M-am hotarat.............adoptie(75)

laura-maria spune:

Multumesc!!! Fie ca asteptarea noastra sa fie cat mai scurta!

Bafta tuturor!!!

danaionela spune:

Laura mult succes si bine ai venit printe noi.

simo_73 spune:

buna dimineata fetelor, o zi minunata sa avem
anne mary sincer imi pare foarte rau ca treci prin asta.
ca nu e de acord cu adoptia sotul tau unde ti-a zis? acasa inainte de a merge la DPC sau chiar la DPC de fata cu cei de acolo?????, ca nu am inteles.
daca ti-a dat aceasta veste la DPC dupa parerea mea este cam "naspa" rau de tot,ar fi putut macar sa aiba taria sa iti zica acasa nu de fata cu cei de la directie unde ei si-au data seama clar ca intre voi nu exista comunicare.
eu cred ca niciodata nu va accepta ideea adoptiei,asta e parerea mea, sper sa reusesti sa il convingi.
ar trebui sa se gandeasca si la tine prin ce treci, nu numai la el, ca vrea copil numai din sangele lui, ar fi momentul asa cum zice si erato sa aveti o discutie serioasa si sa ii spui si tu prin ce treci, ce e in sufletul tau, ca te-ai saturat sa tot incerci prin tratamente, etc. Repet daca iti doresti si tu, si esti convinsa in inima ta ca poti iubi, educa, ca poti sa ii oferi dragostea ta si sa lupti pentru un copil care nu a crescut in burta ta, e foarte important asta.



"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)


simona

anne`mary spune:

Bravo Mariaa. Ai emotii?

Erato nu stiu ce sa mai zic. Am mixt feelings in momentul de fata. Oricat a incercat sa traga de mine aseara sa vorbim, eu nu am putut. Sunt suparata, deprimata, dezamagita.... Mi-a spus ca isi doreste foarte tare sa incerce un FIV (normal ca-si doreste ca doar nu el o sa fie injectat 2 saptamani cu hormoni) si mi-a promis solemn ca daca nu iese, a-2a zi depunem actele pentru adoptie. Dar in momentul de fata nu-l mai cred pe cuvant. "Ieri am vorbit cu cineva de la DGPC. Hai sa mergem sa vorbim si cu un specialist in reproducere umana sa vedem ce inseamna acest FIV si apoi sa ne hotaram ce cale alegem" imi spune el. Chiar si acum, cand reproduc ce spune el, reactia mea e aceasi: ma lasa rece. Joi trebuie sa ajung la bucuresti pentru 3 zile. Poate pauza asta o sa ne faca bine.
Sotii vostrii au reactionat la fel? Exagerez eu?

anne`mary spune:

Buna Simo. Cand aveam 18 ani am avut "sansa" sa merg prin orfelinate. M-am cutremurat ce am vazut acolo. Mi-a promis ca o data si o data am sa adopt un copil ca sa-l scot din sistemul ala infect. Nu a fost o promisiune in vant ci am ramas fidela ei pana in prezent. Planul meu era sa nasc un copil si sa-l adopt pe al 2-lea. Toti barbatii cu care am fost stiau planul asta si continuam relatia cu ei doar daca erau de acord cu treaba asta. M-am despartit de un baiat pentru ca mi-a zis ca el niciodata nu o sa adopte. Iubesc copii si imi doresc unul foarte mult. Copilul adoptat o sa fie copilul meu, am sa am grija de el si am sa-l educ cum pot eu mai bine. Am citit undeva ca un "om" a renuntat la copilul adoptat, dupa ce au iesit actele, pentru ca se imbolnavise copilul. Bolnav sau sanatos copilul ala e copilul meu. Prietenii si rudele nu sunt de acord cu treaba asta dar sunt pregatita sa le fac fata sau chiar sa rup relatia cu cei care nu inteleg ca acel copil e copilul meu.

Cu toate ca nu pare, si sotul meu iubeste copii. eram 100% convinsa ca pentru el copilul adoptat este copilul lui. Eram convinsa ca niciodata nu o sa aud din gura lui "asta nu e copilul meu". Eram convinsa ca o sa aibe grija si o sa-l educe cum poate el mai bine. poate sunt nebuna dar si acum cred acelasi lucru dar nu 100% ci 90%. Sotul meu e un om extraordinar de bun, de calm, de tolerant, ma iubeste foarte mult chiar si dupa 5 ani de relatie dar are o mare problema sa spuna ce crede cu adevarat. Are in spate o casnicie de 12 ani in care a tot mintit ca sa fie bine in familie si eu nu reusesc sa-l conving ca nu e nevoie sa procedeze la fel si cu mine. Lucrurile s-au imbunatatit in 5 ani de relatie, dar tot mai am surprize....cum a fost cea de ieri.
Sa stau sa vorbesc serios cu el? Pai am crezut ca am tot vorbit serios cu el si uite ce am patit. Ii spun "hai sa adoptam ca uite asa si asa" iar el zicea "hai sa mai mergem la un doctor la bucuresti poate gaseste el cauza infertilitatii". Ma duc ma operez si-mi spune dr ca in 3 luni sigur sigur raman. Dupa 6 luni ii spun "au trecut 6 luni si nu am ramas. Cum ramane cu adoptia". "Hai sa refaci analizele si sa mergem si la un endocrinolog" imi zice el. Si uite asa a mai trecut un an. Acum imi zice ca daca nu iese FIV sigur sigur e hotarat sa adoptam. Dar sa-l mai cred?

Repet> Atat eu cat si sotul ne dorim un copil foarte mult. Noi ne intelegem foarte bine, ne iubim foarte mult si exceptand anumite discrepante, relatia noastra e foarte buna. Sunt convinsa ca o sa ma ajute cu copilul, ca o sa fie activ in viata lui, ca o sa participe la educatia lui, ca o sa-i ofere ce are el mai bun, ca o sa aibe grija de el ca de ochii din cap.... Eram 100% sigura ca o sa faca lucrurile astea si pentru un copil adoptat dar acum mi-a stirbit din convingere.

simo_75 spune:

anne-mary-imi pare rau de ce scrii si de ce simti.Cat despre sotul tau?Nu pot sa ma exprim doar ca din ce scrii e clar ca isi doreste propriul copil si adoptia este pe ultimul plan sau deloc.El spera ca facand FIV-ul sa reusiti si sa nu mai fie nevoie de adoptie.
Sincer?Dupa parerea mea nu sunteti pregatiti de adoptie.E nevoie de amandoi dar se pare ca nu sunteti!
Adoptia nu e un lucru simplu si uneori ma gandesc ce pacat este ca unii oameni o iau doar ca o ultima solutie ca nu pot avea copiii lor.
In fine,Anne-Mary ,discutia voastra se pare ca a ajuns la capat.Insa nu inteleg ceva si poate ma repet- incepeti demersurile si pentru adoptie preventiv,strangeti actele intre timp faci si FIV-ul ala si mergeti in paralel.Asa sunteti impacati amandoi!Explica-i ca nu se rezolva repede si dureaza aproximativ 3 luni cu strans de acte si luare de atestat.
Cat despre intrebarea ta cum au reactionat sotii nostrii?Pai la mine el a dorit adoptia in prima faza.Eu am pierdut o sarcina mare de 7 luni si el nu a mai vrut sa ma vada ca trec prin asa ceva chiar daca era un rezultat pozitiv.Eu pot si acum sa fac copii dar nu mai vrem.Alex e totul si o sa urmeze si o sora |(asa imi doresc eu) sau un frate dar tot adoptat!Cred ca am spus totul!
te pup si fruntea sus!O solutie va exista,nu dispera o sa devi mama mai devreme sau mai tarziu.Deocamdata mergeti in paralel FIV + ADOPTIE...asa sunteti amandoi impacati!
te pup

erato spune:

Un sfat bun de la Simo_75 cu FIV-ul si adoptia in paralel pt Anne-Mary, dar numai voi doi hotarati. E bine ca totusi nu ati dicutat ieri, cand erai atat de trista si dezamagita, aceste lucruri se discuta cu calm si pe indelete. Sper doar sa gasiti o cale de comunicare si sa fiti amadoi impacati cu decizia pe care o veti lua. Din vorbele tale transpare atata tristete si dezamagire, iar vorbele de incurajare scrise aici pe Net, par goale de continut, dar sa stii ca sunt alaturi de tine Anne-Mary si iti doresc din suflet sa luati cea mai buna decizie pt voi.
Eu am trecut prin aceste discutii nu cu sotul, ci cu mama. Cand i-am comunicat hotararea noastra de a adopta a fost f. incatatata, dar dupa 1-2 luni, ne-a convocat pe mine si pe sotul ca vrea sa discute cu noi. Emotii mari pt ca nu stiam ce vrea sa ne zica, si cand ne-am intalnit, ne-a cerut (subliniez ne-a cerut, nu ne-a rugat) sa renuntam la adoptie si sa facem un FIV. Venise cu nr. de tel de la medic, tot-tot, am ramas masca. Nici n-am vrut sa aud, sotul a avut o usoara urma de indoiala, dar am discutat pe indelete amandoi si am ales inca o data adoptia. Nici pana in ziua de astazi mami nu e de acord cu adoptia, ne accepta decizia de a adopta, dar mi-a spus ca ea nu ar putea iubi un copil care nu e nascut de mine, care are cine stie ce gene, nici nu vrea sa auda sa stea cu copilul, il respinge categorim. Ma doare, dar eu nu renunt la dorinta mea de a fi mama prin adoptie.
Dar e mai usor cand e mama, si nu cand e sotul, asa cum e la tine. Sper sa luati cea mai buna decizie pt amandoi.

anne`mary spune:

Simi foarte buna ideea cu FIV si adoptie in paralel. Parca m-a inseninat. Vad diseara in ce stare ma gasesc daca nu o aman pana vin d ela bucuresti.
Erato, cu mama mea nu cred ca o sa am probleme dar cu socrii sigur o sa intampin si eu aceasi reticenta/respingere. Dar la o discutie serioasa (asa am crezut atunci) cu sotul l-am intrebat daca o sa-l deranjeze, daca o sa sustina idea adoptiei si in fata parintilor sau daca o sa cedeze nervos. Raspunsul lui a fost promt si in favoarea sustinerii in fata parintilor. Eu nici nu mai vorbesc....as fi in stare sa ii evit pe cat posibil daca nu s-ar acomoda cu copilul. O data sa-i aud sa spuna ca acel copil nu le e nepot ca nu ma mai vad la ochi. Cel mai rau este ca sunt cam intransigenta si ma vad rupand relatia cu ei pentru linistea copilului si a familiei mele.
Inca o data mersi pentru ideea cu mersul in paralel. Asa as avea siguranta ca nu mai da inapoi. Eu sincer cred ca Lucian nu este impotriva adoptiei, dar este o problema foarte serioasa, o schimbare majora si cred ca ii este teama de inceput. Raman in continuare convinsa ca o sa fie un tata foarte bun pentru copilul meu (nascut sau infiat) caci daca nu as avea convingerea asta l-as parasi. Va pup dulce

simo_75 spune:

anne=maryma bucur ca te-ai mai inseninat!ma gandesc ca amandoua procedurile dureaza si atunci de ce nu ?mergeti in paralel,de undeva o sa vina puiul vostru.
Barbatii sunt oricum mai speriati decat femeile cand e vorba de un copil.Ca ne arata sau nu ei oricum sunt mai sensibili.Instinctul de mama nu se compara cu nimic!
iti doresc o cale usoara in drumul vostru oricare ar fii acela.
erato

anne`mary spune:

Buna dimineata.
Domnul meu a fost de acord cu ideea Simonei . Doamna de la DPC mi-a confirmat ce stiam deja si anume , noi nefiind casatoriti, fie adopt eu copilul fie ne casatorim si il adoptam amandoi. Aseara cand i-am pus in discutie treaba asta pentru a nu stiu cata oara, mi-a spus ca il adoptam amandoi. Luni a zis ca incepem procedura pentru casatorie si apoi continuam cu hartiile pentru adoptie. Mi s-a parut schimbat, linistit, senin....cred ca FIV-ul acceptat de mine l-a facut sa-si schimbe atitudinea. Oricum i-am subliniat ca FIV-ul il fac pentru el iar adoptia este pentru mine.
Acum ma pregatesc pentru bucuresti. Revin luni cu detalii. Multumesc frumos. Week-end placut si pupici dulci din partea noastra.