Nevoile mamei vs. nevoile copilului
Raspunsuri - Pagina 30
pisigri spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui dana vio
Asa si, care este concluzia? Tu incerci sa lamuresti ceva/cineva, poate chiar pe tine? Ca eu n-am inteles ce vrei de fapt, recunosc am citit pe sarite. Ce faci tu, concret, ca lucrurile sa se schimbe in bine, sa lamuresti pe altii/altele cum este mai bine. Alexandra Maria 14.12.2007 |
Ce sa ma lamuresc pe mine insami?
Care e concluzia? Mi se pare ca sare in ochi: copilului f mic, care nu stie sa spuna ce si cum i se intimpla, care nu comunica suficient cit sa te lamuresti ce face toata ziua in absenta ta, ii este cel mai bine alaturi de mama sa.
Desigur, poti avea noroc, ca ruxij, de o "bunica" tare sufletista - sa nu uitam ca romanii odata plecati din tara au alta atitudine fata de romani. Poti avea noroc de o "bunicuta" cum a fost cea care a stat cu mine. Poti nimeri o femeie ca cea care a stat cu fata mea la inceput: ea pe antena 3, copilul pe linga; ulterior, copilul pe minimax, ea pe radio romania actualitati sau ceva.
Ideea e ca numai pe copil il costa compromisurile astea.
Si ca aici vorbim despre copii foarte mici.
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ana Stroe dupa 29 de pagini de cerneala cursa pe taste  , indiferent cine ce-a spus, s-a repetat povestea de pe prima pagina; pisigri, nu-i mai bine sa scrii pe blog sau in jurnal, sau sa discuti cu cineva de specialitate framintarile astea? e nasol sa traiesti asa, incarcat de grija celorlalti mereu;Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759 |
Atita grija si politete din partea ta ma impresioneaza.
Desigur ca esti libera sa emiti astfel de opinii intelepte si deosebit de on-topic si in alte locuri pe forum; nu ne lasa sa te retinem, noi, astea mai tute, pe care ne pasioneaza amanunte de-astea...
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij Si ca sa inchei, ca am de lucru, avand in vedere propriile experiente si ce am mai vazut la viata mea pana la 40 de ani ai mei, sunt foarte sensibila la lupta femeilor de a sparge niste tipare, de a face mai mult in viata, la lupta de a pastra un echilibru, a trece peste prejudecati, discriminari, rautatea celor din jur etc. Ma supara tare judecata unor femei la adresa altora, facuta in majoritatea cazurilor din competitie si invidie. In loc sa ne ajutam, sa ne impingem una pe alta in sus, sa ne sprijinim. Ca se duc la mall, ca se duc la masaj, ca de ce lucreaza cand sunt doar vanzatoare, de fapt nu esti in viata lor sa stii prin ce trec, ce situatie au in familie, ce fel de barbat au, ce aspiratii au etc. Fata de situatiile pe care le-am vazut, greutati pe care femei extraordinar de puternice le-au depasit si experiente prin care am trecut la viata mea, obiectii de acest gen mi se par atat de insignifiante... Aceste femei nu se duc la manechiura (sau poate se duc si e OK) si isi iubesc copiii, ii ingrijesc bine si la maximul puterilor lor, nu astea cu mallul si manechiura sunt problemele lor. Si este ok sa ai si un mall si o manechiura in viata si e ok sa te si plangi si e ok sa dai (oroare) si lapte praf cand atata ai putut sa faci. |
Impresionanta povestea ta.
In ceea ce ai scris am remarcat un soi de pattern: femeia care face copilul si se descurca ea cumva, sa nu renunte la job/cariera, sa nu piarda timpul, sa nu-si iasa din mina, chiar daca (cel putin teoretic, ca studenta ta) ar putea sa o faca.
Am doua intrebari, daca o sa vrei sa imi raspunzi.
Prima ar fi daca tu esti convinsa ca studenta asta despre care ne-ai povestit s-a intors la lucru dupa 3 luni pentru ca asa a simtit ea, sau daca a fost de fapt vorba de presiuni, multe presiuni, chiar daca nu direct din partea ta.
A doua ar fi daca tu ca persoana esti atrasa, ai in anturajul de cunostinte, agreezi, spune cum vrei, si persoane pentru care jobul/cariera sunt doar un job/cariera, nu un mod de viata; persoane care se duc la servicu doar ca sa cistige bani dar isi fac treaba bine si foarte bine.
Pentru ca din mesajele tale eu simt ca asa cum eu nu as putea "prelua" genul tau de viata, pentru ca este fundamental diferit de ceea ce sunt si simt eu, la fel tu nu poti intelege femeile pentru care pur si simplu copilul foarte mic este SUFICIENT; pentru o perioada.
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
columbiana spune:
Eu imi amintesc bine ca am specificat acolo ca e un articol gasit pe net; nu raspund de profesionalismul jurnalistului roman semnatar in nici un caz, e absurd sa ma acuzi ca "am scris minunatiile alea" oricum.
in plus de aproape 10 ani mai traiesc si intr-o societate francofona...
m-am dus inapoi la citatul pe care l-am pus, nu scrie nicaieri ce afirmi tu, ca sunt crese gratuite; asa pot afirma si eu ca ai spus orice; uite ce scria acolo, asa e sau nu?
Guvernul francez ajuta femeile prin ingrijirea gratuita a copiilor - chiar si pentru copiii cu varste foarte mici -, prin oferirea unor tabere subventionate in perioada vacantelor scolare, prin scutirea de impozite si prin oferirea unor alocatii familiilor numeroase; insa exista si tari care ofera inlesniri asemanatoare, fara ca acestea sa aiba un efect imbucurator asupra ratei natalitatii.
| Citat: |
| citat din mesajul lui andiaroro Fara suparare, Ana, dar acelasi lucru (cu grija) ti l-as putea spune si eu tie, cand ai scris minunatiile alea despre Franta, unde-i cresa gratuita pentru bebelusi, unde copii se nasc "din flori" si unde e plin de mame cu 3 copii, care se duc zambitoare la seviciu ca Guvernul vegheaza. Nu exista cresa GRATUITA in Franta, chiar si cel mai amarat tot plateste. Simbolic, dar PLATESTE. Iar loc in cresele colective au un copil din 10. (statistica Guvernului). Mai exista si alte variante, dar nu suficiente, iar sistemul de pile si alte mijloace de obtinere a unui loc( actiunea nu-i intotdeauna incununata cu succes) e tare complex. Copii nascuti din "flori". Ai auzit vreodata de PACS http://vosdroits.service-public.fr/N144.xhtml Multi francezi prefera PACS-ul casatoriei si pentru a evita o procedura extrem de complicata in cazul unui eventual divort. Dar aceasta forma legala de concubinaj, nu-i impiedica sa fie fericiti si sa petreaca zeci de ani impreuna. Copii respectivelor cupluri sunt ceea ce noi numim, la modul general, copii "din flori"? Pentru societatea franceza, cu siguranta, nu sunt. Serviciul de garda de la scoli se termina, de obicei, la 18_18.30. Minunata frantuzoaica independenta, al carei job se termina la 18, recupereaza cu viteza fulgerului 3 copii de la 2_3 scoli diferite, ca altfel consemnul in Franta e ca acei copii, care n-au fost recuperati la timp, sa fie depusi la Jandarmerie. Viteza fulgerului e gluma, e clar ca e nitelus cam complicat de realizat. Google asta e la indemana si ne scoate repede o chestie care sa ne placa, dar oare de ce nu vorbesc eu acum despre "nevoile" si "modul de viata" al mamelor din Africa de Sud, ca intr-o secunda mi-ar gasi nenea G ceva interesant de spus.  ana alexandre (17.02.2006) si anastasia (14.03.2009) |
Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Marox spune:
Situatia e diferita in Franta in functie de domiciliu sau mai degraba daca esti in Paris, Lyon, alt oras mare ori in provincie. Andiaroro e in Regiunea pariziana, unde e foarte greu sa ai loc la cresa, iar asistentele maternale te usuca. Eu traiesc la tara, la 100 km de Paris si n-am avut probleme sa gasesc o asistenta maternala pt copii, plateam cam 500 euro/luna pt amindoi, din care statul imi rambursa 300, daca nu si mai mult.
Aici la tara mamele lucreaza. Isi iau un timp partial 80%, in general miercurea cind nu e scoala (care incepe de la 3 ani), atunci cind au 2 copii si eventual un 50% la 3 copii. Dar spre deosebire de Germania, nu numai ca nu se uita nimeni chioris daca te intorci la serviciu la 3-4-5 luni ale copilului, dar e considerat normal. Hai sa zicem, e tolerata situatia in care mama nu lucreaza pina la 3 ani.
Mame casnice la tara, rar...Majoritatea fac parte din ceea ce francezii numesc cu dispret "cassos" (cazuri sociale), cei care vin cu gentile la bancile alimentare. Sau, la polul opus, cele ale caror barbati cistiga atit de bine incit ele nu au nevoie sa munceasca.
Contrar celor insinuate acum citeva pagini, natalitatea sporita in Franta nu e datorata imigrantilor. Sau nu numai lor. Aici familiile cu trei copii sint foarte, foarte obisnuite. In general, primii doi sint apropiati ca virsta, apoi dupa 5-6-7-8 ani apare si al treilea. Dar, la fel, asta la tara, unde copilul unic e rarissim. In satul in care locuiesc, o familie de doctori are 5 copii; dentistul, cu sotia directoare de laborator, 4 copii.
Si da, statul ajuta financiar familiile numeroase. Exemplu concret: eu sint functionara. Exista o prima care se numeste supliment familial. La un copil e de 1.51 euro brut (sau poate 1.70, nu mai stiu). La 2 copii, e de 74 euros brut, iar la 3 copii- 181 euro brut. Pina anul trecut, un functionar, barbat/femeie, care avea 3 copii, putea sa iasa la pensie dupa 15 ani de serviciu efectiv. O multime de infirmiere a iesit din spitale si a profesat independent, preferind sa cumuleze pensia cu venitul independent.
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri [Pentru ca din mesajele tale eu simt ca asa cum eu nu as putea "prelua" genul tau de viata, pentru ca este fundamental diferit de ceea ce sunt si simt eu, la fel tu nu poti intelege femeile pentru care pur si simplu copilul foarte mic este SUFICIENT; pentru o perioada. http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/ http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Depinde ce intelegi tu prin faptul ca eu nu pot intelege femeile pt care copilul mic este suficient. Inteleg si sunt OK cu aceasta optiune, chiar dc eu nu am ales-o. Eu nu am spus niciodata ca cineva "ar trebui" sa faca si ca optiunea x este "corecta", tu ai spus chestii de genul asta. Cred in dreptul de a-ti alege drumul in viata si a stabili singura care iti sunt nevoile. Ce nu inteleg si nu accept este atunci cand aceste femei, carora copilul mic sau mare, le este suficient, sunt vocale si critice la adresa celorlalte si cand fac propaganda agresiva si judeca alte stiluri de viata fara a avea dreptul. Mai ales cand singura recunosti ca nu intelegi alt stil de viata, iar tu cu critici ai pornit si ai continuat acest subiect. Nu inteleg si nu accept impunerea ideilor fixe cu sacrificatul mamei careia copilul mic nu ii este 'SUFICIENT' din motivele ei personale si netranmisibile.
In rest, da, inteleg ca tie iti este suficient copilul mic. Si accept ca tie iti este suficient copilul mic. Iti cer doar sa ne lasi pe restul in pace cu verdictele.
Am prieteni f. buni care se duc la servici si au doar un servici pe care si-l fac, bine sau rau, nu i-am evaluat la performanta. Am cunoscut oameni extraordinari care nici nu aveau studii superioare si pe care i-am admirat f. tare si imi sunt fff buni prieteni. Oameni extraordinari si de admirat. Homemakers nu am printre prieteni.
, asta o recunosc, nu s-a nimerit sa ma intalnesc prea des cu homemakers in anturajul meu. Am cunostinte doar, in general sotiile colegilor mei, ne mai intalnim pe la petreceri, dar nu cred ca pot spune ca am vreo prietena casnica.
Nu mai stiu care era intrebarea cealalta. Ah, cu studenta. Nu stiu dc erau sau nu presiuni. Ea parea f. ambitioasa. Sotul o impingea in sus, la mai mult. Studentii coreeni sunt extraordinar de ambitiosi si muncitori. Cred ca asa a fost stilul care i s-a insuflat din familie. Ea a fost cea mai buna doctoranda de a mea din cei 9 pe care i-am avut pana acum. De cand a venit aici, a facut in 6 luni cat altii in 2 ani. Ma indoiesc ca ar fi fost genul careia copilul mic ii este suficient. Dar nu stiu amanunte si nu am stat cu ea in sesiuni de terapie ca sa stiu exact cat la suta era ambitioasa si cat la suta o iimpingea barba'su sau mai stiu eu cine.
Si nu putea sa stea acasa 2 ani nici din punctul meu de vedere. I-am dat libertatea sa aleaga sa stea acasa cat doreste, desi nu avea dreptul si nici prea legal nu era sa fie platita din contracte pe care nu lucra, dar mai mult de 6 luni nu ar fi putut sta oricum dc dorea sa isi termine doctoratul si sa publice, avea examene de dat, experimente de terminat, articole stiintifice de publicat si teza de sustinut. Ar fi putut sa renunte la doctorat daca dorea, dar ma indoiesc fff tare ca ar fi dorit sa faca acest lucru dupa o munca de ani de zile si la sfarsit.
Xenia2006 spune:
nu vad zau ce rost au exemplele personale discutate in detaliu. fiecare dintre noi e diferita, iar unora ni s-au intamplat asa de multe in viata incat a povesti pare doar o reflexie slaba...
adevarul este ca e greu, e greu sa-i cresti cand sunt mici, e greu si cand mai cresc, iar viata nu va mai fi niciodata ca 'inainte'. unele dintre noi vad un sacrificiu in a renunta la ambitii, altele in a fi departe de copil, depinde de fiecare. sacrificiu nu inseamna acelasi lucru pentru doi oameni diferiti
cand aveam asemenea dileme, ma intrebam la rece 'cum ar fi fara?' (cariera sau copil sau familie) si de fiecare data simteam c-am facut alegerea potrivita.
ruxij spune:
Au rost pt ca pe depersonal timp de 28 de pagini s-a generalizat la greu si nu s-a ajuns la nici o concluzie. S-a judecat fara a avea dreptul si fara a fi in papucii celuilalt, deci din ignoranta data de lipsa datelor. E ca si la rasism si homofobie. Nu stii nimic despre "specia" cealalta, asa ca o urasti. Se aplica si la stereotipul de prejudiciu contra celor ce stau acasa, desi eu nu il vad aici pe acela cu casnica neingrijita, ci dimpotriva, stereotipul este ca sunt gym rats, isi duc copiii la scoala/gradinita (dupa aia 2 ani sau inainte,nu se specifica) si ele merg la lunch cu prietene, la masaj si la sala de sport. Nici un stereotip nu e OK, dar desigur ca eu imi apar tabara din care fac parte, raspund la atacuri. Dc. nu s-ar fi facut, nu as fi avut de ce sa ma apar, nu eu am deschis aceasta discutie.
Eu am vorbit despre bona mea, pt ca se spune in general ca il lasi pe copil "cu straini" care "nu il iubesc" si "il pun la Tv". Iata ca generalizarile nu sunt bune niciodata. "Strainii" pot fi de mai multe feluri, dupa cum si noi suntem de mai multe feluri. Calea dreapta nu e numai una. Fara "bona" mea, copilul meu nu s-ar fi nascut. Pentru ca nu se punea problema sa renunt eu la "ambitii", pentru ca eram deja pornita in viata pe acest drum, educata in acest fel de mica, iar sotz care sa conceapa macar sa ma tina acasa (nu ca ar fi putut) nu am avut de la inceput. Singura problema care se punea era daca as fi avut sau nu acest copil. Si tabara caii drepte cica nu imi acorda dreptul la reproducere dc nu puteam, sau daca nu voioam sa alptez 2 ani si sa stau acasa. Ca sa indeplinesc aceste standarde foarte inalte, alternativa era sa ma intorc in Romania unde nu aveam din ce trai, sa divortez, sa imi iau alt sotz si sa imi schimb stilul de educatie si gandire, ceea ce e mai mult decat nerealist. Deci am povestit cum eu fara "bona" nu as fi avut deloc acest copil. Experientele personale poate dau o idee cum ca si alte "specii" au situatii care au sens.
Xenia2006 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij S-a judecat fara a avea dreptul si fara a fi in papucii celuilalt, deci din ignoranta data de lipsa datelor. E ca si la rasism si homofobie. Nu stii nimic despre "specia" cealalta, asa ca o urasti. |
asta e doar o presupunere, la fel de putin justificata ca si cea criticata
presumptions are bad, indiferent de context
mai util ar fi sa ne gandim ca fiecare dintre noi are limitari, si sa le luam in considerare mai ales atunci cand le observam pe-ale altora. cel mai greu e sa mergi cu-adevarat in papucii altcuiva, atunci cand sunt cu doua numere diferite
ocebine spune:
Presupun ca multe dintre noi am avut mame care au mers la servici.
Intrebarile mele sint: Se vad de la distanta mare copiii crescuti cu working mom? Adica ii pot arata asa cu degetul pentru ca sar in ochi? Pe termen lung, sint mai nefericiti si nerealizati? Sint incapabili de a-si trai o viata plina de satifacti? Nu stiu sa iubeasca? Au vieti anormale? Sint niste outsideri? Niste ratati? Au pierdut trenul in totalitate?
Este factorul "stay-at-home mom" in totalitate responsabil pentru o reusita pe termen lung?