Nevoile mamei vs. nevoile copilului

roxy spune:

Stiu ca nu imi era adresata mie aceasta fraza, si ai spus-o sub forma de gluma, dat zambetul de dupa, dar ai enuntat exact gandirea celor care merg la servici versus cele stau cu copii acasa.Si de fapt asta irita ...ideea ce cele care stau acasa sunt automat grase, nespalate si cu par pe picioare...
Nu acelasi lucru se poate spune, vezi doamne despre cele care merg la servici.Ele sunt mereu scoase din cutie si miros a parfum nu a ceapa.
Cand o sa se schimbe aceasta gandire , va fi bine in primul rand pentru copii. Nu toate mamele sunt neingrijite, ci din contra.Precum nu toate cele care lucreaza sunt niste intelectuale , ba din contra...

Si mai zici ca barbatii gandesc si vorbesc cum vorbesc...dar cu asa judecati ca cele emise aici, nici nu e de mirare ca sunt preluate automat de ei.Daca noi intre noi ne dam in cap, ce sa mai asteptam din partea barbatilor.Sa stiti ca ei intre ei sunt foarte uniti, ceea ce nu se poate spune despre noi.Nu o sa auzi niciodata un barbat spunand despre altu ca ii put sosetele...dar o femeie despre alta...ohoho

cristoiu spune:

Roxy, nu eu am venit cu imaginea femeii cu par pe picioare, era de la o mamicA statatoare acasa parca. In fine, am pus emoTiconul ala exact ca sa se inteleaga ca e gluma sI sa nu se atace nimeni nu pentru ca asa gindesc.

Si nu e asa. Eu umblu cu manichiurA varza de citeva saptamini, nu am avuT timp de mine deloc.

Ma duc sa fac De mincare, azi stau acasa cu copil bolnav si am senzatia de vacanta cumva.

roxy spune:

cristoiu tocmai ca am precizat ca ai spus-o sub forma de gluma, dar ai sintetizat exact gandirea celor doua tabere sa zic asa , ca tot se vehiculeaza ideea ca am fi doua tabere in loc sa fim unite.
Sanatate mult la copilasul bolnav sa se faca repede bine.

Sabina spune:

eu recunosc ca sunt intr-o situatie mai altfel, dar eu tin cu mamele care stau acasa, sa stiti.
adica mi se pare de o mie de ori mai greu sa stai acasa sa-ti ingrijesti familia decat sa te duci la job. Asta pt cine si-o ingrijeste la standardele pe care mi le inchipui io.
pt ca in casa esti 24 din 24 in priza, la job (in general) macar te gandesti la o chestie cum o rezolvi si tot ai niste momente de tu cu tine la dispozitia ta.
eu cand ma duceam la facultate sa predau eram mult mai relaxata decat acasa cu copilu. Era mult mai simplu.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Laura25 spune:

cristoiu referirea la par pe picioare s-a facut initial asa:

Macar da citatul exact si nu pune altora vorbele tale in gura. Daca tu din citatul ala ai inteles ca cele ce stau acasa au par pe picioare, e problema ta.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

anya spune:

Copiii mei au fost foarte doriti (povestea e lunga cu ani de cautari, inseminari si fiv). La primul copil facusem planurile cum sa fiu eu mama perfecta. In viziunea asta stateam acasa cu el, plimbam copilul, alaptam cel putin un an si il cresteam fara ajutorul nimanui. La o luna cand copilul nu crescuse in greutate si mai multi medici mi-au dat ca singura solutie laptele praf am facut prima depresie - parca nu mai eram mama perfecta...Am continuat cu alaptarea dar si cu completare (dupa ce termina de supt)...cam dupa 6 luni devenisem irascibila. Nimeni nu stia nimic, nimeni nu facea nimic bine...mai aveam putin si divortam (nu numai de sot ci de toata lumea). Cand a facut copilul 8 luni m-am intors la job (nu e o cariera ci doar un job) si intr-o saptamana am redevenit eu, cea de dinainte. Din punctul de vedere al copilului a fost totul ok. Am avut (si am in continuare) marele noroc sa am bunicii in ajutor si nu unul ci patru. Revenirea in societate a fost pentru mine revenirea la normalitate. Nu m-am regasit in mama care-si dedica 100% timpul copilului. Nu sunt genul manichiura (nu am mai fost din liceu)/coafor (de doua ori pe an)/ mall (cand e nevoie de luat ceva) - dar nu consider ca dependenta 100% e benefica - indiferent de care parte si in care sens.
La al 2-lea copil deja imi invatasem lectia. Dupa ce am terminat medicalul m-am intors la job (e adevarat ca pe program redus) si am continuat si alaptatul. Nu am mai avut absolut nici-o problema "psiho-pupu" .
De cand s-au nascut au dormit in paturile lor, in camera lor. Nu a fost usor pt mine sa sar noaptea si sa-i alaptez, sa-i verific..Chiar si acum, desi sunt mari (6 si 9 ani) tot mai trec noaptea sa-i verific, sa-i pazesc cand erau bolnaviori......Cand mergem in concedii se mai intampla sa dormim si toti in 3 paturi - mai la inghesuiala- si desi ne dragalim si ne pupacim, recunosc si ei ca tot in patul lor e mai bine...Chestie de obisnuinta.
Ce vreau sa spun e ca, desi plecasem de la ideea de mama perfecta = mama care sacrifica 100% din timpul sau pe altarul copilului, realitatea (mea) mi-a schimbat parerea. Asta nu inseamna ca nu le admir pe cele care pot si se simt si bine astfel.

bird70 spune:

Sincer nu inteleg de ce s-au aprins spiritele in halul asta . Desi eu am stat acasa 3 ani cu fiecare copil, trebuie sa recunosc ca 'simpatizez' cu cealalta tabara. Cred ca inteleg destul de bine ambele puncte de vedere.

Eu am stat acasa cu copiii si am apreciat si am iubit momentele alea, dar nu cred ca rezistam atata timp daca nu studiam in acelasi timp. La ambii copii am facut si facultate in timpul petrecut impreuna. In vacante era cel mai greu , spre sfarsit imi era foarte greu, lipsa de stimulare, lipsa unei conversatii pe subiecte care ma pasionau, lipsa de contact cu adulti (altii decat mamele din parc). Din nou, am iubit fiecare clipa petrecuta cu copiii dar am avut nevoie si de altceva. Am cunoscut mame care radiau si erau super fericite sa stea acasa cu copilul, sa gateasca, sa faca curat, etc. Nu toata lumea e croita dupa acelasi tipar, unele femei au nevoie de mai mult. La al 2-lea copil mi-am gasit un job part-time seara numai ca sa ies din casa si sa fiu printre adulti. Copiii ramaneau cu sotul meu. Pe de alta parte as fi suferit daca trebuia sa dau copiii la cresa si sa muncesc full-time. Cumva inteleg ambele puncte de vedere.

Nu cred ca trebuie sa va certati. O mama fericita si echilibrata, o familie armonioasa, asta este cel mai benefic pentru copil. Nu exista o singura reteta pentru fericire sau binele copilului.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Monnvas spune:

Si cine "produce" natalitatea in Franta? D-aia inserasem un (europeni) intre paranteze.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

cristoiu spune:

Laura iti multumesc pentru efortul de a cauta citatuL. Nu apreciez tonul tau, dar s-ar putea sa fie doar interpretarea mea subiectiva. Deci, interpretarea mea, problema mea dupa cum spuneai.

Din citatul de deasupra Interpretarea mea perSonala percepe o anumita ironie la aDresa femeilor cu preocupari Si nevoi meschine, gen Par pe picioare si manichiuRa. Pe care userul respectiv le accepta cu o generoasa intelegere. Bun. Eu am luat asta ca pe o gluma si Am continuat in acelasi spirit. Daca tu din mesajul meu ai inteles ca eu sunt cam redusa la capitolul inteligenta incit sa ajung la concluzia pe care mi-ai bagat-o tu in gura mai sus, e problema ta, ca sa te citez.

iulia_b spune:

Am observat la unele femei un fel de atasament pt copii/copil pe care eu l-as considera bolnavicios. Prin el mama incearca sa refuleze, sa se elibereze de toate greselile din copilariile lor (ale propriilor parinti). Nu-i un lucru rau, insa uneori e dus la extrem. Mame care par sa traiasca doar si prin copil, carora le este frica se se desprinda (ele) pt ca nu ar mai avea "victima" , dependenta de ele, care sa le valideze orice gest. Care se implinesc doar prin asta. In general sunt femei la care sotul lucreaza mult, este absent, sau au o relatie mai rece. Isi revarsa surplusul si asteptarile in copil. O dependenta de asta agresiva vad si la unele cazuri de homeshooling. Cred ca se incadreaza la injonctiuni "nu fi tu insuti" "nu creste", poate or mai fi si altele.
Copiii au nevoi si la 7 ani, nu numai pana in 2 ani. Cum era si vorba "copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari".
Sunt si mame din astea care se victimizeaza. Ca nu-i asa, victima este buna, are intotdeauna dreptate, isi poate plange de mila, pe cand celalalt este "raul".
Mai consider ca in afara unei averi fabuloase, mosteniri sau mai stiu eu ce, este f periculos in contextul actual de trai, ca bunastarea unei familii sa atarne numai de tata. Se poate intampla orice cu el. mama trebuie sa fie capabila ca in orice moment sa preia fraiele. Eu o consider un soi de inconstienta sa nu fii capabil sa gandesti pe termen lung. Si mai cred ca unele femei, sub apanajul grijei fata de copil, isi ascund de fapt lenea. De a lucra in afara casei, sau de aface si altceva in afara de asta cu copilul agatat de tata. Este doar un pretext.
Chiar si alea carora sotul le aduce 10000 de euro (de pe la TV, de pe la mutinationale) tb sa se gandeasca mai in persepctiva. s-au mai vazut cazuri de divort, de boala, sau doamne fereste mai rau.