Nu face nimic in casa?

michelle-usa spune:

asteptam raspunsul Mariei.

michelle

Maria_1 spune:

Ma scuzati pentru intarziere.

In primul rand vreau sa va spun ca apreciez enorm faptul ca ati luat din timpul vostru pentru a scrie la topicul asta. Nu m-am asteptat ca vor fi oameni gata sa isi imparatseasca experientele personale (f dureroase!) pentru a avertiza si pt a sfatui pe cineva aflat intr-o perioada foarte confuza si dificila.

Va multumesc tuturor.
Pentru mls1, michelle-usa, noideea

Acum as vrea sa va povestesc ceva si v-as ruga sa mai aveti un strop de rabdare si sa cititi. Va multumesc inca o data.

Voi incepe cu cunostiintele mele. Cunosc multe femei de diferite varste si din medii sociale diferite. Le cunosc povestile indeaproape si vreau sa va spun si voua ca sa ma ajutati sa tragem impreuna concluziile.

Cunosc o femeie inselata sistematic. A 'imbatranit' langa barbatul asta si nu s-a despartit de el la timp. Acum inghite amarul, il accepta 'asa cum e' si cauta sa-si gaseasca fericirea in grupul de prieteni, in excursii si profesie.
Cunosc o doamna al carei sot are cu 19 ani mai mult decat ea. Acum ea are 60 de ani. Sotul ei traieste. O ajuta cu tot ce poate, o asculta, ii este alaturi in orice moment. Mi-au spus ca la inceput se certau mult, dar au invins dificultatile si au trait in armonie toata viata. Au facut copii, acum au si nepoti si sunt o familie implinita.
Cunosc o femeie care este nemultumita vesnic de barbatul ei. Ii face observatii in public, isi da ochii peste cap, spune ca sotul ei nu face cat trebuie. In schimb, el tace, se face ca nu o aude si munceste de dimimneata pana seara si realizeaza foarte multe lucruri. Lucruri pe care alte femei nici nu se gandesc sa le ceara de la sotii lor.
Cunosc trei femei care au avut relatii/casnicii exemplare. Se intelegeau frumos, se iubeau, ele faceau multe, ei faceau de doua ori mai multe. Sotii/prietenii lor le iubeau, le rasfatau, le cumparau tot ce aveau nevoie sau tot ce isi doreau. Toate cele trei femei de care va spun si-au vazut viata spulberata intr-o singura zi. Sotii lor au plecat de acasa si nu s-au mai intors. Intr-un caz, barbatul a plecat cu amanta si a facut un copil imediat. Sotia a ramas cu rate la banca, fara casa, fara masina, cu un serviciu extrem de prost platit. Femeia asta a avut totul. Nici nu s-a gandit vreodata ca ea si sotul au probleme. Intr-o singura zi, viata ei s-a ruinat.
Cunosc femei care au 'avut principii' si au spus stop. Au vrut sa mearga mai departe si sa gaseasca barbati 'buni'. Toate a avut perioade f lungi in care au stat singure si apoi au urmat (inevitabil) aventurile. Parteneri instabili de fiecare data. Ele sunt si acum singure si au din cand in cand relatii de scurta durata. Nimeni nu se angajeaza in viata lor pentru o familie. Barbatii le promit marea cu sarea, par civilizati, draguti, cumsecade. Dar dupa cateva luni isi gasesc alte femei carora le fac aceleasi promisiuni si asa mai departe.

Nu vreau sa imi reprosati ca ma dau inapoi de la sfaturile voastre. Dar vreau sa va spun ca din toate cunostiintele pe care le am si din toate povestile de care am auzit, nu exista o reteta a fericirii, nu exista o strategie prin care sa gasesti un sot exemplar, gata sa isi sacrifice totul pentru tine si viitoarea lui familie. Sunt familii reusite in care exista comunicare, in care cei doi se completeaza perfect, in care nu exista relatii extraconjugale, gelozie, certuri si tensiuni periculoase. Stiu ca exista. Dar nu pot sa spun decat ca oamenii aceia sunt fericiti ca s-au intalnit, sunt intelepti ca stiu sa pestreze armonia, dar mai presus de orice, au un dar frumos de la Dumnezeu. Altii incerca sa pastreze echilibrul, se forteaza din toata fiinta lor sa faca bine si sa lase de la ei, dar Dumnezeu nu vrea asta pentru ei. Vrea sa ii incerce, sa le incerce credinta si le trimite necazuri si nenorociri. Nenumarate familii se destrama, mult prea multe femei raman singure. Raman fara barbatii lor si infrunta viata cu greutatile ei. Cu copii de crescut, cu bani foarte putini, cu posibilitati extrem de putine, cu foarte putin ajutor din partea oamenilor. Dar sunt multe femei care se descurca, care lupta pentru copiii lor si care supravietuiesc. Pentru ele Dumnezeu are daruri mai mari.

Ce vreau sa va spun este ca sansele sa gasesti un barbat ideal sunt mici si sansele sa duci o viata instabila afectiv, cu parteneri multiplii si nesiguri sunt foarte mari. Asta este o alta fateta a irosirii tineretii. Poate sunt foarte pesimista, dar lumea de astazi nu mai are principiile si valorile de alta data. Familia nu mai este promovata, un singur partener ajunge sa para absurd. Astazi sunt promovate "traieste-ti viata", "fii liber", "vezi-ti interesul". Sunt promovate relatiile superficiale, aventurile de o noapte, fetele cocotate pe bar, fustele cat palma, tocurile de 20, alcoolul, muzica si DISTRACTIA. Barbatii se incureajeaza reciproc la relatii extraconjugale, tinerii rad de cei care au o relatie stabila ("te tine sub papuc. Ce ai ma? De ce nu te distrezi cu fete? Ce fraier esti). Nu generalizez. Dar majoritatea asa gandeste. Am intalnit multi barbati asa. Te vor pentru o noapte, te vor pentru cateva luni sau te vor drept amanta. Le place tineretea, le place sa se simta bine, sa petreaca clipe frumoase, dar fug de responsabilitate ca dracu' de tamaie.


Barbatul cu care sunt eu acum nu are numai defecte. Am fost necajita, suparata si am scris aici mai mult defecte. Sper sa nu intelegeti gresit.
Cand am avut probleme mari la job m-a sfatuit foarte bine si a fost alaturi de mine, cand am avut probleme de sanatate a avut mereu grija sa imi faca programari la doctori buni si sa ma indemne sa ma duc si sa nu aman, nu a plecat niciodata noaptea de acasa, nu m-a batut, nu m-a agresat verbal, mi-a acceptat prietenii, am avut calatorit in Europa (da si cu laptopul, dar el a condus masina zeci de ore, el a vrut sa vizitam anumite locuri, el a avut grija sa mancam bine si sa ne cazam onorabil).
Nu pot sa spun ca m-a sfatuit cu ceva gresit sau in defavoarea mea, nu pot sa spun ca s-a purtat urat cu parintii mei (vorbe urate, strambaturi sau altele), nu pot sa spun ca nu m-a cerut in casatorie si ca a dat semne ca vrea sa stam asa pentru totdeauna. Nu pot sa spun ca atunci cand am insistat sa faca ceva nu a facut pana la urma. Dupa alte femei nu l-am vazut sa se uite cu un interes deosebit, nu face avansuri fetelor (nici celor exhibitioniste), nu cheltuieste banii in cazinouri sau ca sa isi cumpere doar ce vrea el, nu vine beat acasa dupa ce iese cu prietenii. In 99% din iesirile cu prietenii sunt si eu prezenta.


Nu stiu cat de relevante sunt 'partile bune', dar totusi exista. Nu incerc sa il scuz pentru partile proase, pentru neatentie si indiferenta, pentru egoism si alte hibe. Nu incerc sa ma scuz nici pe mine. Nu vreau sa credeti ca sunt un om comod si oportunist. Nu vreau sa spuneti ca stau in relatia asta pentru ca mi-e cald si bine si pt ca nu vreau sa ma uit inspre viitor.
Sunt oameni mai inchisi care isi exprima sentimentele mai greu, oameni care nu stiu sa fie calzi si deschisi. Dar asta nu inseamna ca nu au un suflet bun si sunt niste monstrii. Oamenii care au suferit mult, care au stat mult timp singuri...au probleme de 'deschidere' si de 'relationare' cu lumea exterioara. Nu incerc sa il victimizez si sa il consider un copil neajutorat, dar nu vreau sa ii pun etichete definitive, etichete cu conotatii negative. Si asta pentru ca nu spala vasele sau nu sare in sus de bucurie cand il astept cu o prajitura.

Sansele sa fie un sot bun, un tata iubitor si un partener sigur si stabil sunt egale cu sansele de a o lua pe carari gresite cu femei, bautura, batai sau alte trasnai. Asa cum eu am toate sansele sa fiu o mama buna, o sotie iubitoare sau o scorpie care are amanti si face scandaluri si crize de isterie. Oamenii sunt astazi intr-un fel, dar maine pot fi complet diferiti. Suferinta, socurile emotionale, intamplarile neprevazute din viata noastra ne transforma. Si nici unul dintre noi nu putem garanta ca noi nu ne vom schimba niciodata si vom ramane frumosi vesnic.

Asa cum spunea michelle-usa, singura care cred ca ne aduce o raza de speranta si o certitudine interioara este credinta in Dumnezeu. Rugaciunea este singura si ultima resursa pe care o avem in situatii extreme, in situatii de criza. Nu vreau sa intru in mari amanunte sau sa fac 'teologie' pe aici, dar trebuie sa spun ca atunci cand ne rugam si spunem 'Tatal nostru' spunem asa: "Faca-se voia Ta". Nu spunem: "Doamne, fa-ne voia noastra". Ne lasam viata in mainile altcuiva. Asta nu inseamna ca mergem 'cu valul'. Inseamna ca plecam capul smeriti si suntem gata sa ne supunem si sa ascultam vocea divina; sa urmam vointa divina. Toti vrem sa avem o viata usoara, frumoasa, plina de impliniri si de satisfactii. Toate vrem sa fim iubite si respectate, toti vrem siguranta si libertate. Dar asta este vointa noastra si nu vointa Celui de Sus.

Bun, sa nu credeti ca sunt o idioata care zice: Daca e de suferit si de indurat, hop si eu! Ca doar asa e voia divina. Sa sufar, sa fiu batuta si traumatizata, sa fiu parasita si pierduta in lume. Nu. Ca atare:

Am vorbit cu el aseara si am luat impreuna o decizie. Propunerea a fost a lui. Cu sufletul deschis mi-a facut aceasta propunere si cu ochii tinta spre mine. Mi-a vorbit delicat si cu vocea tremuranda. Eu am acceptat fara nici un fel de indoiala. Fie ce-o fi. Adica: Doamne, faca-se voia Ta.
Am decis de comun acord ca de luni sa stam separat doua luni de zile. Asta ar insemna pana la nunta. Asta ar insemna un timp de gandire serioasa pentru amandoi si posibilitatea de a repara (sau nu) ce am inceput gresit (adica statutul de oameni necasatoriti).
Ce va urma....nu stiu. Daca o sa ma simt libera si o sa uit de angajamentul pe care l-am promis...daca el o sa gaseasca pe altcineva si o sa ma uite, daca ne vom intoarce unul spre celalalt si vom repara greselile din trecut....Orice este posibil, nici unul dintre noi nu a spus ca il paraseste pe celalalt. Am recunoscut ca am gresit amandoi. Ca statul asa (fara binecuvantare) ne-a adus numai ghinioane si neintelegeri, ne-a ametit si nici unul dintre noi nu a inteles ce este adevarata responsabilitate a unei familii si am ajuns la o criza.
Dupa aceasta 'despartire' vom vedea daca este intr-adevar dragoste, daca sunt lucruri adevarate si puternice intre noi sau doar ne-am imbatat cu apa rece si ne-am complacut in ceva ce am visat fiecare individual si nu am regasit in relatia noastra reala.

Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu polologhia asta si sper ca nu v-am suparat ca nu v-am urmat sfaturile. Mie mi se pare mai corect asa. Decat sa ii pun eu bagajele la usa, este mai bine sa plece singur pentru doua luni si sa hotarasca singur daca se mai intoarce cu iubire si responsabilitate sau pleaca mai departe cu viata lui. Si eu, raman impacata la gandul ca nu l-am dat afara pe usa. Voi avea timp sa ma gandesc, sa ies singura in oras, sa imi deslusesc trairile interioare cu mai multa obiectivitate. Voi putea sa accept plecarea lui definitiva fara sa am remuscari ca am luat vreo decizie proasta dandu-l afara. Daca va fi invers, voi avea timp sa ma gandesc daca mi-e mai bine fara el si daca e cazul sa fac un pas atat de important in momentul in care se va intoarce.

Scuze tare tare! nu am vrut sa va plictisesc sau sa va dezamagesc

n/a spune:

maria, te rog sa activezi PM ca sa-ti dau ceva. Maine, adica azi da pe zi.... daca vrei, bineinteles



http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

cleo78 spune:

maria, felicitari pt decizie.

Nu uita un lucru: nu exista barbatul perfect. Nici femeia perfecta. Ci doar barbatul potrivit pt femeia potrivita - care se intalnesc si sunt fericiti impreuna si impart aceleasi pasiuni, gusturi, acelasi drum.
Ca drumurile se pot desparti, asta e altceva, si femeia se schimba in timp, nu numai barbatull. Dar daca inceputul de drum pt amandoii sunt pe 2 cai diferite, viitorul clar nu va fi impreuna.
Pastreaza-ti optimismul, fiecare are sansa lui in viata, locul lui. Decizia insa trebuie sa fie fara nicio indoiala.

msl1 spune:

Felicitari Maria pt decizia luata de a sta separati. totusi eu ti-as sugera sa amini nunta mai...pe vara asa...2 luni nu cred ca sint suficiente in a iti da seama 100% daca este dragoste sau nu (2 luni este prea scurt timp pt adaptarea la viata singura, parerea mea)
faptul ca el ti-a propus lucrul asta poate inseamna ca el avea demult in minte lucrul acesta dar ii era frica sa ti-l propuna?
poate ca si el simte aceasta nepotrivire de caracter dar a stat cumva pasiv din frica?
vei vedea in urmatoarea perioada de timp in ce directie se indreapta lucrurile.

mianna spune:

nici eu n-am inteles partea cu a sta despartiti exact pana la nunta. cum anume te convingi ca s-a schimbat cu adevarat daca nu are cand sa-ti arate asta?

Carolyne spune:

Scuze, Maria, dar nici eu nu inteleg de ce termenul este pana la nunta.
Si daca la momentul respectiv iti cade in genunchi si te implora sa il iei inapoi asta inseamna ca nunta merge inainte?

Parerea mea este sa nu te grabesti, chiar daca dupa aceste 2 luni totul merge struna. As zice sa urmaresti macar inca 3-4 luni dupa data stabilita a nuntii sa vezi cum decurge relatia.
Cred ca ar trebui sa procedezi ca la croitor: masori de 15 ori, dar tai materialul O SINGURA data!!!!!

Mi-a tras atentia felul in care enumeri calitatile lui "nu bea, nu joaca la casino, nu se uita dupa alte femei, etc".
Stii cum se spune in anumite medii "draga, barbatul bun e ala care nu te bate, nu bea si-ti aduce toti banii acasa...", dar in realitate cate casnicii nu se termina din cauza nepasarii si a singuratatii in doi...

Dincolo de calitatile lui enumerate de tine, eu mi-as bate fata la cap sa nu se grabeasca cu nunta.
Nu vad de ce atata graba la 25 de ani. Daca ar fi o dragoste din aia ca-n povesti as mai intelege, dar din ce ai descris voi deja aveti probleme.
Nunta se mai poate face si peste 4 luni sau 1 an.
Numai bine si nu uita de "masuratul" multiplu, dat taiatul este unicat...

CorinaDani spune:

eu cred ca nu va avea loc nici-o nunta...

in aceste doua luni ar fi trebuit finalizate toate detaliile ce tin de nunta : rochie de mireasa, costum ginere, lista invitati, stabilire si trimitere model invitatie de nunta, gasirea restaurantului, gasirea bisericii si a preotului care va face slujba, stabilirea meniului in functie de buget, angajarea unui fotograf, etc. inteleg ca nici nasii nu au fost gasiti...

toate astea se fac impreuna, timpul e destul de scurt. ori daca cei doi se vor separa si isi vor lua ragazul necesar pentru a-si da seama ce vor face de acum inainte, practic nu se va ma ocupa nimeni de pregatirile de nunta...

iar faptul ca el a propus acest lucru ma face sa cred ca si-a pregatit cumva din timp iesirea din peisaj, pentru ca avea nevoie macar sa aiba unde sa se mute incepand de astazi...poate ca intentionat s-a aratat asa delasator si indiferent, ca s-o forteze pe maria, s-o faca pe ea sa para ca l-a "dat afara", ca din cauza ei relatia nu merge si nunta se anuleaza...cine stie, i s-o fi facut omului frica de casnicie si a dat inapoi pe ultima suta de metri, insa n-a avut curajul sa spuna acest lucru, a lasat lucrurile sa degenereze pana cand maria nu a mai suportat si i-a spus direct toate lucrurile care o deranjeaza...

n/a spune:

cam asa mi-a facut mie ex. Stia ca il iubesc, ca voi tine de familie, ca nu exista umilinta prea mare prin care sa trec sis a renunt, asa ca el sa- asezat frumos in comoditatea lui de dolce fa niente si a asteptat ca eus a ma satur, ca mai apoi sa ma invinuiasca pe mine ca eu nu m-am ridicat la nivelul asteptarilor lui. pentru ac era prea las sa spuna verde in fata ca nu vrea casnicia asta si ca o uraste cu toti porii. Si ma tine cand calduta cand rece, ca sa nu pierd interesul sis a ma satur cat mai greu si sa pice el bine, sa cada in picoare sa se poata minti singur ca esecul nu-i apartine si ca nu a facut nimik sa lupte. Adevarul ca din prisma lui nici nu avea pentru ce sa lupte pentru ca nu-si dorea cu adevarat de fapt nimik de la mine si cu mine dar ii era tarsa sa recunoasca. pentru ca eu eram acel ceva pe care nu si-l dorea dar desi nu recunostea eram acel ceva care lui ii infrumuseta viata, nu cat ar fi avut nevoie, nu cum i-ar fi placut, dar fara mine era si mai mizerabila viata lui decat si-o imaginase vrodata si asta s-a vazut dupa ce eu am disparut din peisajul lui . s-a dus ca barca in deriva si sa- lovit atat de tare de stanci ca s-a crapat in doua de ajunsese depresiv. dar nici asa nu m-a valorat, pentru ca nu eram ce roia el, nu-l duceam exact pe drumul pe care visase si spre care tindea, spre care el, sufletul lui ar fi fost realmente fericit.
Nu avea nici curajul sa admita ca nu ma vera, nici sa porneasca in cautarea a ceea ce-si dorea cu adevarat. Adica relatia cu mine era una lejera, in aparenta si-n lipsa de alrceva a pastrat ce parea folositor si pozitiv, dar desi era pozitiv lui nu-i dadea satisfactie si nu-l motiva cu nimik, nu-l facea sa freamata.

Cu mine se iscau certuri interminabile daca il puneam sa duca gunoiul, sa spele vase, sa faca curat in casa,s a tina copilul sis a mergem undeva unde doream eu, sa o faca pentru mine ca sa ma simt eu bine, parca daca el era nefericit trebuia sa ma condamne si pe mine la nefericire si daca ma vedea exaltata sau entuziasmata facea tot posibilul sa strice degraba asta.

Dar daca l-ai vedea maria pe om acum cum spala vase si o face cu placere alaturi de cea care i-a dat cea vrut te crucesti. Pun masa impreuna, fac curat, muta lumea cu susul in jos, totul impreuna, si se bate cu pumnul in piept ca impreuna sunt in toate si o spune cu mandrie si cu satisfactie sis a vezi cum sare in sus doi metri cand mandr lui vrea ceva. Se face pres. Bine ma gandesc ca poate se face pres asa de amorul artei si ca sa incerce sa ma oftice pe mine si se tot straduieste sa-mi arate ca nu era el problema ci eu, dar el nu intelege ca eu poate vad altceva decat vrea el sa arate. Poate vad ca e de fatada ca de craciun cinca a facut tandari usa in casa. Da, da... tandari. Am vazut cu ochii mei si tot pe mine m-a sunat cand a dat de greu, cand a ajuns la maximum maximorum cand nu a mai putut sa indure. Vrea sa epateze ca se poate, dar eu sunt singura care stie ca el e unic si nus e va schimba niciodata. Sunt singura care intelege cu adevarat ce e in sufletul lui. Fara prea multe desene. Chiar daca nu am inetles pe moment ce spune sau ce vrea.

Ce tot scriu aici fara noima? Oamenii nu se schimba niciodata. Ever. sentimentele si indiferenta nu se vor schimba niciodata. Totul e un joc o fatada a incercarii timide de a te induce in eroare. Nu esti tu cea pentru el si nici el cel pentru tine. pentru ca iubirea nu este suferinta si umilinta, iar crucea de a suporta un astfel de om nefericit care-si razbuna nefericirea prin incapacitatea de-a ti-o oferi tie, si indisponibilitatea asta, nu este a ta de purtat decat daca esti masochista.

Dumnezeu nu vrea pentru tine s a te sacrifici inutil. Dumnezeu spune ca suferi daca nu-l asculti si spune ca vei fi fericit daca inteegi sa actionezi dupa invatatura pe care o pune in fiecare gest si vorba in jurul nostru. Dumnezeu ne da toate uneltele sa fim fericiti. daca noi ne incapatanam sa fim robii oamenilor si daca alegem cu buna stiinta sa ne lasam amagiti, cu siguranta vom cunoaste deceptia.

da si mie un amarat de email sa-ti trimit ce te-am rugat, ca nu am cum pe PM. Ti-am cerut PM sa-ti trimit emailul meu sa ma adaugi la tine in llista de mess sa iti trimit cumva acel ceva in format electronic.

Este tocmai ce ai nevoie acum mai ales ca v-ati pacalit unul pe altul ca dorul si separarea va vor face sa va regasiti. Nu aveti ce sa regasiti. Nu e nimik acolo decat sentimente. faptele vor fi mereu aceleasi , starea de indiferenta va fi mereu cu el. Poarta rani care sunt mai presus de puterea ta de intelegere, iar tu nu ai de ce sa platesti pentru ranile facute de altii sis a induri ceea ce nu ai de ce sa induri.

ce vreaus a-ti trimit sunt niste sfaturi ale parintelui daniel. Si vorbeste acolo despre crestin si alegerea partenerului de viata. te invata cum ar trebuis a fie si iti demonteaza niste prejudecati sociale pe care le auzi la tot pasul in zicatori si sfaturi din astea babesti din gura in gura. Intelepciunea asta .... cum sa zic.... popuara.

Iti deschide noi orizonturi in legatura cu directii gresite, transmise din generatie in generatie.

Mama ta... in loc sa ii spuna sa ia atutidine vis-a vis de stradania ta de a-l face sa reactioneze la efortul sa-l faci fericit nu trebuia sa fie de atentionare a lui ci trebuia sa fie de mustrare la adresa ta. Trebuia sa te atentioneze pe tine ca ti-ai ales un partener nedisponibil si indiferent. trebuia sa-l evalueze pe el corect si realist nus a incerce sa rupa de la el macar o farama de atentie pentru tine.

E umilitor si e injositor ca tu cu mama ta sa va rugati de un barbat sa primesti atentie. Tu chiar nu ai mandrie? Stai sa implori un barbat sa te iubeasca? pai barbatul ala te iubeste sau nu. Nu tre sa faci ceva special sa te iubeasca. Pur si simplu nu tebuie.

El nu are in el izvor de iubire si tu ai nevoie de un barbat cu asemenea izvor. de aia si suferi. ca te incapatanezi sa cauti apa vietii acolo unde e seceta. ce cauti in desertul ala arid? Redirectioneaza-te pe harta si cauta climate potrivite pentru tine unde daca sadesti samanta iubirii infloreste o gradina intreaga, cu pamant fertil si raze minunate de soare.
Daca tu pui samanta iubirii tale in desert sub grauntele de nisip vine furtuna si ti-o zvarle si se alege praful de tot. de tine , de sufletul tau, de iubirea pe care o ai de oferit.

ce ma scris eu aici.... e valabil si pentru mine.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

Ramonika spune:

Maria - felicitari pt. decizie. sigur se vor limpezi apele dupa aceasta pauza. si sa nu te iei dupa primele sentimente din primele zile in care veti fi despartiti. probabil ii vei simti lipsa, insa nu neaparat din mare dragoste, ci din obisnuinta. deci lasa timpul sa treaca si va veti lamuri amandoi ce e de facut in continuare.

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz
zebra roz