Nevoile mamei vs. nevoile copilului

Sabina spune:

cand sunt asa mici copiii nici nu se pune problema de chestionarea ierarhiei nevoilor.
cand sunt mari...nu stiu ce sa zic, fiemea are 9 ani si zice ca o mama buna ar sta mereu cu ea si s-ar juca cu ea si ar face incontinuu lucruri impreuna si ca nu e problema ei de unde se castiga banii, asa crede cea ca trebuie sa fie o mama buna



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

manumanu spune:

Imi calc pe inima si mai scriu un mesaj, pentru Aqai: like, like, like

mamica de Anastasia si Radu, 23 noiembrie 2008

chatonel spune:

manumanu, de ce atita pesimism? eu zic ca se va ajunge peste ani... e musai; si, de fapt, efectele incep sa se vada: mamele vor libertate, nevestele vor egalitate

Nu trebuie luat tot ce e in societatile occidentale "de bun", ca nu sint perfecte. Au si ele hibele lor. E adevarat ca sint civilizate, avansate, dar cum au ajuns aici? Crezi tu ca e vorba de ultimii 100 de ani ori de o istorie scrisa timp de un mileniu, timp in care toata europa occidentala a colonizat si a supt bogatia altor tari.
Romania a fost una dintre tarile care au pltit "tribut" in acest sens... nu neaparat occidentalilor, dar tot aia e.
Si da, trebuie sa iasa din pozitia de "sclav pe plantatie" dar asta se poate face doar prin munca, munca si iara munca, dar in favoarea ei, a tarii, nu a celor care vin sa o exploateze in felul modern in care se face astazi.

Asta e o alta discutie, de fapt

columbiana spune:

Citesc cam acelasi continut in postari, spus intr-o forma sau alta: in secolul 21 femeia romanca n-are nevoi, copilul are nevoi si prioritati; eventual sa-l alaptezi pina merge la scoala si sa-l culci si cu tine in pat; Ma intreb, practic, cei ce dorm cu copilul in pat pina la 6-11 ani, unde faceti sex? ca ma indoiesc ca alergati noapte de noapte prin baie, bucatarie sau holul apartamentelor din Romania; Cit de moral e sexul in pat cu copilul????
apoi o singura fata a scris despre rolul tatalui in prioritatile copilului, restul e tacere; pai normal ca devine mama sclava schimbatului de scutec si a alaptatului daca nu se implica tatal; el unde e in anii astia? atasamentul ala nu se aplica la nivel de familie, se aplica doar la nivel de mama?
apoi peste niste ani aceleasi mame atasate apar la 1 sau doi plingindu-se ca barbatul s-a cuplat pe la job cu o colega, care-si vede de cariera, e depilata si ingrijita; de cind trebuie sa traiasca femeia cu par pe picioare si neingrijita Folmanhauti, ca sa-i fie bine copilului???
Am cunoscut destule mame in societatea de aici, dar sincer, nu prea au probleme de gen; in primul rind pentru ca tata e implicat incomparabil mai mult; le vad in restaurante la cina si nu-mi cred ochilor: barbatul tine copilul in brate, ii da sa manince, il duce la schimbat de pampers...mi se pare SF o scena de gen in Romania;
In loc sa va tot aratati cu degetul si subjugati singure, faceti-va un bine si educati-va barbatii...si baietii in spiritul asta, ca din discutiile de pe topicele astea nu prea apare participind la cresterea copilului; Si printre alaptari si copil da, perimteti-va o placere personala ca nu face rau nimanui...

Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Lali_mete spune:

Am citit titlul trimis de o colega de odisee ,si ma gandeam asa,strangand jucariile de prin casa ale baietelului ,ce as face eu in unele situatii descrise de Pisigri in primul mesaj,apoi pin pisma mesajelor de pe pima pagina ... M-am intristat cand am citit mesajul de "cearta" al Marinei,care desi se supara ca Pisigri indazneste sa catalogheze intr-un fel anumite mame, da la randul ei un sfat necerut. De ce trebuie sa ne burzuluim mereu daca ceva nu ne convine? In fine,mai bine sa raspund eu la subiect,daca tot ma mananca degetele!

Pe cuvant ca imi pare rau de copiii mamelor care se plang intr-una de ei,care ii considera mici tirani,tirani nascuti numai pentru a le face lor zile fripte si a le interzice manichiura,iesirile si alte alea . Este exact ca aia cu paharul cu apa pana la jumatate,privit de un optimist si un pesimist: unul il vede pe jumatate plin,altul pe jumatate gol(de curand am aflat ca exista si un al treilea,care il vede pe jumatate plin,dar cu votka). Eu oare vad mereu partea plina a paharului? Mai spunea cineva la un subiect (la care intentionez sa citesc in seara asta,sa vad cine si ce a mai scris,sa mai invat cate ceva), cum ca " bine ca " in multe situatii . Pai, am ratat si eu unele chestii deoarece am copii ,dar "bine ca " ii am,bine ca sunt sanatosi,bine ca plang de oboseala de la atata joaca , nu plang de foame,nu plang ca i-am lasat singuri in patut sa imi beau eu cafeaua linistita, nu i-am lasat cu cineva strain doar pentru a ma distra eu . Moderatia aia despre care am citit in primul mesaj e prost inteleasa uneori. De ce sa fie moderatie doar in a asculta nevoile copilului ,de ce sa nu fie moderatie de ambele sensuri,daca tot e nevoie neaparat sa renuntam la unele parti?
Depinde foarte mult de unde isi impune fiecare sa fie aceasta limita, de asteptarile fiecareia. Daca o femeie face un copil doar pentru ca in viata trebuie facuta si asta, e foarte impresionabila ,se panicheaza foarte mult si foarte usor , i se pare o corvoada sa raspunda nevoilor unui copil,sau a mai multor copii.

Eu am doi copii,unul de 2 ani si 3 luni,celalalt de 4 luni , nu am dormit o noapte intreaga de mai bine de doi ani,cam din al doilea trimestru al primei sarcini , cel mai rar ma trezesc o singura data pe noapte. Daca nu se trezeste cea mica de foame,ma trezesc eu ,ca s-a invatat corpul. Ziua alerg dupa baiat cu fata in sling,cand suntem in parc,sau daca e ora ei de somn o pun in carucior si o supraveghez in timp ce dau baiatul in leagane,topogane si alte alea . Acasa,de cele mai multe ori mancam toti 3 sau 4 daca e si tati acasa, fata e la san,baiatul in scaunelul lui,la masa noastra, eu si sotul mancam si ii mai dam si baiatului cand cere din farfuria noastra. Jucariile sunt mai tot timpul prin casa pentru ca imi place dezordinea asta a copilului.Cand e baiatul la bunicii paterni si e curatenie in casa ,nu ma impiedic de vre-o masinuta,nu am soldatei prin microunde, nu trebuie sa tin geamul de la balcon inchis ca sa nu imi arunce carligele de rufe afara ,nu tipa nimeni " mamiiiiiiiiiii" pe mai multe tonalitati timp de 4-5 minute,mi se pare prea liniste. Fac curatenie cu fata in leagan si baiatul "stergand praful" , mutand leaganul sa fie in raza mea vizuala tot timpul ,fac cumparaturile cu amandoi dupa mine ,dormim cel mai adesea toti 4 in acelasi pat,si zau ca nu imi pare rau de nimic.Cu timpul am invatat sa nu judec pe nimeni care face intr-un fel sau in altul ,am inceput sa nu mai spun si eu "ee,vezi? Daca ai face ca mine ar fi bine!" ,pentru ca mie nu mi-a cazut bine cand m-a mustruluit careva,am dat in defensiva si am raspuns urat,apoi am dat bir cu fugitii. Copiii mei ii cresc cum cred eu ca e mai bine,si vorbesc foarte serios cand spun ca si eu cresc odata cu ei. Am plecat la drumul de "mama" cu multe prejudecati,idei fixe,aveam multe momente cand incepeam o fraza cu " eu niciodata nu voi" si am sfarsit prin "eu intotdeauna " exact opusul,pentru ca nu s-a pliat apoi pe nevoile copilului meu. M-am adaptat la nevoile lor ,pe rand,pentru ca am considerat ca asa imi e mai usor.Eu sunt om in toata firea si inteleg , imi pot corecta anumite chestii sa ma pliez pe copil,pe cand copilul se naste cu anumite instincte, nu se poate exprima ,si atunci ce fac? Il dresez? Eu am ales sa nu,dar las libertatea altora sa faca asa cum simt.

Pentru unele mame este o corvoada sa creasca copilul.Am vazut cu ochii mei asemenea cazuri, am ascultat mamici care spuneau ca le merg copiii prin casa toata ziua,muta lucruri, trag hainele sau vasele din dulap,plang cand intra in casa straina,sau cand se opresc mamele sa stea de vorba cu alti oameni pe strada(cand ei s-au pornit spre parc),nu dau jucariile din mana,nu impart,nu dorm la aceeasi ora in fiecare noapte, se trezesc, lovesc,musca,etc.Am vazut moduri diferite de a spune toate astea,unele se plangeau ca si cum ar fi facute cu rea intentie toate astea"de rau ce e copilul,de alintat" ,altele cereau sfaturi despre cum sa ii faca sa nu mai faca asta pentru ca ori isi fac rau copilasii,ori pur si simplu nu stiu daca e normal ceea ce fac,sau trebuie sa le traga un semnal de alarma,si am vazut mame care spuneau acele lucruri ca si cum ar fi cel mai normal lucru cu putinta (eu personal am facut parte din a doua sau a treia parte,din prima sper sa nu fac parte niciodata).
Freedelia foarte bine punctat in mesajul tau ,ai mare dreptate dupa parerea mea in ceea ce scrii. Am iesit in parc de nenumarate ori in ultimii 2.5 ani, am incercat sa socializez cu mamicile si in 80% din cazuri nu se poate.Sunt nenumarare femei care se rezuma sa spuna "vai,dar ce imbracat/dezbracat/slab/gras/frumos e copilul tau!" , le saluti a doua oara si ori nu raspund,ori raspund in doi peri. Cu putin efort poti face foarte multe chestii impreuna cu copilul sau cu alte mamici cu prunci de varsta apropiata. Problema e ca daca nu e in parc sau in casa cuiva efectiv nu ai unde. Locuri bune de joaca unde sa poti sta cu mai multe mamici la un suc si sa poti supraveghea copilul usor nu prea sunt.

Sabina idem, la primul am scapat de o parte din bagajul negativ adunat,din prejudecati si superstitii,la al doilea am scapat de toate.
Ies in parc si sunt mai vesela si mai rabdatoare decat unele mamici cu un copil,sau sunt mai lucida decat una fara si mai plina de viata. Si eu sunt o fire vulcanica in rest.




Lali mamica de Paul-Iulian ( 01.10.2009) si Ioana Teodora (23.08.2011)

Sabina spune:

aaa....Ana, eu am dormit cu copiii si crede-ma ca de la 2 ani dormeau singuri (nu adormeau singuri, dar dormeau singuri)
Sofia adoarme singura de la 5 ani (adica chiar fara povestea de noapte buna), ghe are 4 ani si vrea sa fie cineva cu el, nu poveste, nimic, doar prezenta, in 10 minute maximum e adormit.

si am facut cospleeping la greu, ca sa imi fie mai usor cu alaptatul noaptea.

cat despre tata, credeam ca e de la sine inteles, eu chiar sunt de fapt un caz special, ca sotul, lucrand in invatamant, a fost mult mai mult acasa ca alti soti, de aia am reusit sa fac atat de multe.

Nici eu nu sunt de acord cu mama amrtira, neajutata de nimeni, vinovata pt un shopping la mall odata la 3 luni (manichiura -nu stiu ce-i aia si de ce ar fia sa ravnita, da niste pantofi noi odata pe an...:D )



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

saskia spune:

Eu lucrez de multi ani intre doua tari, dar bineinteles ca fara ajtorul sotului nu m-as fi descurcat cu doi baieti destul de mari ce trebuie si dusi la diferite activitati extrascolare.

Cu toate astea daca trebuie sa aleg intre un film cu al meu si nu am avut pe nimeni, absolut nimeni la copii, si sa jucam acasa ceva cu baietii facem asta. Si stii de ce? Pentru ca anii astia sunt dusi, mai e putin si nici nu or sa mai vrea sa faca anul nou si altele cu noi, sunt adolescenti aproape. Pe cand de un film cu al meu oi avea toata viata de acum incolo. Si nu e nici un sacrificiu, e pur si simplu placere. Ca de-aia ne-am dorit sa devenim parinti si sa petrecem cat mai mult timp cu proprii nostri copii.

Marina spune:

Imi dai si mie citat din sfatul meu nesolicitat? Cat despre cat de agresiva am fost, eu zic ca am fost chiar dragutza, imi displac profund subiectele astea in care o parte din mame sunt incriminate pe nedrept fara ca cineva sa le cunoasca pe ele sau pe copiii lor.

Lali_mete spune:

Mie asta mi s-a parut un sfat,si chiar mi s-a parut agresiv modul in care ai scris,cu tonalitate de cearta,si de acolo vad ca s-a inceput cu mesaje mai artagoase .

Oricum,mie personal nu mi s-a parut ca ar pune la zid Pisigri TOATE mamele care vor sa isi faca pedichiura/manichiura sau sa se intoarca la serviciu,ci pe acelea care fac un capat de tara din nevoile copilului,care se plang tot timpul de copiii lor ,care desi ar avea timp sa mearga la un coafor ,o manichiura sau ar putea sta acasa mai mult timp pentru ca isi permit financiar,aleg sa faca aceste lucruri desi dauneaza copilului.
De ce trebuie sa se transforme subiectul in mai multe tabere? Cine a spus ca daca am devenit mame gata,me-am pus tolul in cap, lasap padurea ecuatoriala sa creasca pe picioare, nu ne mai pensam si mirosim a mancare ?

Da,o mama fericita inseamna un copil fericit,dar cand fericirea mamei inseamna nefericirea copilului ceva se revolta in mine.

Si eu am inteles ca se subantelegeca exista si un tata in ecuatie. Si al meu schimba si pampersi ,indiferent ca suntem in deplasare sau acasa,si el face baie la copii, ma ajuta la curatenie daca e cazul,sau la bucatarie .Daca vine de la munca si nu este mancare facuta,mananca hrana rece sau face el,sau sta cu fata daca e indispusa si fac ceva rapid de mancare.Daca vreau sa ies in oras cu o pprietena/mai multe prietene si locul in care mergem nu se potriveste cu copiii mici sta sotul cu ei acasa si merg singura,dar am grija sa fie in programul de somn al fetei sau sa fiu pe aproape daca se trezeste si trebuie alaptata.
Incerc pe cat posibil sa imi fac viata usoara. Adica in loc sa fac ceva foarte complicat de mancare,ce necesita timp stat mult langa aragaz cand unul dintre copii este plangacios,fac ceva simplu si rapid/astept sa adoarma amandoi/mananc ce este prin frigider . La orice aleg varianta mai usoara sau mai rapida .
De foarte mult timp(cam de cand am citit si eu la copilul captiv,cred ca era pe la jumatatea primului capitol) am hotarat sa imi schimb comportamentul ,nici macar sa NU MAI gandesc ca ai mei copii ar face ceva sa DOAR sa ma enerveze pe mine/sunt obraznici/rai/alintati ,ci le fac pentru ca asta inseamna ca ei cresc,evolueaza. Am subliniat pentru sunt multe femei care in primul rand vor sa se simta femei ,apoi mame,si isi neglijeaza copiii pentru ca nu se gandesc ce rani lasa prin faptul ca ii lasa in gija altora cand POT avea ele grija de ei. Sunt destule mame care desi lucreaza de cand copilasul avea 4-5 luni,timpul pe care il petrec cu copilasii inainte//dupa serviciu si in zilele libere este atat de placut incat compenseaza oarecum. Una este sa fii fortat de imprejurari si alta este sa simti ca mori in casa ,ca te prostesti stand cu copilul .
Sa vrei sa te simti femeie alaturi de mama mi se pare normalitate(adica sa ai si o mani/pedi facute,sa fii implinita ,dar sa nu iti lasi copilul de izbeliste) ,sa alegi intre a fi mama si a fi femeie mi se pare aberant.De ce sa alegi cand nu e necesar?


Lali mamica de Paul-Iulian ( 01.10.2009) si Ioana Teodora (23.08.2011)

cristoiu spune:

Pisigri a pus o intrebare pe subiectul Oanei si raspund aici.

Eu sunt una din mamele care s-au intors la munca de la 12 luni ale copilului. La inceput a stat cu o bona extraordinara, care imi este acum prietena buna si care o iubeste pe fata mei foarte mult. Dupa ce bona a intrat in concediu de maternitate, am dus fetita la o cresa, la virsta de 2 ani.

Eu pot afirma cu mina pe inima ca a fost cea mai buna alegere pentru copilul meu. Copiii au nevoie de socializare cu alti copii, de virsta lor, cu care sa relationeze permanent. Si eu o vad pe fii-mea cum se urca pe pereti cind e doar cu noi in pauzele de cresa sau cind e racita si trebuie sa stea acasa. Cind am dus-o la cresa dupa vacanta de Craciun a alergat cu copiii din grupa ei urlind din toti plaminii ca niste salbatici toata ziua. Si acolo la cresa nu e chiar asa de horor cum imi imaginam eu. Fac foarte multe lucruri cu ei pentru care eu n-as avea rabdare. Picteaza cu degetele, mainile si picioarele (eu as sta tot cu grija sa nu imi murdareasca mobila), fac tot felul de proiecte creative (eu imi storc creierii sa vin cu idei si nu stiu ce sa fac cu ea), invata cintece si poezele (pe care eu nu le stiu, nu le stiu nici in romana, daramite in germana) etc. Copilul meu e incredibil de independent, se imbraca singura de la 2 ani, ceea ce eu acasa nu as fi reusit fiindca mi se parea ca e mai repede daca o imbrac eu, maninca singura cu furculita si cutit, isi stringe singura jucariile si multe altele. Iar timpul pe care eu il petrec cu ea este de calitate, facem multe impreuna, insa sigur nu as avea rabdarea sa o fac 10 ore intregi. inca ceva - mi s-a parut foarte important sa invete ca nu este singura pe lume, ca exista si alti copii si ca este egala cu ei in drepturi si obligatii. Evident ca daca sta doar cu mine si bunicii o vom trata preferential fata de alti copii. Dar mi s-a parut esential sa inteleaga ca nu este "la fel de speciala" pentru toata lumea si ca universul nu se invirte in jurul ei. Poate gresesc, insa mie nu mi se pare prea devreme, mi se pare ca e un copil foarte echilibrat si fericit, un copil normal, care intelege si invata foarte repede, care se adapteaza la situatii nefamiliare mult mai rapid decit altii. Deci chiar cred ca am facut alegerea corecta pentru ea. Si toate astea le spune o persoana care era de principiu impotriva ideii de cresa.

In ceea ce priveste racelile, virozele si gripele, sunt normale si chiar benefice pentru dezvoltarea sistemului imunitar. Orice s-ar spune, eu nu cred ca siropul de coarne de crocobaur produce anticorpi, ci intilnirea cu diversi virusi. E un proces firesc, e enervant cind copilul face febra, dar in general nu umbla nimeni cu copilul prin spitale cu lunile doar fiindca a luat o raceala.