Copil prea increzator in propriile forte???
Raspunsuri - Pagina 8
viviana spune:
Spune-i ca normal si frumos ar fi sa dea si el ceva la schimb.
Roaga-l sa vorbeasca cu baiatul respectiv si sa-l intrebe ce ar vrea de la el.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
Cricor spune:
ML,
Sa stii ca si la fiu-meu in clasa se mai imprumuta diverse..e drept ca nu console, dar de ex. jocuri de DS isi schimba intre ei. Mie mi s-a parut ciudat initial, dar vad ca lor li se pare normal. Chiar mi-a zis copilul ca si eu imprumut carti de la prieteni, asa ca nu intelege de ce ei nu pot imprumuta jocuri (eh, da mi-ar fi placut sa-i vad imprumutand carti...dar nu cred sa apuc clipa aia).
Pana la urma, daca Jimmy este de acord (poate mama lui stie, ar fi bine daca ai putea afla asta)...poate gaseste sa-i imprumute si el ceva lui Jimmy, cum zice si Viviana, pentru ei nu cred ca valuarea reala conteaza cat importanta lucrului respectiv in ochii lor.
Selene_Bunny spune:
ML, schimba statul. Eu sunt oripilata de "secte", "sectute" si "sectisoare". Stiu ca americanii sunt nationalisti si patrioti pana la Dumnezeu, dar, in fond si la urma urmei, au pornit de unde au pornit, au fost de la inceput un amalgam de oameni de diverse conditii sociale si mentalitati, asa ca... gura mai mica.
Iar sa programezi un copilas de scoala primara sa se creada cel mai tare de pe planeta prin simpla apartenenta la o tzara mi se pare... pervers. Da in xenofobie.
Nu e nicio mandrie in a omori collateral casualties, cum ar fi femei si copii.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
Martisoare de vanzare...
Marina spune:
si fetitza mea vrea un DS din asta nou cu doua camere. evident ca mai avem unul dar e model din ala mai primitiv nu are camera si nu mai stiu eu ce. Sincer il luam oricum cand aveam ocazia sa ajung intr-o tara cu preturi rezonabile dar intre timp i l-am conditionat de cititul fluent. Stiu ca nu e bine sa conditionezi scoala de recompense materiale, nici nu cred ca are idee ca e un lucru scump si banuiesc ca nici nu e fatza de gadgeturile mele dar ma dispera ca nu citeste fluent in clasa a 3-a. Acum vad ca se inchide in camera ei si citeste zilnic jumatate de ora cu voce tare de unde trag concluzia ca chiar si-l doreste. Fie-mea e un copil asa modest si are niste dorinte asa rezonabile , genul care ii trimite lui Mos Craciun scrisori in care ii spune sa aduca ce vrea el. Spre deosebire de fi'miu care are intotdeauna o lista clara pe 200 de puncte
Aqai spune:
ML, daca nu s-a rezolvat inca, iti sugerez si eu ceva. Poti sa vorbesti cu baietelul tau si sa-i sugerezi ca ar fi bine sa sunati acasa la colegul lui, sa vorbiti si cu el si cu mama lui? Si poate daca mama e suficint de intelegatoare, organizati un schimb de jucarii peste weekend.
Apoi pe al tai copilas poti sa il incurajezi ca atunci cand primeste ceva u imprumut sa faca si el acelasi lucru. Adica schimb de "imprumuturi" de la bun inceput.
Si noi avem faza de schimburi si mai rau, dl meu mai mare isi da lucrurile cadou. Daca sunt de valoare mica, il las, nu intervin de loc. Dar el pregateste cadourile de acasa si stie regula, asa ca mai verifica si cu mine daca poate.
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
ML spune:
Marina, am scris de vreo 3 ori pana acum, ma tot razgandesc si sterg... Daca crezi ca deranjeaza pe cineva pe aici, schimba tu, te rog, titlul la subiect, este prea amestecat (nu stiu cu ce insa..).
Baiatul meu cred ca isi doreste pana la urma mai multa libertate de a hotara pentru el, implicit mai multa incredere din partea noastra.
Imi este tare greu sa decid ce si cum, pentru ca eu, ca parinte, nu sunt sigura de mine (barbatul, simt ca la fel, cu deosebirea ca nu ar recunoaste in ruptul capului; eu am crescut in prea multa restrictie, el cu prea multa libertate si prea putina iubire), ma confrunt si cu felul de a fi al celor din jur (lumea nu-mi spune verde-n fata ce crede, numai laude primim), nu am cu cine vorbi iar toate prietenele mele au copii muult mai mari, plus alte probleme mai mici sau mai mari legate de sanatate, adaptare, teama de viitor care ma trag in toate partile. Asta ca o explicatie, daca se intreaba cineva... Si stiu ca nu sunt singura cu astfel de probleme.
Astept acum baiatul sa vina de la scoala, sunt curioasa cu ce se intoarce acasa...
Am citit randurile voastre dimineata, buimaca de somn (mesajul tau, Aqai, mai tarziu; multumesc de idea de schimb, Viviana), i-am spus sa-i dea dracia inapoi lui Jimmy, sau cartile de joc cu Pokemon la schimb. Nu prea a apreciat sugestia mea cu Pokemonul 
. S-a si bosumflat ca-i zic sa duca DSul inapoi ("mai bine nu-ti spuneam ca il am..."), dar l-a luat. S-ar putea sa il aduca inapoi acasa, sper ca macar sa i-l arate lui Jimmy (nu ca ar conta prea mult imi inchipui..), ca sa-l vada ca il are si functioneaza...). Daca nu-l confisca doamna din nou...
Mi-a confirmat printre altele ca mama lui Jimmy stie si nu prea ca DSul este la el (cu alte cuvinte, Jimmy i-a spus mamei ca s-ar putea sa i-l imprumute baiatului meu...).
Mai dau pe aici pe seara, dupa ce se culca toti.
Multumesc frumos!
Aqai spune:
ML, daca iti e de ajutor, iti recomand o carte; abordarea autoarei este cum sa-ti pregatesti copilul sa gandeasca si sa actioneze optim si independent.
Kids are worth it, se cheama, scrisa de Barbara Coloroso.
mie mi-a fost de ajutor, sa stii. Foarte multe abordari de bun simt care pot fi alicate in tot soiul de situatii.
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
Marina spune:
lasa titlul ca nu e bai
sincer mie imi place mult cum scrii, si felul in care te framanti pentru copilul tau. cred ca asta e pana la urma esential si el o sa simta ca iti pasa.
m-am gandit mult dupa ce am scris mesajul ca si fie-mea vrea DS, 3DS nu oarescare altul. Ma gandeam ca mesajul meu pare aiurea in contextul situatiei tale, eu imi permit sa iau DS-ul ala fara probleme si in general cam ce le-a trecut copiilor mei prin cap au avut. Cu toate astea eu sunt foarte stricta la capitolul cumparaturi. Mi-am cresut copiii aproape singura asa ca i-am carat prin magazine dupa mine sau oriunde m-am dus non stop. Si le-am taiat din fasa orice atutudine de genul intram in magazin sa cumparam lapte si iesim si cu o chestie mica pentru copii care nu costa mult. Nu cumpar in general lucruri neprogramate, nu au habar ce sunt aia pokemoni si mergem adeseori in magazinele de jucarii sa cascam gura, sa fim updatati cu noutatile in materii de jucarii si sa ne edificam ce mai aduce mos craciun , ziua lor sau sfintii. Nu am nici o remuscare sa le zic nu si ei inteleg perfect asta. Tu parca te simti vinovata sa ii stabilesti niste reguli clare copilului tau, desi unele chestii te deranjeaza, Cred ca ar trebui sa stabilesti cu el limitele, ce iti permiti, cu ce ocazii, ce nu apreciezi si ce nu accepti sub nici un motiv, in ce conditii regulile sunt incalcabile.
La noi chestiile astea sunt clare si nu exista animozitati sau asteptari nerealiste.
ML spune:
Bine, atunci asa sa ramana titlul.
Cricor, Aqai, seara trecuta cand mi-a marturisit ca vrea sa ramana la el pana luni, i-am zis ca trebuie s-o sunam pe mama, el nu vroia, sotul nu stia, apoi a plecat dimineata la scoala cu DSul...
Pana la urma s-a intors cu el acasa, i-a spus surorii intai secretul apoi, cu jumatate de voce sotului. Barbatul a sarit ca ars ca s-o sunam pe mamica si sa-l inapoiem imediat, daca ea nu are habar de aranjamentul copiilor. Am dat de ea abia mai pe seara, a inghitit femeia in sec, nu stia. Mi-a spus ca-i OK cu ea sa i-l dea inapoi luni, la scoala si ca poate sa se joace cu el daca vrea. N-am mai indraznit sa-i spun ca il are de joi, parca imi pare rau acum. Dar nu parea socata, doar cam suparata pe Jimmy.
Am aflat apoi de la baiatul meu ca in urma cu ceva timp Jimmy lasase pe mana altui coleg, acasa, un IPod, nu DSul asta, tot fara stirea mamei. Ah, asa as vrea sa nu le mai aduca la scoala, dar si mai mult al meu sa-si vada de treaba.
Azi a stat cu nasul numai in el, n-avedea, n-auzea. Dar observ ca il lasa bateria. Fata, calculata, sari ca arsa cand auzi ca are de platit jumate din banisorii ei daca se strica, da' nu se lasa ca-i luptatoare, asa ca il atingea peste baiat doar cu un deget, cam cat ar fi de 1$ . Baiatul, cum am spus, stie ca nu se va strica tocmai la el. Macar pare destul de grijuliu sa nu-l tranteasca.
Mi s-a parut surprins si al meu cand a auzit ca Jimmy i-l daduse fara acordul mamei.
Selene, eu, sotul si fata intelegem mesaje de genul asta, baiatul pluteste asa, pe undeva intr-o zona ireala si macho, mai ca as asemana-o cu lumea DSului.
Si eu il las, Aqai, de cand era la gradi sa faca schimb cu masinute, ba au fost si cateva mingiute bakugani care s-au intors ranite din pribegie dar nimic mai scump ca nu are. Asa i-am spus azi, sa-si planuiasca de la inceput. Uite ca eu ma iau cu treaba si uit de socotelile lui, el le inhata, inghesuie in traista si duse sunt (la fel s-a intamplat azi cu Pokemonii, nu pt. schimb, alta poveste...).
Multumesc pentru titlul cartii, voi cauta (si eu ma gandeam sa-ti dau un titlu, dar despre joc(ul nestructurat/liber al copiilor), pentru celalat subiect )
M-a impresionat fetita ta, Marina cu listuta pentru Mos. Mie tare greu imi vine sa-i conditionez, nu vreau nici sa-i am la mana cu ceva, nici ei pe mine. Sotul, crescut altfel, le mai da, rar insa, cativa centi daca stiu bine tabla inmultirii, in trecut cuvintele la spelling, etc. Dar azi am facut un contract semnat cu baiatul pentru un briceag arestat de mine in urma cu vreo doi ani dupa doua episoade de taiere a cutiei cu arcuri de la pat (ca sa-si ascunda omul o harta cu comorile in gaura ). Asa, de incurajare ca s-a maturizat si mi-a spus de DS neimpins de la spate. Am adaugat niste conditii de folosire pe acolo, l-am semnat amandoi si... sper sa nu-mi mai taie paturile.
Tare as fi vrut sa pot proceda la fel ca si tine cu ai mei copii la cumparaturi. In trecut le lua sotul mereu cate o prostie, mica de tot, dar le lua, ca sa taca din gura. Mie nu-mi placea, abia acum cand vede ca se umple casa de junk a renuntat (au ramas totusi din cand in cand niste dulciuri mici...). pana la urma n-ar fi gaura prea mare in punga sa luam DS, dar nu-mi place ideea (vreau sa fie pe lumea asta, nu a vitejilor de computer (pe care oricum ii are acasa), se va plictisi inevitabil dupa o perioada f. scurta dupa cum il cunosc, plus ca isi ia din timpul de joaca pe afara.
Dar voi face mai multe contracte, ai dreptate toti vom fi mai linsiti. Si trebuie sa ma tin tare, poate chiar el va veni cu cateva idei.
Hmmm, iar am scris prea mult, sper sa se linisteasca apele, sa-mi mai dea o pauza.
msl1 spune:
Ml,
dar daca nu il lasi sa mai imprumute ce se intimpla? pt ca se evita situatii tocmai cum s-a intimplat fara stirea parintilor. eu imi amintesc ca, eu cind eram mica nu am imprumutat nici o jucarie de la nimeni si nu am imprumutat nimic de a meu la nimeni; cind am mai crescut cred ca aveam vreo 12-13 ani tin minte ca am imprumutat o carte de citit de la o vecina care parea nou-nouta si asa imi era de frica sa nu o murdaresc/stric ca nici nu am putut-o termina de citit, am dat-o inapoi rapid de stresul sa nu o stric (era f scumpa si nu se gasea de cumparat); poate este mai bine ca sa nu se imprumute nimic astfel se evita situatii neplacute; deocamdata ai mei (cea mare are 5 ani) nu pare interesata sa aibe lucruri ca alti copii si nici sa le imprumute pe a ei, sper sa ramina asa si pe mai tirziu.