Fobie? Teama de a manca.

ana_a spune:

blackgirl0 mi-a amintit de ciocolata. Vlad nu mananca ciocolata sau alte chestii ambalate. Singura chestie din vreo punga dasta din supermarket este painea prajita, nu-mi amintesc exact cum se numeste...si asta fff rar, cand merg cu trenul de exemplu.

si ca sa-ti raspuns, blackgirl0, copilul tau pare ok, asa sunt majoritatea dintre ei, selectivi, pe undeva este si normal, nu putem manca cu placere chiar orice.
Toate cele bune! si rabdare!

Chuny spune:

Ana, cred ca e foarte important ca sora ta sa nu se mai simta Vinovata de ceea ce se intampla cu Vlad ... cauzele pot fi multe si e un cerc vicios, e foarte usor din afara sa i se spuna ca daca ea se ralaxeaza, totul va fi bine ... uneori nu e destul ca parintii sa fie doar "relaxati". Uite aici o lista si diferite cauze posibile, am tradus cu google si am mai corectat pe ici colo, dar la lb romana nu ma prea pricep :-)

1. Problema medicala (respiratie, reflux, indigestie, alergii, intoleranta).



2. Problema motorie (tonusul muscular scazut afecteaza postura, retard in dezvoltarea miscarilor buzelor, limbii, etc).



3. Probleme senzoriale (hipersensibilitate la anumite texturi, gusturi, mirosuri) sau hyposenzitivite (nu se simte gura, produsele alimentare în gura).



4. Problema senzoriala ( de discriminare: nu face distinc#355;ie între caracteristicile senzoriale (gust, miros).



5. Problema pentru a gestiona un mediu care este prea solicitant ( TV) si sa manance in acelasi timp.



6. Problema conceptuala (incapacitatea de a recunoaste produsele alimentare daca prea diferite de ceea ce este cunoscut). Fluxuri mixte sunt deosebit de nesigure în prezenta unei probleme de conceptualizare. În cazurile severe, copilul nu recunoaste alimentele daca nu sunt servite de catre aceeasi persoana, în aceeasi locatie pe aceeasi farfurie, etc).



7. Anxietatea (nu se simte bine, nu poate mânca).



8. Probleme comportamentale (de opozitie).



9. Problema Psychoafectiva (de exemplu, soc post-traumatic dupa o interventie chirurgicala, un episod de sufocare, etc ).

ana_a spune:

Bine v-am regasit! Si La multi ani!

Am revenit cu noutati pentru a nu lasa sa moara subiectul neterminat, ma gandesc ca nu se stie, alta data daca nu putem ajuta alte mamici aflate intr-o situatie asemanatoare.

Dupa cum spuneam ultima data, sora mea a incercat diverse tertipuri pentru a-l convinge sa renunte la fixurile lui legate de mancare, insa, pana la urma Vlad sfarsea prin a se incapatana spunand mereu ca ii este frica. De aici a pornit programarea la Cluj la o clinica de unde dupa o evaluare ia fost recomandata o dr psiholog.
De luni se afla la Cluj, vor sta o saptamana intreaga, timp in care vor merge zilnic la cabinet pentru sedinte.
Sora mea este foarte incantata de progrese, Vlad sa imprietenit cu dr psiholog, aseara am vorbit cu ea si mi-a spus ca a mancat sarmale, macaroane cu branza si portocale, toate acestea fiind alese chiar de Vlad.
D-na dr ia propus in fiecare zi sa aleaga el meniul, iar mama lui a cumparat/pregatit mancarea si au servit-o impreuna la cabinet. Din ce mi-a povestit sora mea, au inceput prin a mirosi mancarea timp in care d-na dr numara pana la 5, apoi au convenit amandoi sa puna limba, tot asa, numarand pana la 5 apoi sa scuipe si sa vada ce se intampla. Incet incet, Vlad (zice sora mea) a ales sa nu mai scuipe ci sa mestece, iar mai apoi sa inghita. Eu presupun ca ia distras atentia de la frica lui de "am mancat odata si mi sa facut rau si daca mananc acum o sa mi se intample la fel" prin faptul ca numarau pana la cinci si se concentrau pe ceea ce se intampla in momentul de fata si cumva la ajutat sa nu-si mai faca proiectii mentale. Nu este o treaba usoara, eu va povestesc doar in linii mari, am vb la telefon cu sora mea si nu prea am avut timp de detalii, ideea este ca avea nevoie de ajutor pentru a depasi aceste fixatii ca el "nu poate sa faca anumnite lucruri" pentru ca altadata nu a putut.

Ma bucur enorm ca au constientizat ca de fapt poate

I-am sugerat surorii mele sa-si noteze intr-un caiet tot ce face acum pentru ca s-ar putea ca dupa ce ajung acasa ea sa nu mai stie cum sa procedeze in cazul in care se confrunta din nou cu vreo problema, sper sa isi noteze, oamenii uita foarte repede .
Este clar ca fara un ajutor din afara nu ar fi reusit si binenteles ca nu i-ar fi trecut de la sine, eventual s-ar fi transformat in altceva.
Vineri se incheie aces episod de sedinta, probabil vor primi si "tema de casa" si binenteles ca vor tine legatura cu d-na psiholog si vor reveni daca va fi nevoie.

Numai bine tuturor!

ladyJ spune:

Ana, super! Ma bucur pentru ei!

Chuny spune:

LadyJ, am o intrebare, tipul asta de abordare a problemei pe ce se bazeaza ? pt mine e clar ca inainte de a identifica o anumita cauza trebuie ajutat omul pe moment sa depaseasca dificultatea si sa se simta mai bine, deci mi se pare abordarea cea mai buna :-) Multumesc anticipat de raspuns, eu nu sunt specialist in domeniu, insa ma lovesc des in viata mea de tot felul de abordari, iar unele sunt chiar nesanatoase si mai mult infunda decat sa ajute ...

ladyJ spune:

Chuny, pe desensibilizare.
Psihologul a facut o expunere gradata la ´´obiectul´´ care declansa frica. E ca o educare. Incepem sa vorbim despre mancare, apoi o privim, apoi o mirosim, o atingem...
Toate astea intr-un mediu sigur pentru copil,care ii oferea comfort si siguranta.(s-a imprietenit cu dna psiholog) E foarte important.

Sigur ca inainte sa ia acesta decizie, psihologul a vorbit cu parintele si cu copilul si si-a facut o idee asupra problemei.

Am doua link uri pentru tine, cu amanunte despre TCC(terapie cognitiv-comportamentala, utila in cazul fricii,despresiei, fobiilor):
http://www.sanatate-mintala.info/index.php?option=com_content&view=article&id=16&Itemid=109

si unul despre anorexia copilului,care uneori e o problema de relationare a mamei cu copilul:

http://www.netmedic.ro/articole-medicale/76/Anorexia_copilului

ana_a spune:

Diagnosticul care ia fost pus la Vlad este de comportament obsesiv. El avand tendinte obsesive si "fixuri" cum am spune noi pe diverse chestii, cauza am fost si eu curioasa sa o aflu, insa sora mea(care a vrut si ea sa stie) mi-a zis ca nu este obligatoriu sa fie o cauza(dr zice).

Cum spune LadyJ, dr a stat inainte de vorba cu sora mea, sa imprietenit cu copilul, au convenit impreuna anumite chestii, copilul a avut posibilitatea sa renunte, sa scuipe si sa nu mai manance, insa, condus de doamna a reusit sa-si infranga groaza si frica si a gustat.

ana_a spune:

Am uitat sa va mai spun ca in tot acest timp a primit cateva recompense usoare, gen bulinute colorate, inghetata, un film la cinema, eu cu partea asta nu prea am fost deacord dar nu-s specialista...

Dr ia spus surorii mele sa-l descurajeze usor cand mai incearca sa-si faca diverse fixuri, obsesii, sa-i schimbe mereu felul in care mananca, sa nu-si faca de exemplu obicei sa manance luni anumite mancaruri, marti altele etc...si sa se multumeasca ca de exemplu miercuri mananca ciorba de fasole verde .

(Acum... eu am o banuiala ca aici va trebui sa lucreze si sora mea cot la cot cu el, sa nu ajunga ea sa dezvolte astfel de obsesii in locul lui...)

ladyJ spune:

Iti dadusem un link despre TOC (pe prima pagina). Ritualurile lui de care ne-ai scris duceau spre acest diagnostic. Chiar vroiam sa te intreb ce diagnostic i-a pus psihologul de la cluj.

Nu insista la sora ta cu detalii, ti le va spune ea daca vrea, important e ca au gasit acum un psiholog competent care sigur ii are in vedere pe amandoi

ana_a spune:

nu insist, dimpotriva, ma bucur ca ma suna, este un fel de a intelege singura situatia in momentul in care o spune cuiva.

Da, citisem linkul tau, si mai apoi, cand am vazut diagnosticul, mi-am amintit de el
Iti multumesc de feedback.