Copil prea increzator in propriile forte???

Aqai spune:

ML, de unde avea banutii respectivi? te deranjeaza ca i-a ascuns, sau cum i-a procurat?

Uite, cand fac cate o prostioara, cred ca e mai important sa-i invatam cum sa repare decat sa-i certam. Spun eu asta desi am avut in 2 zile 2 iesiri de sa-mi dau eu pumni in cap. Insa stii ce vad? ca atunci cand eu nu sunt bine nu am "ce trebuie" pentru ei. Acolo e problema.

Tu pari trista si insingurata oarecum. Si atunci totul pare mai greu. Daca gresesc corecteaza-ma, pls, ca nu vreau sa aberez aiurea

Baiatul tau pare sa nu fie sigur ca are tot ce au si ceilalti in casa si in afara casei.

Pt in afara casei, eu as fi destul de ferma pe pozitie. Uite, asa traim noi, astea sunt valorile noastre, asta e limita noastra financiara. Putem folosi banii fie sa luam dulciuri pana le aruncam, fie uite ii economisism si iesim undeva la sfarsit de saptamana sa ne distram. Sau whatever, cum e programul vostru. As discuta cu ei amandoi despre diferentele dintre familia noastra si alte familii. Pana la urma, that's life. Nu suntem la fel. Poate sa incerci sa le dai o tema de gandire: ce-mi place cel mai mult la noi si nu vad la altii? ce mi-ar place sa vad la noi? (dar le pui regula, nu produse cumparate)

Pentru in casa, ar merge sa imparti de fata cu ei. sa fie totul cat mai la vedere, sa vada ca sunt tratati egal. Cu siguranta ca o faci deja si nu faci discriminari, insa fa-o mai "ostentativ" cumva. Sa vada clar cum imparti desertul, jucariile mai stiu eu ce. Cand iei o haina unuia, i-ai si celuilalt, si impartiti cumparaturile impreuna, sa vada ca fiecare are ceva acolo. Poate cateodata sa faci ceva special si "secrect" cu fiecare dintre ei, in functie de preferintele lor. gen: lui ii place ciocolata? faceti o escapada la o ciocolata fabuloasa. doar voi doi. la fel cu fiica ta.


Cam astea idei le am legat de "dositul" lui. Ma simt oarecum "demagog" gandindu-ma la ultimele mele reactii, dar pana la urma nu avem de ales. Incercam, merge, dam in bara, dam inainte.... putere sa fie.

diana_jors spune:

ML - nu stiu daca l-ati mai vazut, dar eu l-am vazut de cel putin 5 ori si tot nu ma satur de el: recomand sa va uitati impreuna la www.imdb.com/title/tt0310793/" target="_blank">Bowling for Columbine. Cred ca si el ar intelege o mare parte din film, si ar intelege problema armelor... cel putin partea cu www.youtube.com/watch?v=NPBHtjZmSpw" target="_blank">scurta istorie a SUA sigur o intelege, si de acolo se poate evidentia macar ideea ca armele nu sunt altceva decat un semn de frica , si poate ca el nu ar vrea sa fie perceput ca o persoana careia ii e teama... .

Marina spune:

ML , si eu am doi copii fata si baiat si sunt totalmente diferiti ca si personalitate. Fata este destul de rece, calculata si foarte directa, extrem de matura si intelegatoare. are 9 ani. Baiatul este genul actor, te pupa pana te innevuneste, are permanenta nevoie de atentie, e extrem de sociabil cu oricine si in general rupe multe inimi. Are 7 ani, maturitate de 4 ani daca e sa compar cu fie-mea. Un bebelus ceva mai mare. Crede ca poate muta muntii din loc, am mai explicat ca fizic e clar dotat plus talentat dar asa in general e un bbeu. Nu poti compara personalitatile copiilor, fiecare cu individualitatea lui si in plus cred ca la varsta asta fetele sunt ceva mai mature.
Vis a vis de situatia ta, noi suntem in situatia in care sotul meu este foarte mult plecat de acasa (e marinar). A fost plecat de cand s-au nascut ei, asa au crescut, taica-su ii iubeste ca ochii din cap si au o relatie fantastica dar s-a intamplat sa avem in ani in care 8 luni a fost plecat. Fie-mea nu a fost in veci afectata, stia care e jobul ce face, ca vine , cand vine e distractie si a luat toata chestia asta firesc si normal. Cu fi-miu am ajuns la psiholog. A avut o perioada care s-a suprapus cu intrarea intr-un sistem de invatamant nou cand m-a disperat. Nu ne mai intelegeam, la gradi a facu-o praf pe educatoare intr-un mod diabolic pentru un copil de 5 ani la vremea aceea, incepuse sa faca in pat , si orice facem nu mergea. Asa ca ne-am luat bani in portofel si fugutza la psiholog unde am realizat ca problema nu era scoala cea noua ci faptul ca taica-su nu e cu el si credea ca nu o sa se mai intoarca. Ca o gluma a fost o dragoste adevarata intre el si psiholog si astazi isi aminteste ce misto era si ma intreaba cand il mai duc. Drept care am inceput sa-i explicam mai mult cum e cu meseria lui taica'su, am fost si pe vapor la el sa vada omul exact ce e aia dupa care s-a linistit brusc.

De asta zic nu-l judeca cu masura ta nici cu cea a fetei. Vorbeste cu el, vorbeste mult, incerca sa-l descosi despre orice subiect si cumva vei afla ce il supara. Numai ca ai nevoie de multa rabdare si nervi de otel.
Sunt convinsa ca o sa reusesti!

Aqai spune:

ML, m-am mai gandit la voi in timp ce ma dadeam cu masina. Mi-a ramas in cap ceva despre copilaria ta si asa ca m-am gandit inapoi la mine cand eram copil. (gasesc ca asta ajuta de multe ori si pe mine mai ales acum - tocmai ce am spus mai sus ca am o perioada mai grea si m-am ratoit la copiii)

Si mi-am readus aminte ca de fapt orice copil are nevoie cu adevarat de dragoste ca de aer. Sa se stie iubit no matter what. Fiindca in rest, toate prostiile si toate experimentele tot le face. de trecut prin scoala tot trece. de trait in comunitate tot traieste. Insa dragostea aceea face diferenta intre felul in care o face.

mama mea ... a fost si este o mama aproape perfecta. 2 lucruri as fi schimbat la ea: m-as fi invatat sa reactionez asertiv atunci cand ceva imi aduce atingere, nu sa ingrop si sa zambesc si m-as fi lasat in pace cu mancarea :D. In rest ne-a iubit, ne-a aratat ca ne iubeste, ne-a tratat intotdeauna cu respect si cand o faceam lata ea suferea, se vedea pe fata ei, dar primeam cel mul o predica despre de ce nu a fost bine asa cum am facut si ce ar fi trebuit sa facem altfel.

Cu toate astea, cu mama mea ideala, tot am momente cand toata dragostea din lume nu imi ajunge si simt din rasputeri ca doar de asta am nevoie ca sa fiu ok. Vorbesc atat de mult despre asta acum fiindca in final doar cand esti copil acasa cu mama si tata ai cea mai mare sansa sa fii iubit no matter what. In nici un alt moment din viata nu mai ai parte de asa iubire protectiva neconditionata. Asa incat noi, mamele, trebuie sa ne dam intotdeauna cu un pas inapoi sa nu lasam tensiunea sa apara intre noi si copii. Tensiunea de care spuneai, sterge-o cu buretele si du-te inspre copiii tai cu toata inima deschisa si numai cu iubire. All else follows.

PS: ma simt un pic demagog, gandindu-ma la scaparile mele. Dar in final, asta o vad ca singura cale si cand va vorbesc voua imi vorbesc si mie, fiindca si eu am nevoie sa mi se reaminteasca

Mai vorbim, stay strong!

ML spune:

Mi-au facut bine mesajele voastre . Sunt insa f. obosita (cred ca nu sunt singura), n-am putut sa dorm deloc bine noaptea trecuta de ganduri iar joi si vineri cam suntem plecati.

Am sa mai trec pe-aici, ne-am impacat, el radios ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat dupa valurile de lacrimi de ieri plus ca mi-a facut capul calendar povestindu-mi (a nu stiu cata oara) despre posesiunile lui Jimmy, prietenul lui :). Se prea poate sa aveti dreptate si sa vrea sa fie in randul colegilor cu banii si cu cat mai multe.

ML spune:

Multumesc pentru randuri, de fapt multumesc tuturor pentru mesajele incurajatoare.

M-am apucat sa scriu mai multe, apoi am sters. Voi incerca sa nu uit uit ca baiatul este diferit de fata () si ca incearca, prin tot ce am amintit in mesajul de inceput, sa tina pasul cu colegii/societatea. Poate ca ar ajuta un tata mai cald si implicat si o mama mai... inventiva ? si pozitiva.

Am sa continui sa-i vorbesc si, desi am cateva idei (includ aici si discutia despre valori, Aqai) care imi inchipui ca, in timp, vor da roade, mai vreau :) (voi intreba separat).

Imi doresc sa se poata ridica deasupra mediului de aici; uneori mie imi este greu sa inteleg unde bat cei din jur (adultii).

Diana, retin, sunt sigura ca la fata ar ajunge mesajul, cu baiatul... voi vedea.

ML spune:

In cazul in care trece cineva pe aici, acum, cred ca toate dormiti...

Mi-a spus baiatul inainte de culcare un... secret ("sa nu afle tati si nici ea", sora..): Jimmy, prietenul lui cu nenumarate posesiuni, i-a dat DSul cu imprumut, asa ca s-a jucat cu el toata dupa-amiaza (mi s-a parut ceva dubios la el, dar n-am vrut dau buzna in camera. L-am intrebat insa de jos ce face, daca e bine, imi spuse ca-si termina lectiile (lucra el acolo, dar se si juca).

Fac pariu ca mama lui Jimmy habar nu are (saptamana trecuta a stat la alt copil vreo doua zile, baiatul respectiv s-a lasat greu convins sa-l returneze; eu i-am spus atunci ca Jimmy ar face bine sa si-l tina acasa - nu au voie, azi invatatoarea i l-a confiscat pana la sfarsitul orelor, ca se poate strica in mana celui care il are, ca mama lui nu stie si s-ar supara, eh, "tampenii" pe care numai eu le aud).

Baiatul meu vrea sa-l tina si maine, vineri. Pe coleg il vede abia luni.
Mi l-a dat sa-l ascund si sa pastrez secretul.

Vreau sa-l inapoieze copilului maine, nu stiu ce sa-i mai spun. Din toata chestia asta sunt multumita ca mi s-a deschis din proprie initiativa si ca Jimmy a fost de acord, deci nu i l-a sutit.

Presimt ca va iesi din nou cu scantei si nu stiu cum s-o scot la capat. Mai este cineva treaz pe-aici?

msl1 spune:

Da ML, eu! din pacate nu prea stiu ce sa zic...eu n-am fost intr-o situatie asa ai mei sint prea mici. Ma gindesc poate, daca l-ai pune sa iti promita ca nu mai imprumuta nimic de la nimeni niciodata atunci ii vei lua si tu unul cindva cind vei putea? stiu eu zic, si eu...si ma gindesc ca motivul ca s-ar strica la el in mina si ar trebui sa il platesti si atunci nu ai mai putea sa ii cumperi lui unul(presupun ca chiar asa se procedeaza daca se strica, nu?) mi se pare unul f plauzibil sa il returneze miine.

ML spune:

Nu pot sa-l pun sa-mi promita, parca tot a strans cu usa si targ suna. Poate sa-i cumparam, dar cum aminteam la inceput pe undeva, el vrea mereu cate ceva, nu se poate opri din dorit (azi de ex. si-a golit pusculita si s-a dus cu sotul, au cumparat carti de joc Pokemon- bine, nu se compara ca pret, dar si pe astea le avea in vizor; cu pachetul de anul trecut s-a jucat cu colegii la scoala la plecare (li se da voie cat isi asteapta parintii) si a pierdut jumatate din ele).
Apoi mi-e si mila de fata... am zis ca nu-i mai compar... dar nu este drept, el ma suge de toata puterea, intra in buclucuri, cere cate in luna si in stele si tot nu iese bine. Ei saraca nici nu-i mai vine randul (este f. multumita cu tot ce-si "mestereste", dar simt ca o oboseste si pe ea pe undeva ca mai mereu ma tin dupa el si o las la urma).

ML spune:

I-am spus ca daca se strica la el trebuie sa-l plateasca (are niste bani in banca cu care vrea sa-si cumpere -iar...-, pe la 12 ani un ATV mic, cred ca asta este, cu care sa se plimbe pe aici). N-are a face, cum sa reziste cand DSul ii este sub nas si el stie ca nu-l strica?