pauza intr-o casnicie
Raspunsuri - Pagina 4
daniela_b spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Un_cabotin Sunt mii de amanunte, de fapte, de trairi... este o viata intreaga in cei 19 ani... |
Mie mi se pare mult supraevaluata importanta fidelitatii intr-un cuplu de cursa lunga.
Gindindu-ma la ultimii 19 ani din viata mea ( mi-a sarit in ochi amanuntul asta) realizez ca mie nu mi-a folosit la nimic fidelitatea partenerului meu pentru ca, da, sint mii de alte amanunte, fapte si trairi care iti pot ruina o relatie.
Mie imi placea sa ma gindesc la casatorie ca la un parteneriat pe viata, o calatorie continua spre locul si momentul in care vom imbatrini tinindu-ne de mina. Pentru asta as fi avut nevoie de un partener puternic si bun. Un om.
Omul, stiti, are un creier.
"Programat" genetic.
Mdeh, acuma, daca s-a trezit dupa citeva mii de ani de evolutie, "cineva" ( nu vreau sa deschid subiectul :D) sa inventeze casatoria cu acte...ce sa faca oamenii? sa nu mai fie oameni?
Cam greu.
Asa ca, revin, mi se pare ca se pune prea mare accent pe fidelitate. Trasaturile de caracter, educatia si puterea de a fi un parinte bun pentru copii, mi se par mai importante.
Rindurile mele nu au scopul de a da vreun exemplu sau de-a spune raspicat "ba, parerea mea e mai buna".
Pur si simplu ( si asta cu riscul de-a provoca o furtuna intr-un pahatr cu apa) am vrut sa-ti spun tie, Carmen, ca nu intotdeauna conteaza asa mult fidelitatea, sau mai bine zis, nu pentru toata lumea.
To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce
patryss_88 spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui daniela_b
Mie mi se pare mult supraevaluata importanta fidelitatii intr-un cuplu de cursa lunga. Gindindu-ma la ultimii 19 ani din viata mea ( mi-a sarit in ochi amanuntul asta) realizez ca mie nu mi-a folosit la nimic fidelitatea partenerului meu pentru ca, da, sint mii de alte amanunte, fapte si trairi care iti pot ruina o relatie. Mie imi placea sa ma gindesc la casatorie ca la un parteneriat pe viata, o calatorie continua spre locul si momentul in care vom imbatrini tinindu-ne de mina. Pentru asta as fi avut nevoie de un partener puternic si bun. Un om. Omul, stiti, are un creier. "Programat" genetic. Mdeh, acuma, daca s-a trezit dupa citeva mii de ani de evolutie, "cineva" ( nu vreau sa deschid subiectul :D) sa inventeze casatoria cu acte...ce sa faca oamenii? sa nu mai fie oameni? Cam greu. Asa ca, revin, mi se pare ca se pune prea mare accent pe fidelitate. Trasaturile de caracter, educatia si puterea de a fi un parinte bun pentru copii, mi se par mai importante. Rindurile mele nu au scopul de a da vreun exemplu sau de-a spune raspicat "ba, parerea mea e mai buna". Pur si simplu ( si asta cu riscul de-a provoca o furtuna intr-un pahatr cu apa) am vrut sa-ti spun tie, Carmen, ca nu intotdeauna conteaza asa mult fidelitatea, sau mai bine zis, nu pentru toata lumea. To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce |
Evident ca problema atitudinii fata de fidelitate e subiectiva , insa din punctul meu de vedere toate calitatile pe care le-ai enumerat sunt in stransa relatie cu fidelitatea .
Pentru ca - pentru mine conteaza enorm valorile sociale ale partenerului meu , insa ce folos au toate acestea daca el opteaza pt o a 2-a femeie , o data , de 2 ori , de 3 ori sau mai mult ( nu are importanta aici ) .
Deci , intr-un anume fel , fidelitatea celuilalt ii poate altera sau accentua calitatile de partener , sot sau tata
carmickey spune:
Un_cabotin sta la sora lui, fiul merge acolo foarte des si taica-sau este acolo...amanta este casatorita, deci cu ea nu poate sta...(am vorbit si cu barbasu despre ce face sotia lui cu sotul meu si mi-a spus ca sunt eu nebuna ca nu este adevarat etc)
acum eu ma gandesc ca el vrea inapoi cu mine pe motiv ca amanta nu vrea sa se mute cu el (el spune ca nu este adevarat) asta este parerea mea
iar eu am luat hotararea de a nu ma impaca cu el, mi se pare ca am fost calcata in picioare ca un pres,poate mai rau, si nu mai vreau un asemenea om langa mine,imi asum orice risc...plus ca sunt sigura ca atunci cand ii va fi bine acasa isi va relua relatia "lupul isi schimba parul dar naravul ba"
va multumesc din suflet
Poze Adelina
adelina paul
mamica carmen de Adelina Ioana si adolescent Paul Florian
Un_cabotin spune:
Stanucel,
Ai vazut ce usor e sa cazi in greseala de a face presupuneri, mai ales cand nu ai toate datele problemei?!
Eu am interpretat asa-zisa lui mutare prin perspectiva mea...
Cred ca in acest caz ai dreptate sa alegi calea despartirii.
Nu vreau sa mai dau cu presupusul, dar daca lui i s-au aprins calcaiele dupa doamna (mai) experimentata, iar dansa nu a marshat la planurile lui de divort simultan/mutat impreuna, atunci situatia e mai clara:
El s-a vazut inselat (cel putin in asteptari) de amanta, ea s-o fi trezit din focul pasiunii, si nu e dispusa sa renunte la familie; in acest caz ce naiba sa faca taurul comunal, decat sa revina in sanul familiei.
Ma bucur pentru decizia ta, si de faptul ca esti impacata cel putin cu tine insati... cu toate ca destramarea unei familii nu e in niciun caz motiv de bucurie...
Succes!
UC
carmickey spune:
eu am scris aici cu gandul ca poate voi intalni un cuplu care a mai trecut prin asa ceva,vroiam sa aud(citesc)un caz care sa fi spus: am trecut prin asta,ne-am impacat si totul este ok...
dar cu parere de rau observ ca nu se exista, nu se accepta asemenea comportament din partea sotului sau (sotiei) dupa caz
acum cu dumnezeu inainte, usor nu va fi,dar nici mai rau nu poate fi
"ce nu te omoara te intareste"si "dumnezeu ne da atat cat putem duce" deci o voi duce
cu multumiri
Poze Adelina
adelina paul
mamica carmen de Adelina Ioana si adolescent Paul Florian
Un_cabotin spune:
Nu stiu daca poate sa se existe cineva, un cuplu, similar cu al vostru, dar eu pot spune ca am trecut prin ceva asemanator, si acum suntem fericiti.
Probabil n-ai citit inca 'povestea' mea, sau nu ti se pare similara cu a voastra.
Intrebarea mea este insa alta:
Daca ar fi fost nu una, ci zeci de povesti identice cu a ta, si toate s-ar fi terminat cu bine/impacarea sotilor, ce faceai, te impacai cu sotul tau fiindca asa se obijnuieste, sau fiindca asa simti tu ca e bine ptr. familia ta, pentru copii tai?!
UC
carmickey spune:
Un_cabotin nu stiu daca ma impacam, dar ma gandeam muuuult mai mult...
oricum hotararea este luata...am spus NU
povestea ta inca nu am citit-o, tot sper ca imi fac timp sa o citesc seara tarziu cand dorm copii
multumesc frumos
Poze Adelina
adelina paul
mamica carmen de Adelina Ioana si adolescent Paul Florian
A_Iulia spune:
Stanucel, in perioade de criza (cum este de exemplu in familia voastra acum) deciziile se iau si se anuleaza cu repeziciune.
Este foarte posibil ca in viitor sa gandesti altfel. Indiferent de ce decizie vei lua, esti singura in masura sa iei decizii pentru tine.
Spui ca te intereseaza daca mai sunt cupluri care au trecut peste asa ceva - chiar la subiect aici au postat persoane ce au spus ca exista. Tu treci printr-un soc si iti este foarte greu sa accepti ce s-a intamplat. Cu timpul poate vei vedea altfel.
Divortul? Este cea mai simpla metoda. Ramane de vazut daca este cea pe care ti-o vei dori pana la capat. Deocamdata mergi pe drumul ales si...sa nu-ti fie niciodata jena sa te intorci, daca ai sa simti astfel.
Un_cabotin spune:
Eu as mai intreba daca poti ierta, in general, si mai ales... daca-l poti ierta pe sotul tau?
Nu vreau sa intru acum pe un teren oarecum 'minat', dar cred ca stii ce spune Iisus:
Citat: |
Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra |
Stanucel,
Imagineaza-ti, te rog, urmatoarea poveste:
Un barbat casatorit, in jurul varstei de 35-40 ani, cunoaste o femeie cu care se intelege foarte bine. Poate femeia este intr-o perioada 'critica', poate el nu sta tocmai pe roza cu sotia in acele zile... in fine, se leaga o idila, flirt la inceput, aluzii, o cafea...
Ma rog, stiti si voi, 'astfel dorinta-i gata'.
Femeia respectiva nu are de ca sa stea prea mult pe ganduri, in fond nu vrea decat sa se simta bine si atat.
Barbatul, la fel.
Ce barbat rezista avansurilor unei fete/femei, avansuri mai mult sau mai putin directe?!
Ei bine, dupa ce se consuma primul act (al doilea, poate al treilea...), barbatul se incinge peste masura, si o vrea pe amanta drept partenera pe termen lung. (Nu discut aici motivele)
Numai ca femeia, mai coapta la minte, probabil mai trecuta prin viata, nu are de gand sa dea cu sutul unei casnicii stabile, copii, confort, etc., pentru un armasar, oricat ar fi el de viril si pasional.
Probabil acum veti spune:
Pai daca ar fi sa ne dam toti drumul pornirilor noastre, unde am ajunge?!
Asa este, numai ca unii suntem mai labili psihic, si iarba din vecini este muuult mai verde.
Plus viata de zi cu zi de acasa, doi copii, probleme cu banii, discutii cu sotia...
Amanta nu-ti ofera decat lapte si miere (ma rog, pana la un punct!)
Finalul povestii (ca totul are si un final):
Amanta s-a cam saturat de sexul salbatic.
Sotul infidel a ramas cu ochii in Soare.
Sotia inselata nu mai vrea sa stie de el.
Totul a degenerat in scandal, mai sunt si copiii, familia... rudele, prietenii.
Poate ca a fost un accident, sau poate ca sotul tau a fost toata viata un fustangiu, si tu n-ai aflat pana acum...
Cine sa-ti garanteze ca, odata iertat, n-o ia de la capat cu alta sau cu aceiasi femeie?!
Ce am vrut sa spun este ca uneori viata nu-i numai alba sau neagra, asa cum spunea o colega de forum. Sunt nuante infinite de gri.
Iar daca cineva greseste, nu inseamna ca este iremediabil pierdut.
Sau poate ca preferi un sot fidel pana in maduva oaselor, dar neglijent cu tine (no sex!), cu copiii (ii bate, tipa la ei, nu se implica deloc in educatia lor), bautor moderat , care injura, nu castiga nici cat consuma pe alcool...
Poate si el a invatat ceva din 'experienta' asta, nu crezi?
UC