Cand vrei sa mori....

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Mickyyy spune:

Si noi am vazut filmul ala cu ceva timp in urma, si m-a impresionat pana la lacrimi la momentul respectiv, dar hai sa fim seriosi, in viata de zi cu zi sunt extrem de rare asemenea cazuri.

marius, ai dreptate, si stiu ca n-am fost tocmai o sotie "iubitoare" in ultima perioada ... am fost atat de incorsetata in problemele de zi cu zi... poate ca intr-adevar asta e solutia.

andacos, ba da, se ocupa de copii, nu stiu de unde s-a dedus ca nu ar face-o! Poate ca a devenit mai irascibil si mai nervos in ultima vreme, si poate ca nu mai are la fel de multa rabdare, dar e cat se poate de responsabil din punctul asta de vedere.

Si asta ma face si mai confuza, cum poate gandi ca moartea e o solutie?! cum poate gandi macar ca , copii lui vor fi mai bine fara el? Copii pe care stiu sigur ca ii iubeste. Eu n-as putea nici macar sa glumesc cu asta, cum sa zic ca vreau sa mor?? Cum sa ma despart eu de cele mai dragi lucruri din viata mea, si sa le las in voia sortii? Sa provoc atata suferinta inutila cu propria-mi mana?
De-asta nu mai inteleg nimic....si eu am avut depresii, severe, dar nici in cele mai negre cosmaruri nu am vazut vreun moment moartea ca solutie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

iti dau o solutie, de fapt mai multicele. cand va vedeti seara acasa, incearca ptr 15-20 de minute sa aveti o conversatie despre lucruri aparent banale. ce-ati facut peste zi, fara discutii de bani si datorii si aspecte negative. spune-i ceva amuzant, spune-i ca-l iubesti, spune-i ca-i un sot si tata excelent.
trebuie tu sa-ti impui sa nu mai discutati despre bani si datorii, macar ptr o vreme. si daca deschide el discutia, ai tu abilitatea sa o deviezi.

ar fi utila o iesire in doi. undeva, oriunde. chiar si numai ptr un suc, sau doar o plimbare in parc. iti vine greu sa faci asta, daca n-o faci in mod obisnuit, dar e un inceput.

poate aveti prieteni undeva la tara, mergeti acolo cu copii ptr o jumate de zi. chiar daca e frig si nu-i placut afara, dar sunt lucruri interesante de vazut. bucurati-va de orice lucru neansemnat.

vin sarbatorile, poate e timpul ptr un nou inceput. cateva schimbari va vor ajuta pe amandoi.

natura umana e destul de complexa. fiecare individ in parte va reactiona diferit in situatii similare. unii vad moartea ca pe o solutie, altii nu se vor da batuti nici cu ea in fata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mickyyy

J G, nu eu, el. Si nu are ganduri de sinucidere, am spus-o deja, ci doar e convins ca moartea lui e cel mai bun lucru care i/ni s-ar putea intampla.



Barbatii sunt concreti.
Deci, concret: tu stii de ce anume crede ca va va fi voua mai bine fara el?
Dar el stie, ti-a spus care ar putea fi avantajele pentru voi?
Eu zic sa-l pui sa treaca avantajele in revista, sa le enumere si sa le justifice, ca sa pricepi si tu ce bine iti va fi.
Cred ca se va opri la enunt
Apoi, cand va vedea ca n-are ce-ti spune, ia-l in brate si enumera-i tu dezavantajele pe care le-ar aduce moartea sa.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mickyyy spune:

De ceva timp incercam doar discutii banale, alea legate de bani sunt din ce in ce mai rare, si doar cand apare ceva foarte urgent (o factura superurgent de platit, vreo rata la credit, etc).
Iesirile in 2 se exclud o perioada, doar sa ne invoim de la serviciu si sa ne vedem in timpul zile, ca in rest, nu avem cu cine lasa copii, nu dispunem de bunici disponibile momentan. Iar de plecat din Bucuresti, acum, fara masina, e si mai greu decat era inainte.

Asa ca vrand nevrand rutina ne omoara!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mickyyy spune:

Citat:
citat din mesajul lui Rufus

Barbatii sunt concreti.
Deci, concret: tu stii de ce anume crede ca va va fi voua mai bine fara el?
Dar el stie, ti-a spus care ar putea fi avantajele pentru voi?
Eu zic sa-l pui sa treaca avantajele in revista, sa le enumere si sa le justifice, ca sa pricepi si tu ce bine iti va fi.
Cred ca se va opri la enunt


Am facut-o si pe asta, si nu s-a oprit la enunt, iar contraargumentele mele n-au cantarit prea mult, desi inclin sa-i dau din nou dreptate lui marius, cu gresitul abordarii, chiar daca pe fond e corecta, efectul n-a fost tocmai cel scontat.

motivele imi par puerile, de genul: parintii mei ma vor ajuta mult mai mult daca o sa raman singura decat acum (tata a scos o perla la un momentdat, cum ca barbatu asta al meu nu vrea deloc sa munceasca, ca nu e in stare sa pastreze un serviciu, sa isi intretina familia, si el de ce sa ma mai ajute pe mine in conditiile astea?!). Nu intru acum in detalii, pentru ca nu mi se par relevante.

E demoralizat, si-a pierdut increderea in fortee proprii, eu si altii i-am alimentat starea asta, direct sau indirect, pot intelege toate lucrurile astea, dar nu pot intelege de ce daca ar fi pus sa aleaga, ar alege calea gresita!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anda2009 spune:

Eu percep ceea ce spune sotul tau ca pe un strigat de ajutor. Nu cred nicio clipa ca el chiar se gandeste serios sa se sinucida, cred ca pur si simplu nu stie cum sa-ti spuna cu alte cuvinte ca e debusolat, ca simte ca nu mai are valoare, ca simte ca nu va poate oferi ce meritati.

Marius a punctat "reteta" si eu as mai adauga sa nu te lasi si tu coplesita de gravitatea vorbelor sale, ci sa incerci sa-l ajuti...ce-a fost, a fost, nu mai redeschide subiectul, conteaza ce este acum si ce va fi. Fii tu aia mai optimista si da-i si lui din optimismul tau.

Te imbratisez, nici tie nu ti-e mai usor!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Victoria_mami spune:

Citat:
citat din mesajul lui roxy

Mickyyy ma bucur ca nu te-am confundat , dar nu ma bucur ca ai probleme chiar si dupa ce sotul tau si-a gasit de lucru.Am crezut ca dupa ce aceasta problema nu va mai fi, o sa va gasiti linistea.
Am sa-ti mai pun o intrebare...are sotul tau cumva asigurare de viata ? Poate crede ca daca nu mai e el , o sa incasati banii si va rezolvati problemele.Dar nu se dau banii daca motivul disparitiei proprietarului asigurarii e creat de acesta.
Poate am spus o prostie, dar sunt cazuri in care exista aceste asigurari.
Tot ce poti face tu, e sa-i arati ca nimic nu poate sa il inlocuiasca atat in raportul cu copii , nici ca sot.Si sa vada ca e important pentru voi, ca om, ca prezenta lui fizica conteaza cu adevarat.
Vremuri grele sunt pentru toti, dar doar impreuna le putem depasi.


roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000)









Exact asta vroiam si eu sa intreb.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bee spune:

Mickyyy, parca a mai fost o oarecare discutie despre sotul tau depresiv. Si atunci, ca si acum, iti spun sa incerci sa vezi ceva care sa-l agate de concret. Dar un ceva placut! Trebuie sa aiba o placere, un viciu. Stiu care-s problemele voastre. Ai mai spus-o. Acum, pe masura ce scriu, imi vine o idee. Daca tu i-ai spune ca nu mai poti, ca vrei tu sa mori si sa nu mai traiesti ca sa scapi de toate grijile care te apasa, el ce ar spune? Poate te vede mereu puternica, poate nu mai stie cat conteaza in viata ta.
Serviciul ala asa prost platit cum e ii face placere? II aduce satisfactii? Conteaza enorm asta!
Nu stiu in ce masura el chiar vrea sa moara. Nu-i tot una sa-ti spuna ca tie ti-ar fi mai usor fara el, cu a-ti spune ca vrea sa moara fiindca nu mai poate el!
Asta vara am avut o perioada delicata (putin spus). A fost atat de rau, incat cu toata credinta si cu tot fatalismul care ma caracterizeaza, am ajuns la limita. Nu are sens discutia, fiindca asa ceva nu se poate spune. Nu am avut bani de psiholog si timp de doctor. Psihologul care ma mai tratase acum 6-7 ani si pe care l-am sunat in disperare de cauza, m-a trimis urgent la spital. Nu m-am dus. Am amanat zi dupa zi, in ideea ca voi reusi sa ajung undeva. Si am scapat de starea aia. Inca e greu sa rezist. Ce ma face sa merg mai departe? Munca. Muncesc muuuult pe bani putini, dar am un rost si-un scop si-s foarte fericita (sau macar imi spun asta). Apoi copiii. Nimeni n-o sa le faca anumite lucruri ca si mine ("minunatul tau salam de biscuiti mami!").Si in afara de munca si copii, fumez, gatesc si citesc (am enumerat marile mele placeri). Nu avem nici noi bani de iesit. Si-mi spun ca oricum n-am timp si stare. Discutii despre bani nu avem niciodata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns blackgirl0 spune:

Bee, exact: munca si copiii! Astea ar tb sa fie prioritatea lui acum. Si un gand: nu a trantit asa, de amorul artei, gandurile acestea? Sa te vada cum te chinuiesti, cum te zbati sa-l mai mangai pe crestet (ca poate intre timp ai uitat)? Exemplu din familie: mama vroia sa divorteze de tata. Acesta, disperat, merge la medicul de intrepindere pt un banal furuncul insa ne tranteste dramatic ca el de fapt are cancer si mai are doar 6 luni de trait. Pana la urma tot de cancer a murit, insa 7 ani mai tarziu. Ideea este ca mama s-a agitat, s-a ocupat mai mult de tata si asta s-a vazut in dispozitia lui.

N-o fi asta si cu sotul tau? Un pic de teatru? Care mai sunt relatiile lui cu tatal tau? Este in continuare desconsiderat? Eu tot cred ca sotul tau este asa de mai mult timp, inca de cand nu era vb de bani si lipsa jobului, ci cam de cand ai solicitat tu divortul. Nu stiu de ce dar nu-mi iese asta deloc din cap. Suicidul este o chestie tare personala, care are legatura de multe ori cu persoana cea mai legata sufleteste (care esti tu, nu munca, banii sau copiii). Cu tine are o rafuiala, ceva de impartit si vrea sa te pedepseasca. Cum stie si el, inclusiv cu ideile astea macabre.

Edit: ca experiment poti sa-i trantesti si tu lui ca ai idei de-astea cu tenta definitiva (despartire, moarte), insa 1000% asta l-ar adanci si mai mult in depresia lui, pe motiv ca nu este "inteles". Nu merge la el faza cu sutul in fund, asta mi-am dat si eu seama de aici de la distanta. Lui ii tb o mamica special pt nevoile lui. No, Mickyyy, putere, rabdare si infraneaza-ti firea razboinica ca nu vei avea rezultatele dorite!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coracora spune:

Citat:
citat din mesajul lui blackgirl0

Mickyyy, si eu gandesc la fel: ai un sot extrem de egoist. Responsabilizeaza-l mai mult, da-i ocupatii permanent sa nu aiba timp de gandit... prostii. Socrul meu s-a sinucis fix din aceleasi motive (trimis in somaj, lipsa banilor, o sotie cu minimul pe ecomonie, un copil handicapat si unul proaspat student). Dupa moartea lui, familia s-a indatorat pe 5 ani pt inmormantare, sotul s-a angajat la 19 ani pt a trimite mamei sale bani de mancare.

Si eu cred ca stie cat este de important pt voi, pt tine. Reaminteste-i cat de des poti tu, da-i anumite activitati pe care numai el le poate duce la capat (sa se simta util, implicat, dorit in familie). O perioada incearca sa-i numai reprosezi nimic, sa nu-l certi, sa-l lauzi, sa-l menajezi. Cauta ajutor din familia largita (parintii lui, frati), orice persoana cu ceva autoritate asupra lui.

Edit ca spunea cineva ca suicidul este urgenta psihiatrica. Asa este: se interneaza fix la balamuc (acolo unde sunt tinuti in izolare bolnavii agitati). Zau ca nu vad cum asta ar fi rezolvarea pt sotul lui Mickyyy. Ba din contra, l-ar dezechilibra si mai mult. Daca tot vrei sa ii dai ceva: incearca vitamine dimineata si ceva calmante sau antistress seara, sa manance variat, multe legume, sa se plimbe si sa aiba minim 7 ore de somn pe noapte.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Andacos, imi permiti sa te intreb de ce ai dat vot negativ acestei postari a lui Blackgirl0? Mesajul ei mi se pare de bun simt iar sfaturile asisderea, ma intreb unde a gresit in opinia ta.

Edit: am citit topicul in intregime si-am aflat opinia ta.

Eu sunt de parere ca o combinatie de dragoste, rabdare si responsabilizare ar putea da rezultate. Omul e deprimat, asta e clar, insa nu trebuie sa uitam ca e barbat, asadar "are in gene" criptata grija pentru familie. Datorita acestei inclinatii naturale a barbatului, capacitatile sale nu ar trebui menajate, nici macar atunci cand acesta este demoralizat. Cui pe cui se scoate. Asadar daca-l tratezi cu manusi, il menajezi si-l treci "pe linie moarta" in ceea ce priveste responsabilitatile casei, il lovesti taman acolo unde il doare deja, in orgoliu. Daca il implici in tot ceea ce inseamna viata de familie, gospodarie, etc, atunci se va simti util, iubit, dorit, apreciat, samd.

Pe de alta parte nu pot sa pricep cum de in Romania iti trebuie bani ca sa te duci la un consult psihiatric / psihologic. Sunt toate cabinetele de genul asta privatizate, nu mai exista nimic-nimic in sistemul de sanatate public?

Mergi la inceput