l**** amanta sotului meu

alex_andra spune:

adaida, eu sincer, nu stiu ce sfaturi sa-ti dau, pentru ca nu am fost in situatia ta si e simplu sa vorbesti cand nu stii exact se simte persoana aflata in aceasta situatie.

Vroiam doar sa-ti spun ca imi pare rau pentru tot prin ce ai trecut in ultimii ani.
Si vroiam sa--ti mai spun sa ignori toate rautatile si tampeniile care ti s-au spus in atatea pagini. daca ai fi membra mai activa ai vedea ca unele persoane doar cu asta se ocupa pe aici, sa faca mistouri ieftine pe seama altora.

Si mai vreau sa mai spun ceva: am intalnit in viata 2 bolnavi de cancer care si-au revenit. Au luptat cu toate fortele lor si au razbit.
E adevarat ca amandoi bolnavii au prins cancerul in faza initiala.
Dar au razbit.
Insa, psihic, au suferit foarte mult.
La asta probabil se refera adaida.

Si hannen, ca sa-ti raspund si tie la curiozitatea si socul tau: unul dintre bolnavi, tocmai pentru ca era bolnav, se culca cu cine apuca, in ideea sa viata e scurta, deci trebuie traita.
Si se culca cu cine apuca, in conditiile in care avea un partener care a fost mereu langa ea.

Deci, da, se poate.
Ah, ambii bolnavi de cancer de care ziceam, sunt femei.

Matzaila_81 spune:

Adaida

E greu sa-ti faci o parere obiectiva cand nu ai toate datele.
Iti doresc multa putere si curaj si gandeste-te ca pentru orice moment greu sau urat o sa ai parte de unul extraordinar de frumos.

Oamenii bolnavi reactioneaza foarte ciudat.Pe de alta parte nu poti sa pui totul in carca acestui eveniment nefericit. In timp inima ta iti va da un raspuns.

Te imbratisez virtual

balanta_tm spune:

adaida, lasand la o parte povestea cu sarcina pierduta si cancerul sotului (nu stiu cum e cu cancerul (doamne fereste, atat pot sa zic), insa stiu cum e sa pierzi o sarcina - cand am pierdut fetusul, sotul meu a fost trup si suflet langa mine - daca nu ar fi fost asa, azi nu ar mai fi fost sotul meu...), as vrea sa te intreb, de ce, tu fiind un membru inactiv al acestui forum, ai simtit nevoia ca primul tau mesaj cu adevarat consistent sa fie cu datele amantei? Oare nu era suficient daca ne-ai fi spus povestea fara a da detalii de identificare a amantei? Ce ai sperat sa obtii dandu-i datele? Daca nu ai fi spus cine este ea, cred ca replicile de aici ar fi fost cu mult diferite.

crystall spune:

Adaida, eu am sa-ti dau un sfat.
Am (cam) multa experienta de viata, si cred sincer ca este cel mai bun sfat pe care ti-l pot da

Din momentul daca sau cand te hotarasti sa accepti/ierti o infidelitate, iertarea/acceptarea sa fie totala.

Adica daca il ierti pe el si mergeti inainte, atunci cumva sa o ierti/accepti si pe amanta - in sensul ca accepti ceea ce a fost facut, o dai la spate, si pur si simplu incerci nu te mai gandesti la ea DELOC - deci de nici un fel, fara ura, dusmanie, fara sicane si alte resentimente.

Treci peste acest capitol fara sa te mai incarci negativ.
Vei vedea ca este cel mai bun lucru, pe termen lung

Mickyyy spune:

Cu riscul de a parea rautacioasa, eu nu inteleg un lucru pe care tu l-ai scris in primul tau post, "Nu inteleg cum a putut-o macina invidia in asa hal incat sa incerce sa-mi destrame casnicia.". Cat de bolnav psihic sa fi ca sa poti invidia problemele altcuiva? Eu stiu ca de obicei ii invidiem pe cei de langa noi atunci cand lor le e bine si noua nu. Pentru ca din cate spui tu, ultimii ani pentru voi, ca si familie au fost plini de evenimente nefericite (sarcina pierduta, sarcina la pat, cancer).

Asa ca parerea mea sincera e ca la mijloc n-a fost nicidecum o chestie de genul "merge o tura", din contra, au fost sentimente puternice cel putin dintr-o parte. Ori asta inseamna ca ea sau el (sau amandoi) inca mai suspina dupa relatia care s-a terminat, si ca e posibil ca acest capitol din viata ta/voastra sa nu se fi incheiat inca.

Aporpos, s-a terminat pentru ca unul din ei i-a pus capat sau doar pentru ca ai aflat tu de ea?. Esti sigura ca s-a terminat?

Nu vreau sa pun sare pe rana, dar mie nu-mi pare genul de aventura, tinand cont de circumstante, si indirect, tu, acum, pe forum asta faci, simti ca povestea nu e incheiata si lupti sa-i pui capat prin toate mijloacele posibile. Pe vremuri se practica mersu' la usa blocului si urlat s-o faci de ras in fata vecinilor, acum lucrurile au mai evoluat, nu mai strigam in strada, strigam pe forumuri, mizezi pe faptul ca ea e o persoana cunoascuta si vorba circula repede si in curand va afla tot targul. Nu te condam ca o faci, fiecare lupta cu ce arme poate ca sa-si pastreze relatia!!
Sau poate ma insel....cine stie...

freedelia spune:

Asa si??? Ce daca simte ca nu s-a terminat si lupta sa se asigure ca se va termina??? Chiar daca ar fi asa, care e problema??? Ea, sotia, a decis sa lupte pentru casnicia ei -- bravo ei!!!

Delia, mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

ego71 spune:

bine spus, mikyy, ma mancau degetele sa scriu acelasi lucru.
oricat de furioasa ai fi,adaida, trebuie sa-ti recunosti tie insati ca ceva scartaie,si nu de azi de ieri. o aventura e cu totul altceva, te racoresti si gata. dar 3 ani suna a relatie in toata regula,cu amintiri,cu clipe petrecute impreuna,cu marturisiri si...dragoste.da,dragoste! oricat ar incerca el sa nege acum totul (tipic multora prinsi cu mana-n fapt) ea a insemnat ceva pentru el.
depinde de tine ce vei face si cum vei alege sa treci peste aceasta parte a vietii tale.nu-i usor..dar mai bine sa incepi alt drum sau sa-l continui pe cel pe care esti acum,dar fara resentimente. pentru ca ele nu iti mai pot fi de niciun folos...

Matzaila_81 spune:

E usor de spus sa renunti la resentimente.
Chiar daca rational decizi sa faci asta inima ae propriile ei reguli. Poti sa incerci sa renunti la resentimente dar pana se intampla asta cu adevarat dureaza ceva.

Fetele au insa dreptate, trei ani reprezinta ceva timp.
Ati avut insa si multe probleme, discutand deschis o sa reusiti sa treceti peste.

Imi pare rau insa de ce -a intamplat cu prietena ta. Poate te-ar linisti sa discuti cu ea, poate intai te-ar supara mai tare dar dupa te-ar face sa te simti mai bine. Ati spus ca ati fost prietene, atunci fi tu cinstita cu ea daca ea nu a fost. Eu una asa as face.

Mickyyy spune:

E un lucru demn de admirat ca lupta pentru casnicia ei!! Sa lupte prin orice mijloace are la indemana, indiferent cat de ortodoxe sunt, si nu cred ca cineva de aici ar condamna-o ca lupta.

Problema mea, sau senzatia mea e ca de fapt ea nu lupta in adevaratul sens al cuvantului, ci e mai degraba ca in proverbul ala cu nebunul care arunca piatra, ea asteapta de fapt sa luptam noi in locul ei, cel putin cu amanta. Pentru ca exista cu siguranta oameni pe forum care o cunosc personal, si care abia asteapta un motiv de barfa in parc cu prietenele, vai draga, ce-a facut cutarita.... si vorba merge, merge, fiecare mai adauga cate-o infloritura pe ici pe colo, maine poimaine auzim ca de fapt copii amantei nu's ai sotului ei ci ai sotului tau, si ca de fapt si-a pus-o cu jumatate din oras!

Iar cu sotul adulter vede ea ce face dupa, dupa ce i-au rezolvat altii prima parte a problemei.

Matzaila_81 spune:

Hannen, din pacate iti spun din experienta de a ingriji un om bolnav, la pat foarte mult timp, nu sunt foarte recunoscatori in multe cazuri.
Boala fizica raneste si sufletul intr-un anumit moment. Bolnavul incepe sa se gandeasca la el, la nefericirea lui si devine din ce in ce mai egoist. Realitatea lui incepe sa difere de realitatea ta.
Eu am mama foarte bolnava si desi o iubesc si ma iubeste de multe ori ma face sa plang de cum se comporta. Imi pune piedici in incercarea de a o ajuta. Multa vreme am crezut ca nu ma iubeste cu adevarat pana cand intrand in grupul familiilor al celor de scleroza multipla am vazut ca multe familii au problema asta si sentimentele mele. M-a ajutat foarte mult sa o inteleg si sa constientizez faptul ca e boala care o face sa se comporte asa.

Cuvantul cancer sperie pe oricine. Nu-i caut scuze sotului, trei ani sunt trei ani indiferent de cum ai incerca sa o dai. Spun doar ca oamenii bolnavi pe care-i ingrijesti sunt tocmai cei care-ti fac cele mai mari surprize uneori. Asta e viata. Si pana la urma ii ingrijesti pentru ca-i iubesti nu pentru ca te astepti la recunostinta.