Palatoschizis si formele sale (10)
Raspunsuri - Pagina 17
cati 73 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui radu_claudia nu sunt furioasa pe nimeni nu consider ca medicii nu si-au facut treaba cum trebuie insa am o furie interioara pe tot din jurul meu, care prefer sa o tin inchisa in mine.poate si faptul ca sotul meu nu este langa mine mi-a slabit puterea de depasi momentul asta care nu ne da pace. simona, mami de claudia 13.04.2009 |
De ce sa tii furia in tine? Iti face mai rau! Plangi, urla, tipa la DD, intreaba-l de ce tocmai tie si tocmai copilului tau sa i se intample asta. Apoi o sa-ti treaca! Cati ani are fetita ta? Am observat ca sunteti din Gl, eu si baiatul meu nazdravan v-am putea invita la un suc, candva!
cati 73 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui aurora111 [ Si mai am o intrebare: cand anume ar fi cazul sa ajung la ortodont? la ce varsta? Dr Boboc unde poate fi gasit? (iaca s-au facut 3 intrebari, deja nu mai judec de oboseala) Va pup, multa sanatate voua si puiutilor!! |
La ortodont, din cate am trait eu, se merge din perioada dintilor de lapte. Dar, intrucat, adevaratele probleme apar dupa ce cresc dintii definitivi, pentru consultatii "adevarate", in vederea inceperii tratamentului ortodontic se merge in jurul varstei de 6-7 ani. Aparatul dentar nu poate fi instalat decat dupa ce cresc molarii 1, pe la 6- 7 -8 ani.
Dr.Boboc, cabinet in spatele fostului magazin Eva, pe bdul Magheru.
cati 73 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui corina_tutza Imi zic ca il vreau asa cum este, nu mai vreau retus, nu mai vreau nimic decat sa-l am langa mine. Greu, foarte greu mi se pare. Au trecut aproape doi ani de la ultima operatie si inca este speriat, plange cand mergem la doctori in coditiile in care probleme de sanatate nu prea au fost, au fost doar simple consultatii, nu i-au facut nimic. Cati 73, multumim ca ai venit la noi ! mami de Vlad MIhai si Radu Stefan |
Corina, multumesc si eu!
Esti sigura ca plange la doctor din cauza operatiei? Exista copii care plang, fara sa fi suportat niciodata un bisturiu, deci...nu te mai gandi la asta!
Ai dreptate, este greu, dar asta te face pe tine sa fii o mamica perfecta si pe el un copil deosebit, cum mai spuneam.
Si o sa mai faceti si retusuri, si baietii trebuie sa aibe buze frumoase!
Iar noi, mamicile vom fi cu atat mai atente la fetele care vor pupaci guritele astea atat de scumpe (si la propriu :) )noua!
ramonaolah spune:
In primul rand bravo Ceci ca ati trecut cu bine si peste asta si ca va faceti bine.
Claudia legat de furia pe care o simti te inteleg perfect si cred ca este cat se poate de normal sa simti asa ceva mai ales atunci cand nu intelegi cu ce ai gresit ca tocmai tu sa te chinui cu astfel de experiente...dar am ajuns si eu la concluzia lui Cati...trebuie sa nu mai tii in tine chiar daca legat de urlat la Doamne Doamne asa cum a zis si Cati nu iti va raspunde nimeni concret numai ca macar te descarci. Stiu cum este cu furia asta si cu nemultumirile din suflet ca si eu le simt si uneori cand mai am zile proaste ma mai intreb cu ce am gresit asa rau pe lumea asta incat tocmai eu sa am parte de asa ceva si mai ales cu ce a gresit un bebe nevinovat care inca nici nu s-a nascut...sincer inca nu am primit nici un raspuns dar poate de-a lungul vietii imi voi da seama care a fost scopul ca noi sa crestem un bebe deosebit.
corina_tutza spune:
Cecilia, Cati, multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari!
Conteaza asa mult cand vin din partea unor mamici care au trecut cu puii lor prin ce am trecut si noi, care au simtit ce am simtit si noi...
Simona, te inteleg asa de bine...Aveam o furtuna interioara, imi venea pur si simplu sa ma tavalesc pe jos, era de vina toata lumea si...nimeni, nu puteam sa ma exteriorizez, nu vroiam sa ma vada baietii plangand, trista. Nu stiu cum sa explic. Mi-a trecut, mi-a trecut furia dar a ramas teama. Noua ni s-a spus de la inceput ca operatia se poate desface, este o interventie care depinde de atatia factori ca sa fie reusita.
Cati, este speriat de doctori, sunt sigura. Doar la doamna doctor la care mergem frecvent nu mai plange, in rest este jale.
Si asta se intampla de la operatie. Si eu ma gandeam ca avea doar un an atunci, cum sa-si aminteasca? A trecut prin monente groaznice pentru un copil de un an.A sangerat mult,mult.As vrea sa dau detalii dar mai bine nu...nu vreau sa sperii celelalte mamici.
Trebuie sa mergem mai departe, sa facem ce este cel mai bine pentru ei .
cellia78 spune:
Buna ziua!
Scuzati de disparitie, ne-am "distrat" putintel; Frusi a luat si ea din spital un suvenir, de ce sa plecam fara? Suvenir = virus de entero; a mai avut ea enterocolite si enteroviroze dar ca asta de acuma..........ce sa mai!!! A apucat-o joi seara, vineri nu a mancat nimic ca tot imi faceam griji ce sa-i dau sa pape, nu a baut nimic, decat apa, rarut, cat sa nu ajunga la deshidratare; voma la greu; sambata a fost mai rau, iar nemancat si chiar si dc bea apa o varsa in cateva minute, chiar si dc bea o gura, doua; am mers la control, ca mi-era de atata vomitat s-o fi desfacut ceva la operatie; e ok; sambata noaptea la camera de garda; consultata, a fost suspiciune de infectie, i-au luat sange si i-au prelucrat analize in regim de urgenta (jos palaria, pt spital!) ; nu e infectie, doar nitel virus de entero; s-a manifestat urat pt ca a prins organismul slabit dupa operatie; am refuzat spitalizarea (da, stiu, judecati-ma drept mama iresponsabila), am ceut detalii, am inteles clar ca ce fac ei in spital pot face eu acasa, mai putin perfuzii (dar nu a mai fost cazul) si am mers acasa; de aseara e mai bine, a baut aseara apa cate putin si nu a mai vomitat; azi a fost normal. A scapat, dar stam inca pe tratament.
Mai nasol este ca regimul pt entero se bate cap in cap cu ala post-operator.
O scoatem noi la capat si cu asta!
cellia78 spune:
Cati, stii ce? Mie una tare-mi mai place cum gandesti!!!!
Si, ca incurajare si putin adaos la ce spuneai tu sa imbarbatezi mamicile de aici, mai stiu o chestie; mi-a fost spusa si mie ca incurajare si a functionat perfect. Anume: sa nu mai gandim ca am fost blestemati, nici noi si nici copilasii nostri desosebiti; unde am primit cu minus (malformatia), viata ne va dovedi ca e un plus undeva in dezvoltarea copiilor nostri! Si nu, relele si bolile si malformatiile nu vin de la Dumnezeu ca semn de pedeapsa, vin de la cel rau, dar Doamne-Doamne are planul Lui si ne ajuta.
Am fost candva incurajata cu aceste cuvinte de un om deosebit; m-a rugat sa gandesc in directia asta. Si sa inteleg ceva - ce se faceau acesti copii dc nu ajungeau la parinti puternici ca noi??? Eu chiar cred intr-o chestie ciudata asa, anume ca intr-un fel inexplicabil copiii ne aleg pe noi.
Vorba cui m-a incurajat: ce-ar fi fost Frosa cu o mama care lesina numai dc vedea un spital? Ce-ar fi fost fiecare copilas de aici si de peste tot fara mamici si tatici puternici ?
cellia78 spune:
Corina, imi amintesc cum a fost la voi data trecuta....
Sper sa mai vorbim cumva, sper sa te pot incuraja mai atunci.
Sa fii sigura de un lucru, insa: ma voi ruga pt sufletelul puiului si pt tine, pt voi.
Sa ne spui si noua cand mergeti, te rog.
| Citat: |
| citat din mesajul lui corina_tutza Cecilia, Cati, multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari! Conteaza asa mult cand vin din partea unor mamici care au trecut cu puii lor prin ce am trecut si noi, care au simtit ce am simtit si noi... Simona, te inteleg asa de bine...Aveam o furtuna interioara, imi venea pur si simplu sa ma tavalesc pe jos, era de vina toata lumea si...nimeni, nu puteam sa ma exteriorizez, nu vroiam sa ma vada baietii plangand, trista. Nu stiu cum sa explic. Mi-a trecut, mi-a trecut furia dar a ramas teama. Noua ni s-a spus de la inceput ca operatia se poate desface, este o interventie care depinde de atatia factori ca sa fie reusita. Cati, este speriat de doctori, sunt sigura. Doar la doamna doctor la care mergem frecvent nu mai plange, in rest este jale. Si asta se intampla de la operatie. Si eu ma gandeam ca avea doar un an atunci, cum sa-si aminteasca? A trecut prin monente groaznice pentru un copil de un an.A sangerat mult,mult.As vrea sa dau detalii dar mai bine nu...nu vreau sa sperii celelalte mamici. Trebuie sa mergem mai departe, sa facem ce este cel mai bine pentru ei . mami de Vlad MIhai si Radu Stefan |
cellia78 spune:
Simona, draga de tine, cred ca te inteleg atat de bine!!!
Astea au fost si trairile mele candva; si m-au prins atunci intr-o perioada aglomerata rau; in scurt timp de cand am observat fisura, ne-am trezit si cu programarea de interviu pt plecare; la ce puteam sa renunt? La interviul decisiv pt noi si pt viitorul nostru? La operatia fetei? Am vorbit atunci cu dna doctor, le-am luat pe rand; invatam ce invatam si ma busea plansul cu cartile pe genunchi.
Nu tine in tine. Stiu senzatia de a urla; simteam ca dc nu urlu pana nu mai pot, fac nasol, tip si lovesc; pana la urma am bocit cu zilele; la interviu am mers cu ochii umflati de plans; am luat interviul si m-a apucat si pe acolo plansul, parte de fericire ca scapasem cu bine de asta, parte ca stiam ce urma.
Am renuntat la cautat vinovati. Nu ajutam copilul deloc asa.
Am dat vina pe ghinion, am mai plans cateva zile si gata; era momentul sa-mi revin pt ca deja ma vedea suparata si ma intreba:" Ce ma mami mai?" Ce era sa-i spun? Asa, am ales sa-i spun cate putin in fiecare zi; si a mers pregatita. Nu a scutit-o de durere si suferinta, dar a stiut ce este cu ea, a stiut ca va fi bine, a stiut si stie ca mami e acolo pt ea, oriunde are ea nevoie.
Poate ca e asa cum presupui tu; ca un fir a tras putin tesut si a lasat in urma o fisura; ia asta de bun si mergi inainte.
La noi chiar asa a fost. Ghinion.
Fruntea sus, Simo! Te vede Claudia si nu e bine sa te vada asa!
Ia fiecare zi usurel; spui ca esti in mutari; ocupa-te cu asta momentan; apoi mergi sa o consulte un medic, pediatrul ei; dc-ti confirma, poate o aduci in primavara aici, sa discuti cu dna doctor.
Dar pana atunci mai este; pana atunci aveti timp sa va bateti cu zapada.
Mai stii? "Zoe, fii barbata!" 
| Citat: |
| citat din mesajul lui radu_claudia buna seara fetelor!noi ne-am mutat la parintii mei si acolo nu am am net momentan. banuiala mea se confirma de la o zi la alta s-a produs o fisura datorita faptului ca poate au fortat cusatura iar una din ate a sfasiat prin piele lasand o fisura care daca te uiti la ea pare o liniuta insa cand pronunta aaaaa se deschide. cu siguranta nu o voi mai supune la o alta operatii in viitorul apropiat poate cand va creste mai mare si va constientiza anumite chestii vom retusa acolo. nu ma pot plange de vorbit chiar vorbeste bine, de curand a descoperit ca poate sa zica p si repeta mereu cuvinte care il contin pe p. ma doare sufletul ca nu s-a terminat acest cosmar insa... asta e. in toamna ne stabilim in londra si vom merge si pe acolo la un specialist si vom rezolva "problemele" pe parcurs acolo. nu sunt furioasa pe nimeni nu consider ca medicii nu si-au facut treaba cum trebuie insa am o furie interioara pe tot din jurul meu, care prefer sa o tin inchisa in mine.poate si faptul ca sotul meu nu este langa mine mi-a slabit puterea de depasi momentul asta care nu ne da pace. simona, mami de claudia 13.04.2009 |
ami1978 spune:
Neata. Ca de obicei uit de net si mai ma trezesc si eu sa intru din an in paste. Am fost cu Ionut pe 18 ianuarie undeva la 4 dupa-masa sa-l vada dna doctor si ne-a oprit pt operatie. Fiind in spital am decis sa mergem si la ORL pt ca asta mic tot punea manuta la ureche si plangea si am zis ca daca sunt in spital sa impusc doi iepuri deodata. Cand m-am dus la ORL si l-a consultat dl dr am aflat ca are otita medie seroasa....zic na ca acum alta belea. Din ce mi-a zis dl dr de la ORL (si va sfatuisc si pe voi mamicile cu copiii cu palatoschizis), 90% din copii cu aceasta malformatie fac otite. Asa ca operatia s-a amanat si am vb cu doctorul de la ORL sa-i punem niste tubulete in ureche pt ca urechiusile nu se serisesc bine si acumuleaza lichid. Marti pe 31 ianuarie dimineata la luat la op (care a durat in jur de jumatate de ora) si acum vad ca e mai bine si nu mai duce manuta la urechi. Operatia la dna dr Bratu s-a amanat cu 2 luni si cred ca e mai bine ca si asa e frig. Cand am venit de la ORL le-am intrebat pe asistentele de acolo daca poate sa-l opereze daca are otita si a zis ca exista riscul sa nu iasa operatia bine. Ma intreb eu in sinea mea, daca nu ma duceam la ORL sa aflu ca are otita si-l operam, riscam sa fac mai rau? Nu vreau sa dau vina pe nimeni, dar daca se stie ca cei cu palatoschizis sunt predispusi la otite ei nu verifica inainte de operatie?
Multa sanatate voua si la toti copilasii