Neglijarea sinelui

Ma confrunt de mult timp cu acest fapt.
La inceput, si acum, ma preocupa numai si numai faptul ca mama mea este depresiva de ani de zile si si a gasit refugiul in bautura.
Pe mine ma neglijez masiv. Nu am grija de mine, nu imi pasa cum arat la job, nu ma intereseaza sa fiu frumoasa si aranjata.
Traiesc acum un moment de trezire in care imi doresc sa trec de la codependenta de depresia mamei la mine.

Vreau sa ma pot ocupa de exteriorul meu, de mine, de cum arat. Vreau sa nu mai port aceleasi haine de ani de zile, vreau sa nu ma mai intereseze doar mama si altii.VREAU sa ies din nebunia si din nepasarea asta.

DAR nu pot singura, simt ca nu pot, asa ca va ROG sa ma ajutati sa devin dintr un om altruist si nepasator cu sine o femeie care are si arata de 28 de ani.

Scuze daca subiectul nu este bine plasat.

Ajutati ma sa ...fiu un om integru

Vreau sa devin mama..nu vreau sa vada copii mei in mine o fiinta cu 20 de haine in garderoba...!

columbiana spune:

Ai nevoie de un psiholog, te poate ajuta mai mult decit un forum; incepi cu recistigarea increderii si respectului fata de tine...de fapt incepi sa inveti sa te iubesti si apreciezi asa cum esti, cu forte si slabiciuni ca orice om.

Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

viviana spune:

Danna, e bine sa te duci la psiholog.
Dar pana una alta in ce cartier stai?

Eu am maine ora la coafor si manichiura. Mi te poti alatura.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

coracora spune:

Eu nu inteleg de ce e "de rau" sa ai (doar) 20 de haine in garderoba? Crezi ca viitorul tau copil tocmai de treaba asta se va "impiedica"? Eu stiu sigur ca te-ar iubi la fel de mult chiar daca ai avea doar 5 haine.

In alta ordine de idei, esti curata, arati decent, te comporti cum trebuie si esti un om placut? Atunci e in regula. Trebuie sa faci ceea ce simti, iar tu spui ca nu-ti arde de cochetarii. Faza cu "sa fii aranjata" e doar o scorneala a lumii, un pretext de barfa atunci cand un individ nu se aliniaza unor standarde inventate de majoritate.

Pe plan emotional e bine sa-ti clarifici sentimentele pe care ti le provoaca situatia mamei tale.

Sanatate!

dana vio spune:

Lasa-mi, te rog, adresa ta de e-mail sa-ti trimit o carte, este foarte potrivita si te va ajuta mult.

Alexandra Maria
14.12.2007

delsim spune:

Dana , as vrea si eu cartea aia , daca vrei sa mi-o trimiti !Adresa mea deliasim@yahoo.com

Danna2002, aici poti gasi incurajari sincere si povesti asemanatoare c a ta.
Insa daca vrei intr-adevar evolutie, intelegere si schimbare, trebuie sa cauti ajutor specializat, sa mergi la psiholog!Te va ajuta sa-ti gasesti drumul, respectul de sine, echilibrul, impacarea.

viviana spune:

Coracora, imagineaza-ti o persoana care fara voia ei este antrenata intr-o depresie care nu-i apartine de drept.
O persona care isi iubeste mama si sufera ca nu a gasit alta cale decat alcoolul.

Incet, incet persoana se schimba. Devine ea insasi depresiva, sictirita de viata, fara chef de nimic. Zilele se scurg pe langa fara nicio insemnatate. Nu mai vrea nimic. Nu mai asteapta nimic. Nu o mai intereseaza nimic. Devine apatica.

Se uita in oglinda si vede o persoana pe care nu o mai recunoaste. Poate o dispretuieste. Si isi dispretuieste si hainele, si parul si multe altele.

Se intreaba cum de a ajuns aici.
Apoi isi doreste sa fie din nou ea insasi.

Vrea sa inceapa schimbarea cu persoana pe care o vede in oglinda.
Ii dispretuieste hainele si look-ul - si se hotareste sa inceapa de aici.

Asta e un prim pas.
Pasul urmator este terapia.

Se plange ca are 20 de haine in sifonier - ii mai dau 10 de la mine, daca asta o ajuta sa faca pasul urmator.
Cam asa vad eu.

Poate fi povestea mea sau a oricui.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

danna2002 spune:

Multumesc pentru sprijin si pentru raspunsuri.

Puteti sa imi scrieti la adresa de care o gasiti in profil. O voi verifica mai des.

Am raspuns legat de zona in care stau si poate ne sincronizam programul si ma vad cu Viviana. ;)


Ca etapa ulterioara ma voi duce la terapie. Sper ca va fi bine.

Ma regasesc in descrierea pe care Viviana a facut-o...

Cred ca am si eu o mica ..mare depresie..

Si sper sa imi fi dat seama de ea si sa pot sa o inving si sa redevin un om fericit.

Nu cred ca hainele ...sunt marea problema..e starea mea...e durerea care simt ca ma sufoca..e suferinta..e faptul ca nu ma regasesc...e nevoia de a plange non stop..

coracora spune:

De acord Viviana. Mie-mi atrasese atentia accentul pus pe haine.

Danna2002, trateaza cauza interioara iar schimbarile exterioare vor veni de la sine.
Sanatate!

cleo78 spune:

am mai putin de 20 haine in garderoba. Am o gramada de carti in biblioteca, ies la jogging/merg pe jos cand apuc, am hobby-uri, curs, in weekend ma lafai in cada si cant (cand nu ma invadeaza cupilul in cada), si uneori mai citesc si din Biblie. Sunt sanatoasa, si ma bucur de asta. Si am invatat sa apreciez ce am si am inceput sa ma iubesc.... cand m-am imbolnavit.

Gandeste-te ca sunt oameni mult mia saraci ca tine. Dar sunt fericiti, si senini.


De ce ai o parere proasta de oamenii simpli?
Si mai ales, neglijarea sinelui nu implica fizicul, show-off-ul, ci sufletul.

Eu ti-as recomanda sa mergi la biserica si/sau sa te rogi. Sa meditezi la tine, care esti cu adevarat.

dana vio spune:

Era doar o expresie. Si un punct de pornire.

Alexandra Maria
14.12.2007