Invatatura din constrangere

mihaela_s spune:

Nu, prin constrangere nu imi voi "invata" niciodata copiii sa invete. Deocamdata cu cea mare nu am probleme e acum clasa a 9-a dar aici e ultimul an de gimnaziu si cel mai greu. Cea mai frumoasa surpriza mi-a facut-o cand m-a anuntat ca a ales la optionale matematica(au 5 optionale la alegere, majoritatea sunt din astea faine gen desen, muzica, chestii culturale dar sunt si speciale cum e de ex matematica, unde lucreaza in plus fata de clasa...printre altele primesc teste nationale vechi pe care le lucreaza si le dicuta cu proful). Sincer nu ma asteptam, ea nu iubeste matematica deloc si e atrasa de desen, design, limbi straine. Dar ca sa intre la o linie de liceu unde vrea ea, are nevoie de note bune la testele nationale, iar matemetica e una din materiile la care da testele nationale. Nu e o constrangere din partea nimanui, e dorinta ei de a face ce doreste.

Pe de alta parte, aici copiii au sansa sa studieze diverse locuri de munca inca din scoala. Incepand cu clasa a 6-a au an de an cateva zile pe semestru practica(PRAO), zilele crescand progresiv. Copiii isi aleg ce doresc ei, spre ce domeniu cred ei ca ar fi atrasi. Sigur ca nu se poate chiar oriunde dar spre ceva apropiat de ce doreste fiecare. De ex. fata mea a inceput doua zile in a 6-a la o gradinita. I-a ajuns ca sa spuna ca nu vrea sa lucreze cu copiii. Colege de ale ei au fost in spital, sa vada cum e acolo. Anul trecut a avut o saptamana. Si-a ales o cafenea(aici sunt gen cofetarii din Ro, cu prajituri, sandwichuri, cafea...fara tigari si alcool) unde a spalat vase(mai bine zis le punea in masina, ducea inauntru caruciorul cu tavi-lumea nu lasa pe masa farfuriile si canile, stergea mesele, a mai si servit lumea la tejghea, etc). Anul acesta va avea doua saptamani. A ales un magazin de haine si o farmacie. Cate o saptamana la fiecare. Nu a mai vrut cafeneaua desi a zis ca a fost tare bine, dar vrea sa vada si altceva...Mie asta mi se pare o sansa minunata sa arati copilului ce inseamna un loc de munca.

In vara cea mica a fost cu mine doua zile la seriviciu. Am lucrat in we si sotul meu la fel, nu am avut cu cine sa o lasam. Din fericire a putut sta cu mine, cu sotul nu ar fi putut. Dupa primele ore mi-a zis ca ea vrea sa se lase de scoala si sa munceasca cu mine , atat de mult i-a placut.

Dar nah, nimeni nu se duce in practica asta sa fie femeie de serviciu sau gunoier...desi aici sunt cam de invidiat cei care fac traeba asta...gunoierii au salarii mari :).

giulia71 spune:

Mihaela, asta este ceva extraordinar, sa dai copilului posibilitatea sa vada cu ochii lui ce este munca si daca este atras de domeniul respectiv sa-si urmeze calea. Desigur, de ce nu, poate vedea si munca de jos si de aici poate alege ce vrea sa faca in viitor.
Pacat ca nu se poate face si la noi.

Revin la ce s-a discutat la celalalt subiect, daca notele nu ar fi luate in calcul la admiterea in liceu ar fi cu totul altceva. Nu ar mai fi atata presiune pe copii si implicit pe parinti.
Dar atata vreme cat media generala conteaza, iar departajarea o poate face pina la urma si media la muzica vor exista si copii terorizati de note si parinti ingrijorati din acelasi motiv.



uneori gandesc prea mult....

viviana spune:

Giulia, nu sistemul in sine e de vina si faptul ca notele conteaza ci parintii care se duc cu saru'mana si profesorii care se lasa influentati de asta.

Povestea care mi-a "inspirat" subiectul nu a avut loc in Romania si nici in WC-ul de acasa ci intr-unul dintr-un supermarket.

Dincolo de constrangeri exista intodeauna o solutie.

Constrangere este si cand ii spui copilului: "Daca nu iti faci lectiile nu iesi afara"
(Rezultatul: copilul o ia ca pe o amenintare, se sperie, se gandeste ca ce se face daca nu termina lectiile in timp util, daca greseste, daca, daca... si s-au dus naibii lectiile!)

Solutia este: "Dupa ce iti faci lectiile, iesi afara. Mergem in parc si ne jucam."
(Rezultatul: copilul se invata cu un program si in timp i se va parea firesc acest ciclu lectii, joaca)

La un moment dat cand copila mea nu ar fi vrut altceva decat sa se joace si imi spunea ca uraste lectiile pentru ca ii iau din timpul de joaca i-am spus asa:
"Si lectiile si joaca sunt la fel de importante. Tu, cu ajutorul meu, trebuie sa gasesti o solutie pentru a le face pe amandoua. Dar, solutia nu o vei gasi decat daca le acorzi aceeasi insemnatate."

Cu chiu cu vai si-a injghebat un program. I-am spus "programul flexibil" (chestia asta a amuzat-o teribil) pentru ca putea, uneori, sa se joace mai intai.

Dar, era mai maricica.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

JuliaSM spune:

Intervine problema cand parintele nu se simte mandru de succesul copilului ( prin succes intelegand starea de multumire sufleteasca,de ...fericire a copilului,care face ce ii place si ce l-a pasionat).

De multe ori,parintii isi proiecteaza asupra copiilor propriile tinte si vise,cautand implinirea personala (egoista, meschina, la radacina ei,chiar daca nu e constientizata astfel) in succesul copilului.Ori il imping pe copil sa parcurga acelasi traseu pe care l-au avut ei, doar pentru ca ei insisi s-au simtit impliniti de urmarea acelui drum.Partea proasta e ca ce pare eficient si super ca perspectiva de viitor pentru cineva nu e deloc garantat ca va fi perceput la fel si de alta persoana.

viviana spune:

Julia,
Din pacate sunt destui parinti care-si constrang copiii sa faca ceea ce ei nu au putut.
Ii constrang sa invete din greselile lor, in loc sa le acorde dreptul de a avea propriile lor greseli.
Ii constrang cu propriile ambitii si lectii de viata in loc sa sadeasca in ei propriile lor ambitii si lectii de viata.

Mai grav mi se pare cand parintele proiecteaza asupra copilului propriile frici si emotii.
(Dupa discutia cu intrarea la liceu mi-a spus fata: "De ce ti-e frica? Mie nu mi-e frica. E vorba de viata mea." O micuta lectie care m-a facut sa-mi reiau locul de simplu observator. Asta nu inseamna ca mi-am schimbat sentimentul ci doar modul de a-l arata)

Insuccesul si nefericirea copilului dor.

Ar trebui sa ramana doar la stadiul de nemultumire sufleteasca si sa nu treaca bariera prin:
"Ai vazut, ti-am spus eu! Daca faceai ca mine erai departe acum. N-ai putut sa fii ambitios ca mine. Ti-am spus eu, ca asta ti s-ar fi potrivit mai bine. Am crezut ca poate tu o sa fii altfel. Ca poate tu o sa reusesti ce nu am putut eu sa fac. Se pare ca m-am inselat. samd."

Dar, daca ii intinzi mana si ii spui: "Trecem peste asta impreuna. Sunt aici pentru tine daca ai nevoie sa te sustin" nu e oare mai bine? Nu e oare reconfortant pentru un copil deja lovit sa stie ca are catre cine isi intoarce privirea?



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Didididi spune:

Parintii care au mai multi copii trebuie sa isi imparta atentia intre ei. Asa mai uita sa insufle copiilor propriile dorinte si vise. Copiii singuri la parinti sunt mai presati de parinti in acest sens.
Pana la urma, atitudinea parintelui trebuie sa mai depinda si de copil. Unii sunt cu capul in nori si trebuie directionati usor, altii sunt constiinciosi sau ambitiosi si nu au nevoie de imbold.
Conteaza mult si profesorii. O materie oricat de interesanta, poate ajunge sa nu iti placa daca profesorul o preda prost.

Off topic, mie asta cu media anilor scolari la admitere mi se pare o idee proasta. Am auzit in ultimul timp numai de nota 10. Nimeni nu poate fi bun la tot. Este ireal sa termini patru ani (5-8)cu zece pe linie.

XIO spune:

Atata timp cat la noi se opate copia lejer, atata timp cat sunt copii fantastici la romana spre exemplu, groaznici la chimie dar care vor profil uman si sunt intelesi de profesori, nu vad cum ar putea sa ajute povestea cu media pe ani.
Eu invatam pt. note bune, ca sa am medii mari. Dar invatam doar la ce imi placea. la celelalte materii nu ma agitam deloc, si cu toate astea am avut ttot timpul peste 9,11 , exceptand in facultate cand primii 2 ani nu am excelat din motivele de mai sus.
Atata timp cat sunt profesori care dau notele aleator si parinti care isi scutesc elevii de la sport sau alte cele, la fel, nu vad sensul.

Dar mi se pare normal sa invete copilul, sa vrea sa ia note mari.

**Fur is for petting***
http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini
www.adoptiipisici.ro

buli spune:

ba exista copii buni la toate

viviana spune:

Acum daca tot am ajuns la note si la medii sa va zic si io de ce cred ca's, tousi, bune mediile astea adaugate.

Sunt copii, buni, emotivi care se pot pierde foarte usor la examen sau care se pierd sigur. Media claselor V-VIII ii va ajuta si pe ei sa aiba un loc onorabil.
In aceste conditii numai nota de la evaluare devine irelevanta in raport cu cunostintele reale ale copilului.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

michelle-usa spune:

constringerea din punctul meu de vedere nu face decat sa inhibeze copilul si sa invete ca un robot si sa nu aplice din cea a invatat nimic.

trebuie facuti sa invete cu placere, sa descopere chesii noi, sa vada ca are rezultate dupa ce practica.

concret, noi cand incepem lectiile il las pe el sa isi faca planul care si cand le face.

am citit intr-o carte educationala, ca inainte de a face in special lectii la math e bine sa aiba cateva minute in care sa faca un pic de efort fizic. al meu de exemplu merge cu scuterul ori se joaca cu o minge.

noi ne facem lectiile cand e frumos afara, in curte.

incepem prin a discuta cum a fost la scoala, ce mai e nou.

ne luam cite un castron cu fructe si ceva snacks ce ii place lui.
dupa fiecare materie care nu dureaza in general mai mult de 10 min. ia 5 minute pauza.

dupa lectii mereu il las sa aleaga o activitate care sa o facem impreuna sau singur si sa aiba fun.

are momente cand incepe cu vaicareli ca ce mai e si cu scoala asta, ca el sta acasa cu mami. sunt f. rare si nu ma ingrijoreaza.

lui ii plac f. mult masinile(mai ales Ferrari si Corvette) asa ca i-am aratat de cateva ori in parcari:
"uite daca inveti, daca depui efort si practici vei avea sansa sa ai o asa masina frumoasa. Daca nu vrei sa faci nimic, si sa stai acasa, sa nnu mergi la scoala si sa inveti lucruri noi...i-am arat o masina, un harb..i-am spus ca doar pe aceea si-o poate cumpara".

i-am mai spus ca daca invata se va putea face inginer, daca nu...va fi impinge carucioare la magazine.

eu nu ma stresez cu notele de fapt aici sunt procente. iar rezultatele lui sunt oricum excelente. dar au mai fost cazuri care cand daca nu a trecut un test au fost si acestea binevenite ca asa a putut aprecia ce inseamna efortul si ca daca practica apoi are rezultate pozitive.

spunea cineva ca nu conteaza sa ai bucurie doar cand rezolvi ceva, dar sa ai bucurie si cand practici.

la noi in familie folosim in general metoda exemplului. adica daca eu imi fac patul si curat dimineatza si el treb sa faca la fel. daca eu pun masa si el treb sa ajute sa o stringa...daca taica-su merge la servici si el treb sa mearga la scoala...daca taica-su aduce bani acasa si el treb sa aduca rezultate bune...si treb sa le faci cu bucurie, ca asta e viatza si ai si rezultate din eforturile depuse:o casa curata, armonie, ajutor, bani pt nevoi personale.

michelle