Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***389***
Raspunsuri - Pagina 29
andiaroro spune:
Pisik- Esti extraordinara. Ca intotdeauna...Aveti grija de voi si vino la noi ori de cate ori vei simtii ca hormonii te invadeaza.
inapreda spune:
Simpli, captivanta lectura recomandata de tine mai ales ca, pentru mine, vine la momentul oportun: tocmai am citit in week-end "Viata dupa viata" (Raymond Moody)si "Amintiri despre viitor" (Erich von Danichen) pe care n-am ma recitit-o din 1992 ![]()
De abia astept sa adoarma Ian sa pot citi nestingherita.
Iti multumesc frumos 
Pisik06 spune:
Daca ma mai suportati...simt nevoia sa scot tot ceea ce gandesc acum. Stiu ca totul are un sens si acel sens nu e obligatoriu sa ne fie revelat, ca nu avem neaparat o vina, ci mai degraba o responsabilitate in tot ceea ce ni se intampla. Nu pot sa nu ma intreb: unde e responsabilitatea mea aici? oare nu m-am bucurat destul? oare am exagerat cu intrebarile si grijile? oare trebuia sa iau test din primele zile de intarziere si asa m-as fi protejat mai bine - eu am aflat in saptamana a 6-a si pana atunci am baut (de Craciun si Reve, cate un pahar-2 de ceva, nu va ganditi la betii) si am luat medicamente (de raceala Theraflu, Paracetamol sinus, Olynth)? E adevarat ca am avut multe intrebari, dar zau ca l-am iubit pe piticul asta din prima clipa. Am considerat ca Dumnezeu ma iubeste nespus daca ma face partasa a doua oara la o Minune a Lui. Deja mi-i imaginam jucandu-se, mi se parea diferenta ideala de varsta, facusem planuri de mers la munte la ski la anul cu Ana pe skiuri si bebe mic in port bebe, visam mult, dincolo de grijile inerente pe care cred ca orice parinte le are. Si da, recunosc si nu mi se pare nimic rau in asta, l-am considerat ca rezolvarea pe care mi-o da Dumnezeu la problemele cu job-ul, pauza, ragazul necesar sa regandesc putin totul, sa ma rup de ceea ce imi face rau si sa reflectez. Nu stiu, in afara de partea financiara (si aici iarasi ma invinovatesc ca am gandit asta), picase in cel mai bun moment. Poate am gresit ca glumeam cu Pisi ca nu il mai las sa se apropie de mine ca eu pe al treilea nu il mai fac, poate am gresit ca ii spuneam sa inceteze cand glumea ca poate sunt doi, nu stiu, nu stiu unde si daca am gresit cu ceva, dar simt o durere mare mare si nu stiu cu ce sa dau sa treaca.
Sunt in acelasi timp recunoscatoare ca o am pe Ana, care ma mangaie si spune :nu mai fii tista mami, vobim cu Doamne Doamne si cumpalam un bebe loz
, draga de ea, nici nu vreau sa imi inchipui cum era daca se intampla asta la prima sarcina. Uite asa ajungi sa apreciezi lucruri pe care le considerai firesti si ca ti se cuvin.
Nu stiu cum sa ma imunizez si la reactiile celor din jur. de la doctorii care nu mai stiau cum sa faca sa nu mai plang, desi eu abia aflasem vestea si era normal sa imi exprim socul, pana la familie (except Pisi care plange cot la cot cu mine) care se poarta ca si cum nimic nu s-a intamplat si imi spun "vezi jumatatea plina", treci peste, etc. Ok, perfect de acord, dar lasati-ma sa traiesc durerea, s-a intamplat si doare, nu pot sterge cu buretele. Da, nu vreau sa fac o dramoleta, nu o sa ma agat forever de asta, nu sunt nici prima nici ultima, dar e o chestiune proaspata, nu pot sari intr-un picior si nici nu vreau! Dupa ce m-am infipt in soacra-mea care sunase cu gura mare ca hai, sus moralul, vezi ce ai nu ce ai pierdut, te rog fii optimista, etc, s-a mai calmat si mi-a spus sa incerc sa ma linistesc, desi stie ca e greu. Mama imi tot da exemple de x, y si z care uite au patit mai rau si apoi le-a fost bine, etc. Buni se poarta ca o floare, surazatoare si zambitoare, etc. Pe de o parte stiu ca fac toate astea cu bune intentii, dar acum imi pica greu, vreau sa fiu inteleasa si lasata sa traiesc durerea. Oamenii mai si sufera si e ok, nu putem fi o hlizeala toata viata, mai ales cand patim un necaz.
Din nou, iertati-ma ca ma descarc, va rog spuneti-mi daca vreti sa incetez, ca nu e suparare, zau
Mami de minune mica
inapreda spune:
Pisigri, imi place cum ai sintetizat avantajele/dezavantajele gradinitei. Ma gindesc si intens la avantaje ca sa-mi fie alegerea mai usoara dar e greu pentru ca:
-gradinitele de stat ies din discutie (cu exceptia uneia care are program redus dar, in acest caz, as avea nevoie de o bona si mi se pare greu spre imposibil sa gasesc una...performanta
)
-gradinite private exista dar eu consider ca fiind cea ma ok pe cea la care am incercat deja, in cuda minusurilor pe care le are si aceasta (in plus, fata de ce am spus deja, are o curte minuscula, fapt care nu permite iesitul afara decit "pe rind")
Alegerea e pe termen lung -mai exact, pina va merge la scoala- pentru ca nici eu nu consider benefice astfel de schimbari la aceasta virsta.
Educatoarea pare blinda si dedicata, nu stiu de ce Iannu o simpatizeaza.
Gaza, si noi mergem in concediu in august si asta nu se schimba; mai exact, la sfirsitul lunii cind eu consider ca in Italia e temperatura optima pentru Ian.
Inca ma gindesc. Orice sfat/parere/pozitie e binevenita.
inapreda spune:
Pisik, nu trebuie sa te invinovatesti; stiu ca e greu si ca e firesc sa-ti pui intrebari, sa cauti raspunsuri dar nu esti tu vinovata pentru ce s-a intimplat; habar nu am de ce se intmpla astfel de lucruri, de ce trebuie sa ne "calim" sufletul prin astfel de incercarai; n-am nici cea mai vaga idee despre ce ai putea face ca sa nu mai doara; poate, asa cum ai spus, iti face bine sa-ti exterorizezi suferinta ce te macina, sa plingi pina nu mai poti...nu stiu ce sa spun pentru ca eu sint exact invers, nu pling, nu zic, ma fac ca ploua.
Dar, daca asta iti doresti, sa stai jos si sa urli, nu conteaza ce cred cei din jur.
Putere si pupici 
novus spune:
Pisik 



Cred ca treci prin momente dureroase pe care doar cine a trecut ptin ele le poate intelege macar pt ca pana la urma fiecare simti si traim altfel durerea, eu recunosc ca sunt genul care incearca sa aduca zambetul pe fata cuiva trist si de obicei nu pot sa plang alaturi de el ci incerc sa-l incurajez si sa-l fac sa zambeasca ![]()
Inclusiv cand am eu un necaz incerc sa trec peste ... zambind si gandindu-ma la lucrurile pozitive asa ca nu te supara pe cei care incearca sa te faca sa zambesti pt ca in sufletul lor sigur sufera alaturi de tine si nu minimizeaza pierderea suferita 

Te imbratisez inca o data strans de tot
si imi cer scuze ca azi am fost pe fuga cand am vorbit dar ma astepta Pisi si mai aveam si ceva de rezovat la birou
www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)
novus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui inapreda -gradinitele de stat ies din discutie (cu exceptia uneia care are program redus dar, in acest caz, as avea nevoie de o bona si mi se pare greu spre imposibil sa gasesc una...performanta |
Astea de ce le excluzi ? ma gandesc ca le-ai vizitat si nu iti plac, nu? probabil sunt aglomerate ca asta e principala problema
Intreb pt ca eu din start am mers pe ideea de gradi cu prog scurt, de stat, am alternat doar intre cea germana si cea mai aproape de casa dar in rest nu am luat in calcul prea multe variante
Voi pe ce criterii ati ales/alegeti gradinita ?
Mie sincer mi se pare important sa se simta bine acolo si sa fie fericita, la partea de activitati sincer nu am studiat diferentele pt ca nu mi s-a parut relevant
www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)
Pisik06 spune:
INA, nici eu nu ma dau cu kuru de pamant, dar sunt genul care ma exteriorizez. Din pacate, nu exteriorizez doar durere ci mai mult furie, mai ales pe cei dragi![]()
NOVUS, stiu, tu si altii aveti un alt stil si chiar sunt ok. La ai mei poate ma asteptam sa fie mai empatici, ca totusi e si sangele lor, dar e adevarat ca: poate nu vor sa ma afunde si mai tare dandu-mi apa la moara si doi - poate si ei sufera, dar fara sa o arate. Stai linistita, vorbim cand poti, nu m-am suparat
Am gasit niste super idei pt botez
, fara sa caut, jur. Cum naiba imi ies numai din astea in cale acum?
Mami de minune mica
novus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Pisik06 NOVUS, stiu, tu si altii aveti un alt stil si chiar sunt ok. La ai mei poate ma asteptam sa fie mai empatici, ca totusi e si sangele lor, dar e adevarat ca: poate nu vor sa ma afunde si mai tare dandu-mi apa la moara si doi - poate si ei sufera, dar fara sa o arate. |
No exact procedez si eu
De ex cand mergem la bunica lui Pisi care e mai bolnavicioasa si mereu se plange ca o doare ceva, toata lumea sta in jurul ei si o compatimeste, eu o iau cu glume, incerc sa mai vorbesc si altceva si vad ca functioneaza, la inceput ma certau ca nu plang alaturi de ea dar mai nou vad ca au adoptat metoda mea

www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)
chatonel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Pisik06 Daca ma mai suportati...simt nevoia sa scot tot ceea ce gandesc acum. Stiu ca totul are un sens si acel sens nu e obligatoriu sa ne fie revelat, ca nu avem neaparat o vina, ci mai degraba o responsabilitate in tot ceea ce ni se intampla. Nu pot sa nu ma intreb: unde e responsabilitatea mea aici? oare nu m-am bucurat destul? oare am exagerat cu intrebarile si grijile? oare trebuia sa iau test din primele zile de intarziere si asa m-as fi protejat mai bine - eu am aflat in saptamana a 6-a si pana atunci am baut (de Craciun si Reve, cate un pahar-2 de ceva, nu va ganditi la betii) si am luat medicamente (de raceala Theraflu, Paracetamol sinus, Olynth)? E adevarat ca am avut multe intrebari, dar zau ca l-am iubit pe piticul asta din prima clipa. Am considerat ca Dumnezeu ma iubeste nespus daca ma face partasa a doua oara la o Minune a Lui. Deja mi-i imaginam jucandu-se, mi se parea diferenta ideala de varsta, facusem planuri de mers la munte la ski la anul cu Ana pe skiuri si bebe mic in port bebe, visam mult, dincolo de grijile inerente pe care cred ca orice parinte le are. Si da, recunosc si nu mi se pare nimic rau in asta, l-am considerat ca rezolvarea pe care mi-o da Dumnezeu la problemele cu job-ul, pauza, ragazul necesar sa regandesc putin totul, sa ma rup de ceea ce imi face rau si sa reflectez. Nu stiu, in afara de partea financiara (si aici iarasi ma invinovatesc ca am gandit asta), picase in cel mai bun moment. Poate am gresit ca glumeam cu Pisi ca nu il mai las sa se apropie de mine ca eu pe al treilea nu il mai fac, poate am gresit ca ii spuneam sa inceteze cand glumea ca poate sunt doi, nu stiu, nu stiu unde si daca am gresit cu ceva, dar simt o durere mare mare si nu stiu cu ce sa dau sa treaca. Sunt in acelasi timp recunoscatoare ca o am pe Ana, care ma mangaie si spune :nu mai fii tista mami, vobim cu Doamne Doamne si cumpalam un bebe loz , draga de ea, nici nu vreau sa imi inchipui cum era daca se intampla asta la prima sarcina. Uite asa ajungi sa apreciezi lucruri pe care le considerai firesti si ca ti se cuvin. Nu stiu cum sa ma imunizez si la reactiile celor din jur. de la doctorii care nu mai stiau cum sa faca sa nu mai plang, desi eu abia aflasem vestea si era normal sa imi exprim socul, pana la familie (except Pisi care plange cot la cot cu mine) care se poarta ca si cum nimic nu s-a intamplat si imi spun "vezi jumatatea plina", treci peste, etc. Ok, perfect de acord, dar lasati-ma sa traiesc durerea, s-a intamplat si doare, nu pot sterge cu buretele. Da, nu vreau sa fac o dramoleta, nu o sa ma agat forever de asta, nu sunt nici prima nici ultima, dar e o chestiune proaspata, nu pot sari intr-un picior si nici nu vreau! Dupa ce m-am infipt in soacra-mea care sunase cu gura mare ca hai, sus moralul, vezi ce ai nu ce ai pierdut, te rog fii optimista, etc, s-a mai calmat si mi-a spus sa incerc sa ma linistesc, desi stie ca e greu. Mama imi tot da exemple de x, y si z care uite au patit mai rau si apoi le-a fost bine, etc. Buni se poarta ca o floare, surazatoare si zambitoare, etc. Pe de o parte stiu ca fac toate astea cu bune intentii, dar acum imi pica greu, vreau sa fiu inteleasa si lasata sa traiesc durerea. Oamenii mai si sufera si e ok, nu putem fi o hlizeala toata viata, mai ales cand patim un necaz. Din nou, iertati-ma ca ma descarc, va rog spuneti-mi daca vreti sa incetez, ca nu e suparare, zau ![]() Mami de minune mica |
pisik





