea ta. Totul in copr este chimie. Durerea este chimie. Se elibereaza niste substante care stimuleaza creierul sa perceapa durere. Si cred ca te doare fizic pentru ca incerci sa scapi de durere. pentru ca al tau creier s-a obisnuit cu durerea. Si acum poate te doare fizic ca esti insevraj. penru ca vreis a nu mai simti durere. sunt totusi noua ani de dependenta de durere. Nu fac haz prin ce te rog ci iti dau o idee. Du-te la farmacie si cumpara-ti niste magne B6. Ia doua si pune-te in pats a dormi si dormi. Cand te vei trezi, pune-ti in minte asta... cand te vei trezi sa dispara durerea. Seteaza-te ca un ceas desteptator. Creierul tau face ce vrea din tine. E timpul sa faci tu ce vrei cu creierul tau. Poti sa preiei comanda si sa ii spui sa nu mai doara. Nu de maine. De acum, din acest moment.
Incearca.
http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com
n/a spune:
a... si apropos de titlu. nu exista nu pot. Exista nu vreau.
Ti-am spus si sunt foarte convinsa de ce iti scriu. la tine nu e rpoblema ca nu poti sa-i uiti. NU vrei sa-i uiti si cred ca e foarte ok asta. te doare ca ti-e frica ca ii vei uita. Nu-i vei uita. Ei sunt cu tine. Atat de real. Deci va fi imposibil sa-i uiti. Nu-ti mai fie teama ca-i vei uita. Crede in tine si fi curajoasa. Iti promit eu ca nu-i vei uita. Ai incredere in mine?
http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com