Caucasian ovcharka-ciobanesc caucazian
Raspunsuri - Pagina 5
Amonar spune:
Carmencat, ai descris exact prin ce am trecut si noi cu ursu. La un moment dat ne intrebam daca am fost cu capul pe umeri cand am ales aceasta rasa. La un moment dat ne simteam 'batuti' in lupta. Si am descoperit si noi ca nu exista ceva universal ci ca trebuie sa fim foooooarte ATENTI si sa invatam sa citim acest caine. Si de fiecare data eram placut surprinsi sa descoperim ca investitia noastra in rabdare, atentie, macinat creierii erau resplatite. Si la fel, dupa o zi doua, ne punea iarasi in situatia de a ne intreba daca am invatat ceva sau suntem noi 'prosti'
Situatia se poate compara cu metafora pictorului care face o mie de schite, eventual ajunge sa termine un tablou dar sa-si dea seama ca nu e ceea ce vrea sau ce a avut in gand. Si asa incepe iar de la 0.
La un moment dat am cautat clubul acestei rase in tara vecina si am mers sa vorbim cu crescatorii de acolo. Pot sa spun ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut. Acolo mi s-au luat toate temeriile de pe inima. Am inteles ca da, e greu, dar totul se va rasplati insutit la un moment dat.
Sfatul crescatorilor cu experienta este 'citeste-ti cainele, anticipeaza-l si iubeste-l cu toata inima'.
Si exact asa cum ai facut tu, am decis sa facem si noi. Am mai luat DOI caini pe langa. Am zis noi....sa aiba cu cine sa´se joace.... Doi ciobanesti australieni, exact opozitii lui Ursu. Ne-am indragostit nerecuperabil de cei doi.
Sant cam de o luna la noi si au acum 3 luni jumate. Eu caini asa de inteligenti nu am vazut pana acum. Adevarul e 'the wil to please' este enorm. Ajunge sa spun o data ca nu e voie si ei se conformeaza! Este o diferenta ca de la cer la pamant intre ursu si cei doi.
Acum, mergem frumos toti la plimbare, savurez plimbarile in 4
Trei caini care ma urmeaza sau ma insotesc la plimbare imi creaza un sentiment deosebit. Parca am fi o 'trupa' la 'atac' Si coditele vesele nelinistite cand ii chem sau cand se uita la mine, ma fac sa ma topesc pe loc. Ma bucur ca se inteleg foarte bine intre ei. De abia astept sa creasca micutii si sa se ia la tavaleala, paruiala, tranta.....samd Deja de acum ii fac de hac lui ursu, il trag de blana, se urca pe el, il musca de buze, de urechi. E un spectacol de neegalat.
La inceput ursu a aratat comprtament de gelozie dar acum s-au asezat lucrurile. Se stie care este ordinea de ierarhie in grup. Dar cei mici sunt asa de sireti, ca niste vulpisoare si vicleni ca niste hiene. Cum prind ocazia cum il fenteaza pe tantalaul de ursu de 4o si ceva de kg. Ii fura osul sau urechea de ros cu miscari iuti ca fulgerul. Si ursu pana se dezmeticeste, cei doi si-au facut damblaua....Mor de ras cateodata. Ma bucur enorm de decizia noastra.
Aaaa....si sa nu uit ca mai am si 4 pisici, 2 britisch short hair si 2 'normale'.
Da..ce sa-ti spun ca cateodata, dimineata, sunt buimaca ca trebuie sa alerg sa am grija de toate animalele care vin si cer, ba mancare, ba afara....ba atentie. Dar cel putin.....casa noastra 'traieste'. Mai avem si baietelul de aproape 6 ani. Full house....
carmencat spune:
P.S. Indiferent cat de mult ii iubim trebuie sa ne pastram realismul. Sa ii vedem asa cum sunt, sa nu ii umanizam, pentru ca asta nu ii fac mai fericiti. Sa cunoastem limitele si ale lor si ale noastre.
P.P.S. O sa ma intrebi de ce iti spun toate astea poate. Pentru ca nu cred ca fiecare din noi trebuie sa reinventam roata. Atata timp cat vad un interes real, impartasesc cu bucurie din experienta mea. Oricum, orice iti spun, tu vei adapta asa cum consideri la cainele tau.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
carmencat spune:
Netul meu este extrem de necooperant in seara asta
Ma bucur mult pentru familia voastra mare. 
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
Amonar spune:
Carmencat, ma bucur pt sinceritatea ta si faptul ca ai impartasit experienta ta cu mine inseamna f. mult pt mine. Deci eu am fost la un moment dat DISPERATA, crede-ma. Dar am aflat ca nu sunt singura pe lumea asta si asta imi da putere sa merg mai departe
Intre timp am aflat ca nu numai ciobanescul caucazian este dificil. Si ciobanescul rusesc de sud si ciobanescul romanesc, la fel. Am vorbit cu o doamna care are ciobanesc rusesc de sud si mi-a spus ca ea la un moment dat s-a luat cu mainile de par, copiii ei erau urcati pe masa, tipau iar cainele era de nestapanit. Ii musca pe copii de picioare, alerga prin casa.....incerc sa imi imaginez filmul....si sincer imi vine sa zambesc....
carmencat spune:
Cunosc disperarea aia. Prima data cand am experimentat-o a fost intr-o zi cand am ajuns acasa si arata apartamentul... ca si cand m-ar fi calcat hotii si cautasera bijuteriile coroanei. Era tot scos din canapea, manerele de la fotolii roase, tot ce putuse fi smuls, ros, tocat, stricat era. Chiar si ce nu imi imaginasem ca poate fi. Pp, kk peste tot in casa, desi epuizasem metodele de a-l determina sa faca pe balcon (eram inca in perioada vaccinurilor si nu il puteam scoate). Pur si simplu m-am asezat in ce mai ramasese dintr-un fotoliu si mi-au dat lacrimile si era cat pe ce sa ma recunosc invinsa. M-am uitat la el, la catelul meu care se asezase in fundulet in fata mea si se uita la mine, dand usurel din codita, nu vesel, cumva intrebator si atunci am realizat ca si el este probabil la fel de disperat ca si mine, ca nu intelege ce vreau de la el, de ce tot ce face este gresit, ce ar putea sa faca si el ca sa nu mai fie certat. Am avut o revelatie ca eu as fi in aceeasi incapere cu cineva care vorbeste sa zicem... chineza... ma rog, o limba pe care eu nu o cunosc, si urla la mine intr-una, eu neintelegand nici un cuvant. Normal ca as bajbai, as face enspe incercari sa fac ceva, ca respectivul ar urla intr-una, doar-doar as nimeri pe ceva ce isi doreste, sa ma dumiresc si eu care sunt regulile alea, totusi. Atunci mi-am dat seama ca nu numai mie imi e greu, si lui ii e greu si trebuie sa gasesc o cale sa ii explic astfel incat sa inteleaga ce vreau de la el. Din acel moment s-a schimbat toata abordarea problemei.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
Amonar spune:
Am ras cu lacrimi Cu toate ca nu e de ras....dar inocenta unui pui de caine bate orice frustratie. Adevarul e ca la un crescator experimentat nu s-ar fi intamplat acest lucru. Dar acum cel putin stii cum trebuie, nu din carti, ci din viata
Azi m-au trecut transpiratile si am avut un moment usor de panica. Am fost cu cei trei muschetari la plimbare. De obicei ii pun in masina si ma duc direct la padure ca sa nu mai trec pe strada satului cu ei. Am parcat masina si am plecat cu ei. La un moment dat ei se aflau in niste tufe iar eu ma indepartam. I-am chemat, cei doi mici m-au urmat iar eu am plecat cu increderea ca ursu vine si el.
El intotdeauna ma urmeaza, chiar daca nu vine imediat, stiu ca vine alergand dupa mine daca ma indepartez. La fel am crezut ca va face si acum. Dar m-am orpit, l-am strigat si nu am auzit galagia medalionului. Ca sa spun pe scurt, dupa ce o vreme l-am chemat am fost nevoita sa ma intorc sa vad ce se intamplase. El pur si simplu disparuse. Cred ca am mai stat vreo 15 minute, sa il caut si sa il strig. Intre timp imi treceau tot felul de scenarii prin minte, cum ca politia imi va gasi cainele si mi-l vor lua pt ca nu am grija de el. Sau ca a fugit dupa vreo caprioara si va fi impuscat de vanatori. Sau pur si simplu ca hoinareste cine stie pe unde si poate musca pe cineva. Pur si simplu am panicat fiindca asa un caine NU SE PIERDE
Ceva mi-a spus sa ma intorc la masina si ce crezi....el ma astepta frumos in pozitia sezi, langa masina. Nici nu am stiut ce sa fac mai intai, sa ma bucur, sa fiu suparata, sa il cert, sa fiu bucuroasa. Am ales o cale de mijloc prin care i-am spus ca nu imi place ce a facut dar l-am mangaiat si i-am dat o recompensa gustoasa. Nici acum nu imi pot explica ce s-a intamplat. Ori nu a avut chef sa se plimbe, ori nu m-a mai vazut, auzit.....un mister pt mine.
carmencat spune:
O lectie foarte importanta: indiferent ce comanda dai, nu o dai si gata, consideri ca se va executa. O urmaresti sa o vezi executata si insisti pana este executata.
O alta lectie: cainele nu se pierde din ochi. Poti sa ii spui paranoia, dar incearca sa ii obisnuiesti sa se indeparteze, chiar pe teren sigur, numai pana la o distanta la care ii poti vedea.
Da, multe se invata din experienta, dar... Doamne cat de bine ar fi fost ca atunci la inceput sa am un suport...
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
Amonar spune:
Da, regula asta trebuie sa o respect foarte bine.
Nu stiu, eu nu am crezut ca un caine poate fi chiar dificil. Cand eram copil strangeam toate javrele de pe strada si le duceam acasa sa le dau mancare. Sau le duceam de acasa mancare. Bineinteles pe furis, fiindca parintii mei nu ma lasau. Dar vreau sa spun ca eu nu am cunoscut frica pt nici un caine si ma bagam la orice 'caine rau'. Am sarit o data in curte la o colega de-a lui mama care avea un ciobanesc german sa ma joc cu cainele. Asta in lipsa proprietarilor. Si inca traiesc
Sper ca in continuare sa nu ma'impresioneze' comportamentul dificil sau alte probleme care se pot rezolva.
Iti doresc succes cu expozitiile! M-am uitat pe youtube la cateva filme cu ciobanesc romanesc. Mi-as fi dorit si eu rasa dar sotul si-a dorit mult caucazianul. De fapt si eu.
Sanatate si noroc!
Amonar spune:
Carmencat, unde esti, am nevoie de tine! Cred ca trebuie sa apelez la un antrenor din Romania pt Ursu meu.
In linii mari, de un timp mergem afara doar cu lesa. Am avut un mic incident care m-a adus la realiatea situatiei. In primul rand Ursu meu (de fapt si cei doi australieni) sunt de nestapanit la intalnirea cu un jogger. Incepe sa imi fie groaza sa merg la plimbare ci cei 3 pt ca nu sunt relaxata, dat fiind frica ca nu il pot stapani pe Ursu. Cei doi sunt maiusor de manevrat fiind mai mici ca greutate, dar ma impiedica mult in manevrarea lui Ursu. Am nevoie de toata forta pt a ma ocupa numai de Ursu.
In plus, Ursu a scapat o data din gradina cand treceau doi caini pe care el nu ii suporta si am scapat ca prin urechile acului de o tragedie. Stapanul acelui caine ne-a spus ca data viitoare va chema politia sau il va impusca pe Ursu el fiind vanator. De atunci vigilenta noastra a crescut cu 1000%.
Dar, problema noastra cea mai mare este diferenta de mentalitate dintre antrnorii de aici si ce vrem/gandim noi. Am fost ieri la un antrenor nou, care a mai antrenat caucazieni si am venit de acolo foarte speriata si agitata. El spune ca acest caine nu se tine afara! Acest caine trebuie sa aiba locul lui in casa, (un colt al lui) si sa nu plece de acolo decat cand ii spunem noi. Ideea este de a ii limita pe cat posibil teritoriul, acest caine fiind foarte teritorial. Si, spune el, traind in gradina, acest caine se detaseaza de noi, considerandu-ne intrusi pe teritoriul lui la un moment dat. Ceea ce eu nu vreau! Antrenorul a spus ca el vede multe greseli pe care le facem cu el si ca e putin cam tarziu (are varsta de 9 luni jumate) sa incepem antrenamentul cu el. Deci ceea ce subliniaza el este ca acest caine trebuie foarte mult IGNORAT. La orice initiativa de-a lui de a cere ceva nu trebuie sa dam recurs. Adica noi sa hotaram totul. Plus, aici ii dau dreptate, nu se foloseste nici un fel de agresivitate cu acest caine. Cu acest caine se vorbeste, se CONVINGE cu vorba sau cu oferitul de alternative. Dar...m-a bagat iar in sperieti cu faptul ca acest caine la un moment reactioneaza imprevizibil datorita instictului puternic teritorial si carcaterului dominant.
Ce alternative am? Crezi ca un antrenor specializat in aceasta rasa ne-ar putea ajuta? Mai sunt guri care spun ca stapanul este singurul antrenor potrivit pt caine. Sau trebuie sa renuntam la el?
Tu cum faci cu mioriticul? Il educi singura sau cu antrenor?/
ingridnen spune:
Amonar, imi pare rau ca aveti probleme.
iti dau PM.... sper sa te pot ajuta
te pup
Ingrid si Cristi 9 ani