el vrea sa fac avort,,ce sa fac??

Selene_Bunny spune:

N-are a face credinta cu responsabilitatea. Eu ma consider mai responsabila decat el. E corpul meu si e de datoria mea de a avea grija de el, oricat de mult ne-am iubi si sprijini unul pe celalalt, oricat de bine am comunica.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

carina23 spune:

hannen, cu tot respectul iti scriu, mi-au placut mereu postarile tale pentru ca sunt pline de optimism si votezi pentru viata...daca ai facut cumva referire si la mine in ultima ta postare sa stii ca am deschis topicul acesta in speranta ca voi gasi cai mai sigure de a-l face si pe tatic sa priveasca ca pe cv benefic faptul ca am ramas insarcinata si daca cer parerea altor oameni crede-ma ca intotdeauna mi-a placut sa invat ceva din experientele celorlalti mai trecuti prin viata ca mine, nicidecum ca as fi o iresponsabila si o imatura asa cum s-a tinut sa mi se spuna aici pe forum de catre anumite pers la care m-am si referit strict ca nu isi au rostu postarile lor pentru ca deviaza jignitor de la subiect si mai bine ar arunca cu pietre in alta parte sau sa inceapa cu ele insele de ce nu?;)) ce ma frapeaza pe mine in continuare este faptul ca daca stai sa revizuiesti forumurile cu topicuri asemanatoare acestuia vei observa uimita probabil asa cum am observat si eu ca 90% din mamici voteaza pentru viata si mai e o categorie care nu numai ca voteaza pentru viata darrr se afiseaza ca fiind foarte sifonate de femei care se intreaba cum sa iasa cu bine dintr-o astfel de situatie,ca mine,iar pentru indecizia lor sunt luate drept..cu capu in nori:) intrebarea mea este cum se face ca suntem pe locul 1 in lume la avorturi???cine face atatea avorturi??

ela_04 spune:

Cine se gandeste ca ei nu i se poate intampla. Sau priveste avortul ca o masura de contraceptie.
Daca vroiai sfaturi despre cum sa-l convingi sa pastrezi copilul trebuia sa intrebi exact asta... probabil primeai mai multe raspunsuri la obiect.
Eu personal nu am sfatuit pe nimeni sa faca avort in viata mea. Eu mai imi doresc un copil. Dar in situatia ta ... financiara si statutara nu as fi ramas gravida in veci!
Si cu cat o sa te chinui mai tare sa-l faci sa accepte aceasta sarcina cu atat il vei indeparta de tine. Daca stiai deja ca el nu vrea un copil...de ce te mai chinui?

blackgirl0 spune:

Carina 3 cazuri:

- o pacienta de-a mea, 31 de ani, realizata, cu 2 copii, sot, casnicie fericita. Afla ca este gravida, sotul o sfatuietste sa faca avort, ea face avort si 3 luni mai tarziu vine cu ochii invinetiti (o batuse barbat'su din gelozie). S-au despartit. Nici acum nu am indraznit sa o intreb daca regreta sau nu avortul.

- fata 18 ani, eleva in clasa XI/XII la liceu afla ca este gravida. Naste copilul si impreuna cu familia ei decide ca il da spre adoptie. Nu vrea sa stie de cel mic, nu o intereseaza niciun fel de consiliere. Teama cea mai mare: sa nu afle lumea de rusinea lor. Ghinion: localitatea, care-i doar un pic peste un sat , vuieste de fapta ei. Era mai bine daca avorta?

- alta pacienta, vai steaua ei, imi vine gravida adusa de-o matusa de-a ei (care-i abonata la birtul din gara). Aflu ca este a 7-a sarcina, a facut avort la 15 ani si mai are inca 5 copii intr-un centru de plasament. O intreb daca doreste copilul si il va pastra cu ea. imi spune ca da. A nascut, vine regulat cu cea mica la controale. Intre timp, le primeste si pe celelalte fetite acasa (inca nu mi-e clar daca li s-a impus intoarcerea sau daca ei, parintii, au cerut acest lucru). Sunt ingrijite, le-am mai dat si eu haine si incaltaminte. Incerc acum sa sensibilizez parintii mai instariti sa le mai doneze ceva, caci imediat vine iarna. Am fost vizitata la cabinet de asistenta sociala, care ma intreaba de ele. Nu-i prima data cand mi se cer detalii despre diverse familii (daca sunt abuzuri fizice/verbale asupra copiilor). Eu sunt foarte fericita ca mama are toate cele 6 fetite acasa si sper sa nu renunte niciodata la copiii ei.

carina23 spune:

Daca stiai deja ca el nu vrea un copil...de ce te mai chinui?


ce inseamna "de ce te mai chinui" ?? de ce mai tin sarcina sau cum??iarasi trebuie sa dau rasp persoanelor care nu citesc cu atentie sau deloc si isi dau cu parerea!!


1 nu am ramas insarcinata intentionat, pur si simplu s-a intamplat, daca tie nu ti s-a intamplat niciodata cu toate masurile de siguranta inseamna ca ramai mai greu insarcinata pentru ca dupa cum probabil stii, din pacate pentru noi cea mai sigura metoda de a nu ramane insarcinata e abstinenta


2 nu am scris ca el nu isi doreste copiii sau ca nu o sa-si doreasca niciodata pur si simplu am specificat ca amandoi ne doream unul al nostru, insa mai tarziu, nu acum.

ela_04 spune:

Ai scris la un moment dat ca ai mai ramas gravida o data si te-a pus sa faci avort (sper ca n'am incurcat subiectele).
Asta pt mine suna a nu vreau copil. Scuze gasim cu toti....ca nu e timpul, nu sunt bani, sunt prea tanara, prea batrana etc etc = oameni suntem.
La mine si la n'spe mii de femei nu sa intamplat pt ca am avut grija sa nu se intample. Nu e vb ca raman mai greu...cand am vrut a iesit din prima

Sincer ...pt mine din afara...rational si logic privind subiectul = adica fara sa-mi pese=...mie imi pare ca tu te chinui sa-l ti langa tine pe acest barbat...

1. copii ai
2. sevici nu aveti nici unul
3. tu divortata cu 2 copii, el singur ..."si nici nu e timpul".

Nu inteleg ce o sa mancati...
In fine...
tu vrei o idee de principiu cu care sa-l convingi pe el sa accepte acest copil...
te anunt cu regret ca nu e.
cu cat te incapatanezi mai tare cu atat el o sa fuga mai tare.
Din partea mea poti sa pastrezi copilul sa mai faci inca 3 ca nu ti cresc eu...
e numai si numai problema ta si ce vrei tu de la viata.

carina23 spune:

da intr-adevar am scris ca am mai facut o data un avort si am specificat ca el a suferit atunci foarte mult( adica nu si-a dorit sa se ajunga acolo) am insa o curiozitate..de unde ti-ai dat seama ca eu sunt cea care il tine pe el langa mine?

ela_04 spune:

Asa ca un fapt divers, total off topic, cum spun fetele pe forum...
Eu sunt un copil sarac crescut de o mama divortata cu doi copii.
Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost viata mea daca il facea si pe al 3 lea....
Nu e rautate...face parte doar dintr-o trista realitate a zilelor noastre.

carina23 spune:

ela imi pare rau sa aud asta, chiar m-au sensibilizat cuvintele tale ca m-am gandit la ai mei, dar slava domnului pana acum nu pot spune ca au dus lipsa de ceva..bine nu te gandi ca daca mi-ar fi cerut vacanta la disneyland mi-as fi permis imediat, ma refer asa la un trai decent, fara sa ajung vreodata sa nu am bani de o paine, un lapte, un fruct, au fost tot timpul foarte bine imbracati, plimbati, etc...eu stiu ca privind realitatea e cum spui tu, dar fiind implicata direct, oricat de greu mi s-ar parea nu ma vad pe masa aceea rece si groaznica:( in privinta partenerului meu ce sa zic, nu este asa ba din contra el a fost cel care a tras foarte mult de relatia noastra, el si-acum imi reproseaza ca nu-l iubesc cu adevarat cu toate ca nu este asa:( numai ca mi-am pierdut increderea in oameni si nu mai bag mana in foc pentru nimeni, sunt foarte rezervata..

hannen spune:

Deocamdata vad ca am scapat ieftin.
Carina,ma gindeam ca o sa te supar cu interventia mea "extremista".N-ar fi prima data,oricum.

ela,mi se pare trist sa consideri ca un al 3-lea copil al mamei (un frate sau o sora) ti-ar fi ingreunat existenta.Da,ar fi fost greu,dar ati fi fost frati!Greul trece,va mariti si va puteti fi unul altuia ajutor si vorba buna!Parintii nu traiesc o vesnicie si cind te vezi fara ei ...barem ai un suflet spre care sa te intorci,iar daca-s mai multe(suflete) cu care sa-ti impartasesti durerea ,amintirile ,sau spre care sa alergi cind ai nevoie de ajutor,cu atit mai bine(consider eu).

andacos,da mai ,responsabilitatea incepe din momentul in care ai decis sa intri in pat.Atunci deja ai decis!Dupa ce faptul e consumat si sarcina anuntata,mie mi se pare extrem de trist ca mentalitatea generala a unui popor crestin este ca avortul este una dintre solutii.Ca se considera ca avem dreptul asta!(de a decide daca pastam sarcina sau nu)
Eu nu cred asa ,si cred ca am impins libertatile si drepturile noastre de fiinte umane mult prea departe.Nu ne gindim nicio clipa ca nu se stie cind ne vine si noua sfarsitul si cind vom fi intrebati de faptele noastre.Vorbesc aiurea?N-ar trebui sa sune aiurea din moment ce religia nationala e crestinismul!Nu zic cu rautate,nu zic cu ironie.Vorbesc doar cu multa tristete!

Pe mine ma intristeaza mult ,mult lejeritatea cu care se discuta despre dreptul de a decide,usurinta cu care un suflet cantareste mai putin decit avutul personal,ca ne omoram copiii de teama saraciei!
Exact asta facem in momentul in care argumentam cu situatia financiara,decizia de a face avort.
Murim si nu luam nimic cu noi,nici bani,nici case ,nici masini.Luam doar faptele noastre.

Carina,stiu ca ti-e greu sa citesti asa ceva.Si mai stiu ca sunt multe femei care nu ma aproba,fiecare din motive personale,dar mai stiu ca pt.cineva cu credinta cind un fir de praf,rindurile astea vor da de gindit.Nu vreau sa iasa subiect teologic,nici dispute religioase,insa din pacate NU suntem noi buricul universului si NU ne-a dat nimeni noua dreptul de a decide cind dam sau cind luam viata.

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!