M-am hotarat.............adoptie(75)

anne`mary spune:

Cat de frumos vorbesti. Nimeni nu ma crede cand spun ca eu cred ca asa imi este scris. Sunt perfect sanatoasa, sotul este perfect sanatos si totusi nu reusim sa facem un copil. Cred din ce in ce mai tare ca undeva acolo asa imi este scris....sau poate asa ii este scris copilului pe care am putea sa-l adoptam. Dar tot aman desi eu sunt o persoana ferma si hotarata.
mie mi-e teama de FIV. Stiu ca tratamentul este foarte agresiv si mi-e cam frica sa-l incerc.
Diseara ma duc iar buluc peste sot si o sa reiau discutia adoptiei. De fapt, in prima faza noi trebuie sa ne casatorim caci eu am buletin de constanta, el are buletin de ramnicu sarat si amndoi stam in buzau :))

erato spune:

Anne Mary, voi nu sunteti siguri ca va doriti acest lucru si de aceea, inca oscilati si amanati acest moment.
Intr-adevar, e indicat sa vorbiti cu oameni din sistem, mai ales cu psihologul Directiei, care va poate explica avantajele si dezavantajele adoptiei, va puteti documenta cat mai mult pe aceasta tema, discutati deschis tu si sotul ce va doriti cu adevarat, si apoi puteti hotari ce anume va doriti. Cand va veni momentul, vei muta si muntii din loc ca sa-ti indeplinesti visul.
Si eu cu sotul am asteptat 4 luni din momentul in care am hotarat sa adoptam, am vrut sa fim siguri ca ne dorim cu adevarat acest lucru, am discutat amandoi deschis, am pus in balanta toate visele si dorintele noastre, am discutat toate aspectele adoptiei. Eu am vrut sa vad ca sotul nu are retineri si isi doreste acest copil la fel de mult ca si mine, si nu vrea sa adoptam doar ca sa ma vada pe mine fericita, pt ca stie cat de mult imi doresc sa fiu mama. In toata aceasta perioada ne-am rezolvat problema actelor si le-am comunicat tuturor decizia de a adopta.

simo_73 spune:

Anne Mary, buna si bine ai venit in grupul nostru.
Nici eu nu am facut nici inseminare, nici FIV, si doctorii, la care am mers sa ne facem analize au zis ca suntem ok, si daca vedem ca nu ramanem "gravizi" ca sa zic asa , sa incepem un tratament, amandoi sau mergem si pe inseminare, asta se intampla acum 5-6 ani, eram tineri si aveam timp de asteptat. Cu dpoi ani in urma ne-am pus in plan amandoi cain anul 2011, cel tarziu inceputul 2012 sa facem ceva, chiar discutam si de o inseminare de la donator, noi, eram hotarati. Pana cand am pus pe hartie toate avantajele si dezavantajele si dintr-o data sotul ma intreaba: "ce parere ai daca adoptam?", si am inceput sa discutam despre copilul care o sa urmeze sa vina in viata noastra prin adoptie.Dupa cateva zile am fost la DPC si mi-au dat o lista cu ce tb sa contina dosarul (prima data m-am speriat),am inceput sa discutam tot mai mult despre asta, asta se intampla prin aprilie, dupa concediu ne-am apucat de acte, cand am vazut ca ne trebuie caracterizari de la parinti , atunci le-am spus si noi ce vrem sa facem, au fost de acoord, chiar erau incantati, se pare ca asteptau de prea multa vreme un nepotel(nepotica), si chiar daca nu erau incantati, prea mult nu ne intreresa pentru ca o sa fie copilul nostru.
Acum suntem in plin proces de atestare , discutam despre nume de copil(baiat sau fata), am stabilit si cine o sa fie nas la botez, cum o sa il primeasca catelusul in casa (noi avem un cetelus)
Deci important este ce va doriti amandoi si sa vreti cu adevarat sa deveniti parinti, sa vina dorinta asta de a avea un copil din tot sufletul.



"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)


simona

anne`mary spune:

buna dimineata. Am discutat aseara cu domnul meu si a fost de acord sa mergem sa discutam cu cineva de la DGPC.
Si sotul meu mai are tendinta sa faca ceva chiar daca nu-i place, daca stie ca eu imi doresc lucrul ala..... dar una este sa accepti casa plina de cactusi si alta e sa accepti adoptia doar de dragul meu. Astept cu nerabdare sa mergem la DGPC sa vad cum o sa decurga intalnirea.

simo_75 spune:

buna fetelor,
am fost plecati la mare si acum back to the reality!
simo_73-ciudat rau dpc-ul tau.Pe noi ne suna cu o saptamana inainte sa facem programare pentru vizita dar vad ca pana la urma a decurs totul perfect.Bravo!tot inainte cu pasi mici si siguri!!Partea cu atestatul e cea mai usoara dupa aceea vine partea mai grea!
anne'mary- bun venit alaturi de noi si sper sa te aduni si sa incepeti demersurile desi e cam complicata situatia la voi.Daca de la inceput apare reticenta putin probabil sa ajungeti la capat.Pe acest drum merg cei care pleaca din start cu inima deschisa,care accepta ideea ca viitorul copil nu face parte din gena lor etc etc...Poate suna cam dur dar nu e bine cum ati inceput drumul spre adoptie.Sa stai de un an de zile sa te gandesti ce sa faci??si inca nu aveti un raspuns clar pentru voi?eu cred ca nu e vorba de nestiinta ca slava Domnului internetul ne ofera multa articole etc.cred ca e vorba de sufletul vostru,de psihicul vostru care inca nu accepta ideea ca nu veti avea copilul vostru biologic.Si in drumul asta cand e vorba de sot si sotie amandoi trebuie sa fie 100% convinsi ca vor asta pentru ca daca doar unul isi doreste si celalalt merge alaturi doar de dragul partenerului.....e deja un pas inapoi si gresit!
Asa ca stati de vorba extrem de serios,puneti in balanta totul si vedeti la sfarsit ce concluzie aveti.Cei de la DPC- nu vor da raspuns pentru reticenta voastra,voi aveti raspunsul!
Nu cred ca trebuie sa discuti cu o armata de oameni ca sa iti dovedeasca ca e bine sa adopti sau nu.Voi decideti asta!
Cauta pe internet si sunt o groaza de articole cu adoptia,acolo vei gasi ce te framanta.Adoptia nu e lucru usor insa trebuie sa fii puternic si sa treci peste anumite limite.
Eu iti doresc sa ajungi la o concluzie cat mai repede,timpul trece si daca vei lua calea adoptiei ai sa vezi ca o sa te certi singura ca nu ai luat mai repede o hotarare!
MYH-SA VA DEA D-ZEU MULTA FERICIRE,SANATATE SI O VIATA SUPERBA ALATURI DE MINUNILE VOASTRE!
eratopupici multi si fruntea sus!Vei reusi!!

erato spune:

Buna, Simo_75bine ai revenit de la mare. Cum va pregatiti de gradinita? Sau parca ai zis ca il duci pe Alexandru si pe perioada vacantei la gradinita, nu mai stiu
Anne Marie, eu cred ca iti va face bine sa discuti cu cei de la DPC, mai ales cu psihologul Directiei, care va poate raspunde la framantari si va poate ajuta sa luati o decizie, indiferent care e ea. Si eu cred ca inca nu v-ati acceptat infertilitatea, ca nu puteti avea un copil natural, dar faptul ca ati luat in calcul adoptia, e deja un pas inainte. Acum urmeaza sa luati decizia cea mare, dar sa o luati in momentul in care sunteti pregatiti pt ceea ce va urma. Si mai ales, sa fiti amandoi de acord cu aceasta decizie. Acesti copii sufera deja de pe urma respingerii si abandonului, ei trebuie sa vine intr-o familie in care si mami si tati ii doresc din tot sufletul si ii iubesc neconditionat, indiferent de genele si de sangele lor.

anne`mary spune:

buna. Tocmai ce m-am intors de la DGPC. In urma discutiilor sotul a recunoscut ca el nu ar accepta un copil adoptat pana nu epuizeaza toate caile de a concepe un copil al lui. bineinteles ca se refera la FIV. Sunt suparata pana la cer si inapoi. Un an de zile nu a zis nimic, m-a lasat sa cred ca este de acord cu adoptia si acum ma loveste in moalele capului. "intre adoptie si FIV tu alegi adoptia?" imi zice el. Acum inteleg de ce tot imi spunea hai sa mai incercam, hai sa mai facem analize, hai sa mai incercam un doctor.... in ce hal sunt de suparata.
Nici nu stiu ce sa fac acum. Daca fac un FIv si e nereusit, accepta adoptia? el zice ca da, dar eu pot sa ma mai incred in cuvantul lui? Cum poti, tu om sanatos la cap sa nu-mi spui un an de zile ca tu nu vrei sa adopti pana nu vezi ca nu poti sa ai un copil al tau. 3 ani de teste de sarcina negative nu sunt o dovada clara de infertilitate? Zecile de medicamente, tratamente, analize, operatii, doctorii, sfaturi nu sunt o dovada pentru tine? Dovezile mele spun clar ca eu am ovulatie, tu esti fertil dar copilul nu iese? Ce dovada mai vrei? Ma duc sa ma plimb un pic poate imi revin ca acum simt ca imi plesnesc venele in cap. Mii de scuze daca nu sunt coerenta dar nu mai pot de furioasa ce sunt

erato spune:

Imi pare rau ca sotul tau a reactionat asa, dar macar ai aflat cum gandeste si stii la ce sa te astepti. E momentul sa aveti o discutie serioasa despre ceea ce va doriti, pt ca se pare ca el nu spune intotdeauna ceea ce-l framanta, ceea ce-si doreste. Din pacate, pt multi barbati e important sa aiba un copil natural, unii nici nu vor sa auda de adoptie. Nu-ti ramane decat sa incerci sa-l convingi putin cate putin ca tu iti doresti adoptie si ca te-ai saturat de medici. Sotul tau si-a facut spermograma?
Ii poti expica ce inseamna adoptia cu avantaje si dezavantaje si ce inseamna FIV-ul cu avantajele si dezavantajele lui. Si vedeti ce hotarari mai luati. Discuta cu calm si fara suparare, pt ca de multe ori, la nervi, se spun lucruri dureroase, si aici e vorba de copilul vostru, asa ca nu trebuie sa va pripiti.

laura-maria spune:

Buna,

Urmaresc mesajele voastre de cand m-am hotarat sa adopt, acum cateva luni. Sunt in faza de asteptare a certificatului, mai am de asteptat... ca toata lumea, sper ca va fi cat mai putin!
Succes tuturor!!!!

erato spune:

Inca o viitoare mamica adoptiva in club. Bine ai venit si sa-ti strangi puiutul in brate cat mai repede!