Evitarea / marginalizarea

Cum ar trebui procedat atunci cand dintr-un motiv sau altul (real sau imaginar) copii sunt marginalizati sau evitati de cei din grupul lor de prieteni?

Caz concret: dupa 2 saptamani de vacanta la mama, fata s-a intors cu niste bubite (parea mea si a doctoritei e ca ar fi de la purici, la tara existand o gramada de animale purtatoare de asa ceva, desi mama n-ar recunoaste in ruptul capului asta, i se pare jignitor).
Ma rog, puteau fi de la orice (alergie, purici, chiar si varsat de vant), cert e ca au trecut, cand a revenit mai avea niste urme micute de tot, si alea pe duca. Am vorbit cu doctorita de familie cand au aparut, si ca sa nu o mai lungesc, nu e nimic periculos sau contagios.
Doar ca la scoala ea se plange ca acum colegii o evita ca are "varsat de vant" si e contagioasa. Imi aduc aminte ca si noi faceam de-astea in copilarie, era suficient sa zica unul ceva rautacios, ca se luau toti dupa el.

In fine, pana luni o sa dispara definitiv, si e posibil sa dispara si problema ei de la scoala. Dar eu ca parinte am fost depasita de situatie, nu am stiut ce sfaturi sa ii dau, cum sa procedeze cu copii care o evita, ce atitudine sa adopte, si cum sa o incurajez sa depaseasca momentul. Copii pot fi extrem de rautaciosi, chiar si fara motiv, iar ea e o fire mult prea sensibila si pune totul la suflet.

CorinaDani spune:

off, si eu am trecut prin ceva identic, eram in clasa a IV-a. fusesem in vacanta cu parintii, pe marea insula a brailei, si cred ca am luat un microb, ceva, din apa, pentru ca tot asa, aveam niste bubite naspa pe maini. destul ca ma simteam eu aiurea cu bubele alea pe maini, mi-a pus capac faptul ca invatatoarea m-a intrebat in fata clasei daca nu cumva am raie...iti dai seama cum m-am simtit...
fetitei spune-i sa le dea colegilor rautaciosi un raspuns pe masura : "daca ati fi atat de destepti pe cat va credeti, ati fi stiut ca nu as mai fi avut voie sa vin la scoala daca aveam varsat de vant. daca nu ma credeti, va dau numarul de telefon al d-nei dr. care mi-a spus ca nu este varsat de vant, sa va confirme ea ca nu sunt bolnava de asa ceva."

Mickyyy spune:

Iti dai seama ca ea saraca le-a spus, ba mai mult, si asistenta scolii si a confirmat ca nu e nimic contagios, dar daca la copii li se pune pata, nu ai ce sa le mai faci.

Initial ma gandeam s-o invat sa raspunda cu rautati de genul sa-si ia cea mai frumoasa jucarie la scoala si daca cineva va veni sa se joace cu ea sa nu ii lase, ca e contagioasa, da' nu as fi cu nimic mai breaza decat acei copii daca as invata-o asa ceva.

La modul general, ce ar trebui sa o invat sa faca? sau cum sa ii explic sa nu puna la suflet asemenea rautati?

blackgirl0 spune:

Dar d-na invatatoare/diriginte ce pazeste???

Daca ati dus la scoala adeverinta de la medicul de familie ca este ok sa mearga in colectivitate, nu vad unde-i problema. Nu este responsabilitatea fetei sa devina defensiva la acuzatii, ci a profesorului sa-i ia apararea. Scosi copiii rautatciosi in cercul scolii, discutat in consiliul profesoral. Este ffff urat ce fac ei!

AB_AC spune:

Responsabilitatea e a profesorului in mod evident, dar... nu mi-as invata copilul sa raspunda agresiv si nici sa se scuze. Nu-i vina ei, iar ceilalti au o reactie primara si needucata cee ace e natural. De aceea se face educatie, ca sa-ti depasesti impulsurile primare.

As invata-o mai curand sa o ia calm. Marginalizarea i se poate intampla oricand. Singura modalitate de a iesi e sa continui sa fii tu. Celorlati le poti prezenta situatia cu umor. "Sigur am varsat de vant... la naiba as vrea eu sa lipsesc si sa fiu tratata ca printesa acasa, dar am numai o prostie care ma face si sa arat ca naiba si nemolipsindu-i pe altii nici n-am parte de vreun tratament mai bun. Asta e.." sau... " Va e frica, nu? Si mie... cand m-am vazut in oglinda sa ma apuce plansul, dar nu-i... da-s scarry, nu? Macar acum stiu cum sa machiez de Halloween de sa sperii lumea.."

Mickyyy spune:

Invatatoare nici nu stie, presupun.
Nu am facut mare caz, e o situatie temporara. cel putin asa sper, ca odata ce va disparea cauza, vor disparea si rautatile.

Sunt maruntisuri multe, dar ea le pune la suflet (colega de banca nu ii mai imprumuta creionul, prietenele ei de dinainte o evita ca e contagioasa si nu vor sa se joace cu ea sa nu se imbolnaveasca, chestii de genul).

Dar trecand de la concret, la general, ce atitudine sau ce sfaturi ar trebui sa ii dau eu intr-o asemenea situatie? Sa ii ignore si sa isi vada de-ale ei? sa le raspunda rautacios?

Dorsilia spune:

cel mai bine ar fi s-o sfatuiesti, asa cum ti s-a mai spus mai sus, sa se comporte normal, adica nici sa nu "cerseasca reintegrarea", nici sa fie rautacioasa, nici sa se bage cu forta in seama, sa stea in banca ei si sa faca ceva, sa deseneze, sa citeasca, sa se joace cu ceva dus de acasa etc, sa-si vada de ale ei si sa ramana calma si detasata. De-a lungul vietii multi o vor lasa balta din diverse motive, trebuie sa i se explice asta si sa o ia ca atare.

oricum la copii e mai simplu, cand vor disparea si semnele ceilalti vor uita si o vor integra, daca ea nu se va purta respingator, sau nu va fi timorata.

copiii sensibili pun la suflet multe maruntisuri, de aia e bine s-o inveti sa acorde ponderea corecta fiecarui amanunt din viata ei

blackgirl0 spune:

Mickyyy, imi lasa asa un gust amar postarea ta. Imi aduce aminte de copilaria mea pe cand abia am auzit cu totii de HIV/SIDA si se striga dupa cate-o colega mai ciudatica "sidoasa". Si stiu ca d-na diriginte a facut mare caz: scazut nota la purtare, chemat parintii la scoala. Asta ar tb sa fie atitudinea, caci altfel copiii vor intelge ca-i ok sa puna diverse etichete pe colegi si sa se poarte ca atare. Este tare greu pt un copil sa se simta izolat s exclus din grupul favorit de prieteni.

Daca crezi ca poti sa-i canalizezi atentia spre alt grup de prieteni (cei din fata blocului, de la cercul de engleza, etc. etc). ar fi tare bine.

Mickyyy spune:

blackgirl0, din fericire situatia aici nu e atat de grava, desi nu e exclus ca in timp, copii care de mici procedeaza asa si nu sunt trasi de manecuta si apostrofati, sa considere ca asa e normal, si atunci va fi prea tarziu ca sa mai schimbi ceva.

Din ce povesteste ea, nu striga dupa ea ca dupa o ciumata, doar o evita momentan. Insa chiar si asa, pentru un copil care nu se simte vinovat cu nimic, e dureros.

Insa mi-a placut postarea lui AB_AC, umorul te poate scoate din multe situatii dificile.

Mi-aduc aminte, cand erau fetele la gradi, aveau o fetita intr-o alta grupa vecina cu un defect la o mana, la degete, nu mai stiu, ii lipseau niste degete, sau era cumva deformata. Atata munca de lamurire am dus cu ele sa le explic ca e si ea un copil la fel de normal ca toti ceilalti, si ca nu e frumos sa o evite (cum faceau ceilalti colegi de-ai lor), si intr-un final a dat roade, chiar se imprietenisera cu ea. Insa e clar ca asta o poate face un parinte cu copilul lui, nu un parinte cu copii altcuiva.....asa ca eu asupra celorlalti copii nu am cum interveni, eu tot ce pot face e sa o pregatesc cum sa reactioneze in asemenea situatii.

viviana spune:

Eu sunt de acord cu AB AC. Umorul este cheia.

Fata mea este foarte sensibila si genul asta de comportamente o marcheaza destul de tare. De cate ori nu plangea la scoala sau acasa!
Ei bine, eu am tratat totul foarte serios. Cu explicatii diverse, bla, bla, bla.. . Am fost alaturi de ea, i-am aratat ca o inteleg, i-am sters ochisorii plansi. Am incercat sa o fac sa raspunda cu oaresce umor, da nu putea pentru ca in clipele alea numai de umor n-avea chef.

Am gresit.

Acu' vreun an, un prieten al fii-mii mi-a povestit de o intamplare de genul asta si am flat cum a tratat tatal lui problema.
Cu mult umor. Cumva invers decat propunerea lui ABAC. A minimalizat comortamentul copiilor, hiperbolizandu-le anumite trasaturi.

Asta vara fata mea a desenat pe scoarta un copac, in spatele blocului, o inima in care a scris numuele unui baiat.
O alta colega, le-a spus baietilor: "Duceti-va, in spatele blocului sa vedeti ce nume e acolo"

A venit de la scoala plansa rau, furioasa ca a fost tradata, ca o urmarisera pana in spatele blocului toti baietii din clasa (si nu-s decat 17), hotarata ca a doua zi nu se mai duce la scoala... de rusine!

Ei, bine. Nu m-am putut abtine. La sfarsitul povestii m-a apucat un ras de-mi curgeau lacrimile pe obraji.
Copila a zis ca rad de ea si a inceput sa planga si mai tare.
Atata i-am zis: "imagineaza-ti o turma de baieti zgaiindu-se ca fraierii la scoarta unui copac. Parca-s niste muste stranse in jurul unei baligi."

S-a intins pe covor cu picioarele-n sus si a ras de nu se mai oprea.
A doua zi s-a dus la scoala cu fruntea sus.

De atunci folosesc numai umorul.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Victoria_mami spune:

Chiar e cazul ptr. mai multe umilinte? Chestia asta cu cercul scolii era practicata pe timpul comunistilor. Aici si in nici o alta tara civilizata nu o sa intalnesti astfel de practici de umilire a copiilor. Astfel, ii inveti ca e ok sa fie umiliti si la randul lor, sa umileasca. Eu zic ca trebuie vorbit cu copiii, in privat si eventual, trimisa o scrisoare parintilor si/sau vorbit cu parintii direct.
Edit: vreau sa zic sa vorbeasca invatatoarea/directoarea cu copiii/parintii, nu tu.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia