Nu imi mai suport socrela

Anne45 spune:

Multumesc frumos Desiree si tie printesa

https://picasaweb.google.com/102421590206055963392/15Ottobre2011FotoGiuliTunsulica?authkey=Gv1sRgCMS3KHyIr72AE

lucialu spune:

Dana, eu cred ca tu gandesti ft sanatos. De ce nu te asculti?

catiushor spune:

Mai, nu poti sa judeci chiar asa situatia cu statul la socrii. Nu stai cu ei din comoditate sau ca vrei tare sa-ti isterizezi soacrela. Sincer nu prea cred ca emineasca nu strange dupa ea, nu spala, nu sterge...adica nah...asa cred eu.

Eu tot stau la socrii cam de 4 sau 5 ani, nu mai stiu. Ajutam la treburi in apartament, una alta pana a inceput cu critici, obesrvatii care (parerea mea) nu-si aveau locul. Ne-am mutat in chirie...soacra a dat in dementa senila, iar socrul in patima bauturii pt ca le-a plecat singurul baiat de acasa. Dupa un an ne-am mutat inapoi la ei.

Proleme mai rumoase - ca le pun otrava in mancare, le ascult telefoanele, vreau sa le iau apartamentul - bine e caz particular ca asa e boala ei...dar tot e greu de suportat.Fac mancare numai pt noi doi, strang numai dupa noi doi - contact minim.

In luna mai am aflat ca sunt insarcinata, faceam un ratament pt anexita si dr ma asigurase ca situatia nu e roz si cine stie daca o sa mai fac copii. In fine...s-a intamplat. ne-am dezmeticit, scuturat de praf si am zis sa ne bucuram de bebelunul care vine. Ca si in cazul eminescei, socrii au venit cu reprosuri...noi in navitatea noastra credeam ca o sa se bucure ca o sa aiba un nepotel.

Acum situatia noastra financiara s-a schimbat din mai, nu putem pleca intr-o chirie, iar solutia este sa plec eu la ai mei parinti ( cam la 400 km) unde o sa pot sta linistita pana nasc si pana se iveste la orizont o soultie. Sotul e alaturi de mine,dar nu-si poate lasa serviciul.
Situatiile sunt complicate, deciziile grele, dar exista.
Exista solutii pentru orice, chiar daca nu sunt cele mai placute pentru moment.

Acum eu nu stiu cum sa ne dam seama care este cea mai buna decizie. Legat de socri, divorturi, copii, nu ai de unde sa stii pe moment.

Si mie mi-ar placea sa nasc in brasov, sa-mi fie sotul alaturi si la nastere si in parimele luni ale micutului. Dar nu stiu cat de potrivit ar fi psihic si pt noi si pt socri si pt bebe.

Emineasca eu te inteleg, si eu ma enervez de cate ori ii vad, dar nu ma ajuta nici pe mine, nici pe ei, nu reusim sa ajungem nici la un numitor comun asa ca...imi fac bagajele si plec.

Sper doar sa fie cea mai buna decizie pentru familia mea.


gravidutza 26+ de bebitza Gruitza

A invata sa ne iubim pe noi insine este primul pas crucial in a invata sa iubim pe altii !!!

JuliaSM spune:

Catiushor,imi pare rau ca treci prin situatia asta ca femeie insarcinata... Mie mi-ar fi fost foarte greu sa plec de langa sotul meu in perioada unei sarcini,si nici lui nu i-ar fi facut tare mult bine- pe termen lung si profund vorbesc, pentru ca cele 9 luni de sarcina, cu toate modificarile care survin, e o perioada de acomodare atat pentru noua mamica, dar si pentru tatal copilului.

Chiar nu aveti alta posibilitate, decat aceea de a sta separati pana dupa nasterea copilului? ... si dupa ce acesta se naste, crezi ca vei putea reveni la sotul tau, in apartamentul socrilor? Mi-e greu sa cred ca soacra nu te-ar accepta insarcinata in casa lor, dar accepta sa vii cu un prunc mic si plangacios ( doar perioada colicilor ridica parul pe ceafa celor care nu-s direct implicati! )...Daca nu apare alta solutie?
Eu cred ca as opta pentru mutatul singuri, separat, chiar intr-o cocioaba, doar sa fim pe cont propriu si sa mergem inainte, cu bune, cu rele, dar impreuna.Rar si cu mult noroc o separare produce si mai multa unitate apoi.



"I'd rather walk in the dark with God
Than go alone in the light;
I'd rather walk by faith with Him
Than go alone by sight."

catiushor spune:

Nu se pune problema sa ma intorc cu bebitza la ei. Doar vizite sa-si cunoasca si ei nepotul( daca o sa vrea, nu stiu, mai vedem pana atunci).

oricum am intors problema pe toate partile si e cam singura solutie pana acuma si ne-am obisnuit cu ideea intr-o oarece masura...
Eu oricum sunt optimista si ma gandesc ca solutii o sa apara.

Parintii mei ziceau ca daca sotul e de acord o sa-i caute de munca la ei, sa vina si el o perioada cu mine. Ady e de acord, dar e o zona slab dezvoltata economic...inca nu stim exact ce facem mai departe, dar asta e inceputul. mi-e sa nu sarim din lac in putz - de la ai lui la ai mei.

Ideea e ca daca numai stai si iti plangi de mila, nu prea ajungi sa faci nimc. Incercam toate posibilitatile, ne frigem, ne retragem, mergem inainte. Sper sa reusesc sa imi pastrez atitudinea asta.

Avem multe scenarii in cap, acuma ce o sa fie...numai DD stie !!!

p.s. am avut si scenariul cu cocioaba

gravidutza 27+ de bebitza Gruitza

A invata sa ne iubim pe noi insine este primul pas crucial in a invata sa iubim pe altii !!!

dana vio spune:

Unde e asemanarea? Pentru ca tu esti sustinuta de sot si ea nu! Asta este tot ce conteaza. Vorba aceea: daca dragoste nu e, nimic nu e!

Alexandra Maria
14.12.2007

mihaelaradu spune:

I-as spune exact ce mi-a spus mama mea mie: Te-ai maritat cu el, nu cu ea! Din fericire noi am avut o saptamana de discutii aprinse, trantit de usi, dormit la prieteni, insa am realizat ca noi pierdem...adica a realizat el. Atunci am prins curaj si i-am explicat tot ce ma doare si simt in calitate de proaspata sotie: sunatul mamei sa faca musaca (dau un exemplu), mersul duminica la ea la masa (in fiecare duminica), 2 ani in Cipru in care toate sarbatorile le-am petrecut cu ea, etc. In mintea si sufletului credea ca ma protejeaza, chiar si atunci cand cerea un sfat mamei lui legat de chestii mici. I-am explicat ca nu e asa; prin ceea ce face imi submineaza mie pozitia de sotie si ii da curaj ei sa se impuna in casa si relatia noastra. A inteles si nu prea, insa a incercat sa se schimbe, iar eu am incercat sa nu mai trag cu urechea la fiecare conversatie. Acum, chiar daca ea ii spune ca Mihaela a aranjat paharele gresit, el nu mai imi transmite parerea ei. A inteles ca am placerile mele ca "incepatoare" pe acest drum.
In plus, dupa scandalul din mai, din Romania, mama mea, cu toata rusinea, i-a scris o scrisoare pe care a tradus-o cu Google in engleza. Si-a exprimat teama pt viata care o duc eu, fata de felul cum sunt tratata. A incercat sa atinga sufletul ei de mama de fete. NICIUN REZULTAT! M-a sunat si mi-a reprosat ca o iubesc pe mama mai mult decat pe ea!!!! Mi-a spus ca maica-mea e o prefacuta fara scrupule, ca nu e bolnava (mami a suferit un infarct acum 5 ani, in urma caruia inima ei functioneaza doar 40%)etc.
Dar asa cum am spus, am incercat sa vb cu el; uneori i-a dat ei dreptate si atunci ma enervam si plecam, ieseam din casa..Pana am inteles ca, asa cum intre mine si mama mea e o legatura speciala, aceasi legatura poate exista intre ei. Am gresit! Eu pot sa-i spun mamei : Nu te baga! Nu ai dreptate! El nu poate pt ca Madona se supara si plange!
A preferat totusi sa imi acorde mie mai mult credit, iar eu am incercat sa-l rasplatesc prin tratamentul cu indifereta aplicat ei. Pana acum e cu succes!
In cazul tau, inteleg ca in mintea lui dreptatea apartine doar parintilor lui..Eu te sfatuiam sa continui sa faci compromisuri in cazul in care "se da si el pe brazda" si intelege ca nu-i poti obliga pe ai tai la eforturi supra-omenesti!
Asa cum spunea cineva la pagina 10 (jos) e pacat ca un eveniment care ar trebui sa va aduca numai bucurii si sa imprime amintiri placute, s-a trasformat intr-un cosmar, o despartire.
P.S.: Dupa nunta alor mei, parintii tatului meu (el a fost unicul copil) au luat jumatate din bani justificand ca o sa renoveze casa in care locuiau pe motiv ca oricum acea locuinta va ramane alor mei. Tati, din dorinta de a nu-i necaji, n-a luat atitudine. Comportamente similare sau chiar mai ostile au continuat sa existe. Mami se enerva, ii reprosa lui tati, iar el se simtea prins intre 2 usi (de cand cu problema mea, el incerca sa-mi explice presiunea psihica pe care o resimte "copilul singur la parinti"). In cele din urma, mami a renuntat sa se mai certe cu tati, realizand ca pe soacra nu o va schimba niciodata si ca ii face rau lui. Certurile au scazut in intensitate, ambii au facut compromisuri, iar in cele din urma, mama mea a sters "dosul" batranei timp de 3 ani pana s-a dus.
Mi-e teama de intrebarea ta: "Ce sfat i-as da fiicei mele?"
Mama si bunica dinspre mama au concluzionat problema mea astfle: "Mielul bland suge pe doua mame, cel darz, pe niciuna"
Te pup si te imbratisez!
Iti doresc din suflet sa iei cele mai bune decizii!

22 Are mama o fetita frumusica foc
Daca tacerea e de aur, atunci rabdarea e de platina :)

mihaelaradu spune:

Asemanarea e in problema soacrei ultra-mega-super-posesiva! Am sarit peste partea cu certurile si scandalurile dintre mine si sot, survenite la 4-5 zile dupa nunta si acre au durat pana aproape de incheierea celei de-a 2 luni de sarcina. A fost greu, insa am lasat eu, a cedat el, am inteles eu anumite lucruri, a mai deschis si el ochii..Ideea era ca am ajuns la un numitor comun: NOI! A fost greu pentru ca si noi ne pregateam de nunta de aici din Cipru si ea imi reprosa ca nu ii dau voie sa se implice, bla bla bla. Pana cand mi-am facut bagajele si am venit in Ro, la mamicutza mea sa ma ingrijeasca. La putin timp a venit si sotul in concediu. Noi am avut cateva zile de chef si buna dispozitie, iar dansa si-a dat in petic cu pregatirile de nunta. Sa va zic ce a urmat? Un haos!! Am facut nunta in aer liber, iar eu insistasem sa inchiriem corturi pentru a adaposti invitatii. Ea: nu si nu ca ea stie mai bine cum e vremea in Cipru..Ok! Doar ca in ziua nuntii a plouat si a batut un vant de tremura maduva in oase. Am avut 600 invitati si am strans 17.000 euro. In Ro am avut 100 invitati si am strans 13.000 euro. De ce? Pentru ca totul a fost discutat in detaliu, impreuna cu sotul, parintii mei si patronul restaurantului. Aici am platit 1000 Euro numai florile care le-a pus ea in casa si alte cheltuieli exacerbate(whisky cu 40 euro/sticla). Am pierdut noi, insa el a deschis ochii larg! Sunt parinti care judeca in interesul copiilor si parinti care isi doresc sa epateze, sa iasa ei insisi in evidenta (precum socrii Danei).
Ieri am fost in vizita la dansa! Si i-am spus eu cum sta situatia noastra financiara (de fata cu dl sot): cei cca 9000 Euro care ne-au ramas din Ro i-am "investit" in avansuri pt nunta asta. Acum dupa ce am achitat toate nebuniile ei, am ramas cu..nimic! nici macar bani de patut sau carucior pt copil! (am exagerat putin, dar nici el nu a intervenit pt ca si-a dat seama unde bat). Am intrebat-o daca e multumita. Raspunsul: " Se putea si mai rau". COncluzia: " E retardata!".
Ideea e ca mi-a luat mult si am inghitit multe pana am stiut sa aplic strategia corecta: am lasat-o sa-si dea singura arama pe fata!
P.S.: In urma a ceea ce s-a intamplat in Ro, l-am intrebat pe sotul meu (de cand am aflat ca vom avea fetita) cum ar reactiona daca noi am fi in situatia parintilor mei?

22 Are mama o fetita frumusica foc
Daca tacerea e de aur, atunci rabdarea e de platina :)

catiushor spune:

Mihaela, esti un caz fericit in sensul ca ai ajuns la un numitor comun cu sotul. Asta e cel mai important: sunteti si ramaneti un cuplu. Sunteti o familie !!!

Din fericire sau din pacate, soacra`mea e cicalitoare/rautacioasa si cu sotul meu, nu doar cu mine, asta ne-a apropiat mai mult si ne sustinem unul pe altul. In sensul asta sunt si eu un caz fericit.
Mai rau e de povestile de mai sus....mi se pare dureros sa te tradeze sotul asa. Eu nu stiu cum as fi putut merge mai departe.

Poate datorita acestui lucru mi-e intr-un fel usor plec. Stiu cat tinem unul la altul, stiu ce ar face el pentru mine si am incredere in relatia noastra. Stiu cat tine la bebele care deja ne arata coatele prin burtica si ca ar face orice ca sa ramanem o familie. Asta imi da putere.
Pacat ca nu destula pentru a ramane aici.

Dar in unele situatii nu poti sa ramai cu integritatea ta de om, nu mai gandesti normal. ma mir si eu, uneori, cat de rautacioasa pot sa fiu. Nu e sanatos.

Si treaba cu evitatul soacrei cand stai la ea...nu e o solutie viabila pe termen lung, nu ai cum sa ajungi la un rezultat pozitiv.
Viata trebuie traita, fara compromisuri nu cred ca se poate, dar sa fie un compromis pentru cineva care merita.

gravidutza 27+ de bebitza Gruitza

A invata sa ne iubim pe noi insine este primul pas crucial in a invata sa iubim pe altii !!!

http://designartizan.blogspot.com/

Alizee spune:

Catiushor, ma gandesc ca ar fi mai bine sa locuiti cu parintii tai, care au mintea sanatoasa, decat cu socrii care e unu mai bolnav ca altu'.
Cum sa creasca un copilas intre asemenea oameni?
Soacra nu poate fi dusa la un spital de boli mentale ? Acolo, cel putin, ar fi ingrijita de oameni specializati.
Un bolnav cu dementa senila, poate sa dea foc la casa fara sa isi dea seama ce face.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.