Fericirea se invata
Raspunsuri - Pagina 5
maru spune:
Happy, ai totala dreptate!
Fericirea TREBUIE sa vina din noi, nu trebuie sa depinda de stimulente externe! Nu trebuie sa fim fericiti prin prisma unui partener, ori job, ori casa ori masina... Ci trebuie sa fie din resurse interioare...
La 40 de ani lumea mea s-a prabusit, nu dramatic, dar am constatat ca sunt o minciuna. Si atunci am picat intr-un abis interior, dar norocul meu a fost o colega super inteleapta care mi-a deschis ochii, m-a motivat.
Mi-a spus ca fericirea mea depinde de mine. Ca la 20 de ani facem scoala, la 30 de ani facem familie si copii, la 40 de ani e timpul sa traim pentru noi. Sa fac ca un bucket list si sa pun acolo ce pot face eu pentru mine, nu ce fac altii pentru mine sa fiu fericita.
Si atunci am actionat. M-a transformat fizic, am slabit, m-am apucat de sport, am alergat o cursa de 5k in toamna si am scos un timp bun (ca sa nu ma laud ca f bun), mi-am schimbat jobul...
Mai am de lucrat, dar totul vine din mine, nu depinde de ceilalti.
Poate nu mai sunt hahaita, optimista, vesela care eram inainte, cand credeam ca sunt fericita, iubita, implinita. Sunt un pic mai... pensive? ganditoare? apreciez ce vine in calea mea si ma bucur de fiecare minut pe care il traiesc...
Am un singur regret... dar nu depinde de mine...
Schimbarea mea a influentat si imfluenteaza si alti oameni din jurul meu. Amice, prietene, se uita la mine si vor sa se apuce de sport, vor sa ne intalnim, sa se inspire... eu nu ma vad asa de valoroasa, dar daca pot sa scot o data pe saptamana o prietena (le iau de acasa, le ofer un ceai cald, un sfat despre cum sa alerge) pe pista de alergare, eu sunt fericita. Nu-i asta fericirea?
mariuta spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Happy_in_TO
Interesant ce ai spus aici, mariuta. Ai vorbit despre fericirea care vine din dragoste? live and let live  |
Daca de exemplu vrei sa ai un copil, dar nu se intampla, te poti gandi ca totusi, si fara copil, ai destule motive de fericire, poti adica trai in echilibru si in armonie, esti ok.
Dar daca peste un timp cand nu mai speri nimic se intampla ceea ce-ti doreai, te inunda fericirea. Cred ca oricata "educatie" ti-ai face, nu poti compara cele doua stari. Fericirea pe care o simti langa pruncul nou-nascut, mirosul acela fraged si tainic, astea sunt binecuvantari care vin de sus, nu din noi.
Bineinteles ca ceea ce se scrie la subiect este foarte adevarat si foarte util..., poate ca are si fericirea asta mai multe trepte si stadii...
Happy_in_TO spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andacos Eu zic ca fericirea e in noi,ne nastem cu ea,trebuie doar sa o lasam sa iasa la suprafatza! Cind si cum...depinde de fiecare dintre noi,insa da...ea e acolo ascunsa intr-un coltzisor! Dana www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit |
Dana, ai dreptate! Fericirea este in noi. Noi sintem Fericirea! Sa avem ochi sa vedem asta... Autocunoasterea este ca o ceapa
, dai la o parte strat cu strat pina ajungi la fericire. Dai la o parte tot ce este negativ si atunci ajungi la centrul tau, la miezul fiintei tale. Este regasirea cu tine dar in acelasi timp cu divinitatea din tine.
Happy_in_TO spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui mariuta
Daca de exemplu vrei sa ai un copil, dar nu se intampla, te poti gandi ca totusi, si fara copil, ai destule motive de fericire, poti adica trai in echilibru si in armonie, esti ok. Dar daca peste un timp cand nu mai speri nimic se intampla ceea ce-ti doreai, te inunda fericirea. Cred ca oricata "educatie" ti-ai face, nu poti compara cele doua stari. Fericirea pe care o simti langa pruncul nou-nascut, mirosul acela fraged si tainic, astea sunt binecuvantari care vin de sus, nu din noi. Bineinteles ca ceea ce se scrie la subiect este foarte adevarat si foarte util..., poate ca are si fericirea asta mai multe trepte si stadii... |
Mariuta, citeste mesajul meu care urmeaza celui care este inclus aici. Ceea ce descrii tu este experienta trairii fericirii printr-o alta persoana, prin prelungirea noastra, acea simbioza perfecta dintre mama si fat, cind te simti mai aproape de Dumnezeu cumva.
Sa iti spun o poveste de acum 13 ani, cind eram disperata ca nu pot avea copii. Ma chinuiam de 5 ani fara nici un rezultat. Craciunul era pentru mine o perioada de cosmar (nasterea lui Hristos, copiii in jurul bradului, mame cumparind jucarii, etc). Craciunul acela am fost invitati la o familie si acolo erau o gramada de copii care alergau voiosi prin casa. M-am uitat cu tristete si le-am spus mamelor : ce fericite trebuie sa fiti ca aveti copii! Una dintre ele s-a uitat mirata la mine si m-a intrebat de ce spun asta? I-am spus ca nu pot avea copii si i-am descris starea mea de tristete, chiar am plins. Atunci mi-a spus ceva care poate ca mi-a schimbat viata, cu toate ca nu sint o persoana religioasa deloc. "Ai incercat sa te rogi la Dumnezeu pentru un copil? Copiii sint daruri de la Dumnezeu si ii poti cere in cuvintele tale sa iti dea si tie unul" Mi s-a parut absurd, dar in serile urmatoare am zis ca nu am nimic de pierdut oricum si, in cuvintele mele am cerut si eu un copil. Asa, ca o conversatie... Mi-a facut bine acea conversatie si m-am simtit mai bine. Asta se intimpla in Decembrie, la sfirsit. In Februarie am aflat ca sint insarcinata si in Octombrie s-a nascut Sarah.
Nu stiu ce sa spun, sincer... Citeodata se intimpla un miracol, fara sa ne dam seama.
Happy_in_TO spune:
Mariuta, euforia sarcinii si nasterii sint de neegalat si ele. Dar dupa aceea se produce acea ruptura, acea separare cind se separa identitatile, cind devine el/ea si eu. Este inevitabila acea separare, uneori se resimte mai mult, alteori e mai usoara, dar se produce...
Fericirea care vine din autocunoastere este a ta, pentru totdeauna. Inveti sa ajungi la ea chiar daca o perioada te ratacesti, ai uneltele necesare si stii sa o regasesti.
Iti spun sincer si fara exagerare ca nu se compara cu nimic.
alina023 spune:
La concluzia asta am ajuns si eu...si cred ca la timp. Fericite vine din mine, nu din ce-i in jurul meu. Am simtit asta cand inca eram in tara, cand multe nu mergeau asa cum as fi vrut eu sa mearga, cand mi se parea ca ma lupt cu morile de vant. Ce-am facut? Habar nu am, nu stiu care a fost factorul declansator, insa din momentul in care m-am simtit fericita eu cu mine, totul a luat o turnura fantastica. Toate s-au legat cum nu m-as fi gandit niciodata ca s-ar putea lega, Cineva a potrivit piesele de puzzle exact cum aveam nevoie sa fie potrivite, "coincidente" fantastice si oameni exceptionali mi-au iesit (si inca-mi mai ies) in cale. Ma simt binecuvantata si fericita si multumesc lui Dumnezeu pentru asta.
Daca cineva ar asculta povestea vietii mele, as spune ca este una banala, insa fiecare clipa pe care o traiesc imi aduce bucurii nemasurate. Sigur ca am zile in care sunt mai nervoasa, nemultumita poate din diverse maruntisuri, insa in permanenta imi simt fericirea si binecuvantarea, ceea ce va doresc si voua! 
Off topic: Asa cum multe alte fete ti-au mai spus, Happy, esti absolut speciala si daca vreodata ajungi in Montreal, mi-as dori din suflet sa bem o cafea impreuna. 
Alina, mami de Ana Antonia 
(06 Dec 2007) si Luca nazdravanul 
(14 Feb 2003)
Ana, minunea mea iubita 
Luca, iubitul mamei drag! 
Povestea nasterii Anei 
**************************
danielatt spune:
Si cum se invata fericirea?
Cum fac sa "curat ceapa'? cum fac sa definesc si sa scap de partile negative ale fiintei mele?
Le stiu,le-am decoperit tarziu ..la 40, dar nu reusesc sa ma impac cu mine, nu reusesc sa ma iert,nu reusesc sa ajung la mine.
As vrea tare mult ca macar sa reusesc cate un pic in fiecare zi insa parca am ce am cu mine.
Imi doresc sa fiu fericita eu cu mine, si asta cred ca este un inceput bun insa nu si deajuns.
emaaimee spune:
da, fericirea se invata, la aceeasi concluzie am ajuns si eu. dupa ani de framantari, neliniste si chin interior. fericirea e f aproape de noi, trebuie doar sa dechidem ochii, sa iesim din starea de pilot automat( griji cotidiene si altele) si sa nu te lasi doborat de fel de fel de piedici care de fapt sunt usor de trecut. depinde din ce unghi le privesti
pt cei care sunt sceptici si nu numai, un link util:
http://www.actionforhappiness.org/media/80216/action_for_happiness_-_happiness_action_pack_v3.pdf
http://www.actionforhappiness.org/media/15876/the%20happiness%20challenge%20workbook%20updated.pdf
un site despre fericire:
http://www.actionforhappiness.org/why-happiness
dana vio spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui Happy_in_TO
Mariuta, citeste mesajul meu care urmeaza celui care este inclus aici. Ceea ce descrii tu este experienta trairii fericirii printr-o alta persoana, prin prelungirea noastra, acea simbioza perfecta dintre mama si fat, cind te simti mai aproape de Dumnezeu cumva. Sa iti spun o poveste de acum 13 ani, cind eram disperata ca nu pot avea copii. Ma chinuiam de 5 ani fara nici un rezultat. Craciunul era pentru mine o perioada de cosmar (nasterea lui Hristos, copiii in jurul bradului, mame cumparind jucarii, etc). Craciunul acela am fost invitati la o familie si acolo erau o gramada de copii care alergau voiosi prin casa. M-am uitat cu tristete si le-am spus mamelor : ce fericite trebuie sa fiti ca aveti copii! Una dintre ele s-a uitat mirata la mine si m-a intrebat de ce spun asta? I-am spus ca nu pot avea copii si i-am descris starea mea de tristete, chiar am plins. Atunci mi-a spus ceva care poate ca mi-a schimbat viata, cu toate ca nu sint o persoana religioasa deloc. "Ai incercat sa te rogi la Dumnezeu pentru un copil? Copiii sint daruri de la Dumnezeu si ii poti cere in cuvintele tale sa iti dea si tie unul" Mi s-a parut absurd, dar in serile urmatoare am zis ca nu am nimic de pierdut oricum si, in cuvintele mele am cerut si eu un copil. Asa, ca o conversatie... Mi-a facut bine acea conversatie si m-am simtit mai bine. Asta se intimpla in Decembrie, la sfirsit. In Februarie am aflat ca sint insarcinata si in Octombrie s-a nascut Sarah. Nu stiu ce sa spun, sincer... Citeodata se intimpla un miracol, fara sa ne dam seama. live and let live |
Eu am pus in bradul de Craciun un glob lucrat de mine ce reprezenta 2berze, l-am pus undeva ascuns sa nu stiu decat eu de el si am spus si o rugaciune scurta in care am cerut o fetita! In anul urmator sub brad o aveam pe Alex!
Da, miracolele se mai intampla.
Spre 40ani, cand toate celelalte lucruri incep sa se aseze in viata noastra, incepem sa ne privim nu neaparat critic, cat sincer. Nu stiu daca este chiar fericire ceea ce descoperim sau daca ceea ce descoperim ne face fericite. Eu il numesc "ochiul-interior". Eu de-abea l-am descoperit si acum incep sa-l explorez. Acum incep sa desfac "ceapa".
Alexandra Maria
14.12.2007
emanouela spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui danielatt Si cum se invata fericirea? Cum fac sa "curat ceapa'? cum fac sa definesc si sa scap de partile negative ale fiintei mele? Le stiu,le-am decoperit tarziu ..la 40, dar nu reusesc sa ma impac cu mine, nu reusesc sa ma iert,nu reusesc sa ajung la mine. As vrea tare mult ca macar sa reusesc cate un pic in fiecare zi insa parca am ce am cu mine. Imi doresc sa fiu fericita eu cu mine, si asta cred ca este un inceput bun insa nu si deajuns. |
am dat send fara sa scriu nimic
da-ti timp. toate astea, pe care tu nu reusesti sa le faci necesita timp si vointa. e ciudat dar da, trebuie multa vointa. trebuie sa te accepti asa cum esti, sa-ti accepti si iubesti unicitatea, pt ca esti unica....si cel mai important este sa te iubesti pe tine.
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de
nazdravana Darius Mihail