Fericirea se invata

Happy_in_TO spune:

O gindire negativa va naste actiuni negative in jurul persoanei recpective, intimplari negative care ii vor face viata mai grea si mai complicata, ducind la nefericire. Eu personal nu cred in iad. Nici in bau-bau. Cred in mine si imi este indeajuns.

Happy_in_TO spune:

Kari, Mihaela,

n/a spune:

happy, eu am trait iadul despre care scriu. Am invatat sa ma descatusesc de el si lucrez la asta in fiecare zi. Daca ma vedeai sau ma ascultai acum doua luni.... Stransesem si inmagazinasem ca o bomba nucleara tot ce era negativ in jurul meu si cand s-a dezlantuit furtuna a fost jale si am dat tot afara, am cunoscut ura, m-am invinovatit si am invinovatit totul in jurul meu si am dat toturor tot veninul si tot cancerul pe care l-au sadit inauntrul meu. Si s-au cutremurat sa realizeze cat rau au facut vazand cat am dus. Nu i-am iertat pe nici unul, pentru ca nici unul nu vroia sa fie iertat pentru ca nici unul nu intelegea ca si eu am dreptul la VIATA. Cand au constatat ca-mi revendic sufletul inapoi din iad si ca nu ma va opri nimik tot raul s-a risipit. Numai Dumnezeu mi-a pus alaturi toate instrumentele pentru ca s-a vazut ca-mi doream asta din tot sinele.
Fericirea este o chestiune de trepte si se obtine prin inradacinarea unor etape care se ard.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html

Fiquelle spune:

felicitari pentru subiect, este de departe cel mai bun subiect din ultimul timp. Recunosc ca intru pe forum foarte rar. Astazi am intrat pentru ca ma simteam nefericita si oarecum...pierduta...Si stiam ca pe aceasta sectiune a forumului sunt subiecte de viata, interesante. Era ca o lectura pentru mine.

Vederea acestui subiect m-a atras instantaneu. Iar voi, dragelor, prin postarile voastre, mi-ati raspuns la atatea intrebari pe care nici nu am apucat sa le pun. Multumesc tuturor celor care prin contributia lor, prin gandurile sincere impartasite aici, m-ati/ ne-ati ajutat pe noi cele mai tinere care inca ne intrebam ce este / cum gasim fericirea sa incepem sa intelegem cate ceva. Citind ce au scris fetele am inteles unde greseam. NEGATIVISMUL, FRICA, URA, NEINCREDEREA!!! Acestea trebuie scoase din suflet!
Am prostul obicei sa interpretez negativ ceea ce aud in jur. Asta naste neincredere si suspiciune. De aici...cum spunea cineva mai sus...iadul...altfel de iad...interior, sufletesc. este de faptul sufletul tau chinuit, cu care nu te simti bine. Si de aici nefericirea, desi practic, privind din afara, nu-mi lipseste nimic, am toate motivele sa fiu fericita. Azi am inteles, datorita voua, unde greseam. Va multumesc din suflet!

n/a spune:

In primul rand tre sa-ti dais eama unde gresesti. Sa-ti analizezi la rece atitudinea ta fata de tine si fata de cei iubiti, apoi sa analizezi atitudinea ta fata de tot restul oamenilor cu care ai a face.
Inainte pentru mine ceilalti erau un simplu CEILALTI si ii priveam ca pe niste ciudati care nu reactioneaza ca mine . Nu intelegem pe nimeni si nici nu ma straduiam. Si eram vesnic nemultumita de felul in care eram tratata.

O sa radeti. I-am luat fica-mii o carte despre cei 7 ani de acasa, am urmaritun reportaj despre o alteta regala care m-a invatat ce insemna nobletea si umilinta cu demnitate, am deschis biblia si am constata ca am facut rau ca nu am inteles ca biblia este cartea celor 7 ani de-acasa sau este manualul bunei intelegri intre oameni si manual al sanatatii vietii, sanatatii trupului si mintii si mintea mea a inceput sa se deschida, sa percep ce nu percepeam inainte.

Ce m-a marcat in mod deosenit a fost vechiul testament unde ati da retete de viata pt absolut toate problemele de zi cu zi.

Fericirea vine din iubire de Dumnezeu, de viata, de sine si semeni.


http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html

Happy_in_TO spune:

Eu am eliminat cuvintul "trebuie" din vocabularul meu. Pur si simplu nu "trebuie" nimic. Daca nu vine intr-un mod natural si firesc in viata mea, nu este autentic. "Trebuie" e fortat si il ocolesc.

Happy_in_TO spune:

Noideea, daca la tine a dat rezultate bune abordarea asta inseamna ca esti pe drumul bun.

Analiza eu mi-am facut-o cu multa dragoste de mine si de cei din jur, nu am facut-o la rece. Adica am facut-o cu interiorul meu, cu instinctul meu si am lasat dragostea si echilibrul sa ma ghideze. Am facut curat dinauntru in afara si nu invers adica am inceput cu mine.

inbox spune:

Frumos subiect, eu toata viata am cauta raspunsuri, si inca mai caut...am cautat pestetot si multe le-am gasit in mine,asa cum spui tu Happy !
Mama mereu imi spunea ca "ne trebuie atat de putin sa fim fericiti"! Da uneori nu ne trebuie nimic chiar!
Mi-a placut sa citesc si mai ales mi-au placut si imi plac mult poeziile, una pe care mi-o aduc aminte mereu este asta :
Un om binecuvantat! Sf. Ioan Gura de Aur

"L-am rugat pe Dumnezeu
sa-mi dea putere
dar El m-a facut slab
ca eu sa invat simplitatea si smerenia

L-am rugat pe Dumnezeu, sa ma ajute
sa fac fapte mari
dar El m-a micsorat
ptr ca eu sa fac fapte bune

L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea bogatie
ca sa fiu fericit
dar El m-a facut sarac
ca eu sa fiu intelept

L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile
ca sa pot gusta viata
dar El mi-a dat viata
ca eu sa pot gusta toate lucrurile

nu am primit nimic
din tot ce am cerut
dar am primit tot
ce a fost mai bun pentru mine "

Eu nu sunt bisericoasa, dar am credinta mea, aceea ca toate au un rost, ca din orice trebuie sa-mi invat lectia si sa merg mai departe, ca nu are nimeni nimic cu mine personal. Am invatat sa ma detasez si sa iau lucrurile asa cum sunt, asta neinsemnand delasare ci mai degraba acceptarea limitelor pe care le avem la un moment dat.
Happy_in_To te admir sincer si ma bucur ca am ocazia sa te citesc.

mama de fulgulet din noiembrie 2006 si de fratiorul acesteia octombrie 2010!

Ce fac eu cu timpul meu

Tanti Zavaidoc spune:

Happy, cu un lucru nu sunt de acord: cu valorizarea exclusiva a faptelor bune facute "din suflet".

Asa am crezut si eu mult timp, ca daca nu faci un lucru bun din suflet, atunci e egal cu zero. In ultimul timp insa am reanalizat toate lucrurile bune care mi s-au intamplat si ajutorul pe care l-am primit si am ajuns la alta concluzie.

S-a intamplat, de pilda, sa fiu ajutata din motive pur egoiste (candva, o colega mi-a propus sa locuiesc la ea pentru ca maica-sa era schizofrenica si avea crize greu de suportat). A fost clar un gest egoist, dar care pe mine m-a ajutat in momentul respectiv, deci a facut un lucru bun.

Nu putem spune ca toti cei care au incercat sa ne faca bine cu tot sufletul chiar ne-au facut bine in final. Parintii fac de multe ori greseala asta, ca impun un "bine" al lor care nu mereu e bine si pentru copii.

Concluzia mea e prin urmare ca e bine sa multumim pentru binele pe care l-am putut face si pe care l-am primit, indiferent cum a fost facut sau care au fost motivatiile binefacatorului.

Desi e greu de acceptat si crezut, uneori am multumit si pentru raul care mi s-a facut. Dar poate vorbim alta data despre asta

n/a spune:

vrei sa spui ca fericirea este influentata si de exterior dar depinde de noi sa vedem partea plina a paharului?

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html