Iul-Aug 2011-Hai Adra,Corry&Alexia!Bv Burtocik(80)

alexia_ada spune:

daca are maine sala libera
iti tin pumnii pentru maine Corry si abia te astept la raport in noua formula

37+ Ruxandra Ioana
O buburuza mult dorita si asteptata !

mihahegarty spune:

Anaemi cata dreptate ai!! Multumesc mult ca te ai gandit la noi!!

mamutz spune:

Vezi la Kiabi. Sunt cateva sute, f frumosi. Nu stiu daca au si f subtiri. Eu nu prea il invelesc momentan ca am 25 de grade in casa si ei trebuie sa stea la 22 de grade, doar la baie 25. Dar o sa cumpar si eu saculet la un moment dat.

LA MULTE LUNITE BEBE EDUARD, SA CRESTI MARE, SANATOS SI FRUMOS!

Bun venit acasa Ireth.


Mami fericita de bebe Petru Nectarie

mihahegarty spune:

Crisspy
Stii, noi amandoi lucram in londra si acum sotul ma bate la cap ca vrea sa si gaseasca de lucru mai aproape de casa, ca nu poate sa mai piarda 3 ore pe naveta, departe de iubirea lui. Of ce ti e si cu barbatii astia!! Parca mai aveam un morocanos pe odisee (oare sa fie sotul lui edelweiss??? - scuze daca nu!!!), ma intreb cum o mai fi si el acum!!??

ALINAOPREA spune:

Felicitari Dado si Burtocika, bine ati venit pe lume Iarina si Miruna
Ireth bine ati venit acasa, acomodare rapida.
Roxi pe mine m-a ajutat f mult Galactogilul ,venisem de 2 zile acasa si lapte nu prea aveam, ai dadeam Mariei completare la fiecare masa si dupa ce am baut 2 cani de ceai, a doua zi dimineata m-am trezit cu sanii umflati si durerosi de am fost nevoita sa tin comprese cu apa rece.
Nu cred ca a fost o coincidenta , pt ca am auzit si alte persoane f multumite de el.
Incearca-l, eu beau in continuare dar mai beau si chimen cu anason si mi-am mai cumparat un ceai de la Fares tot pt stimularea lactatiei.
Mihaela te admir pt curaj, eu mi-as fi dorit sa nasc natural dar in nici un caz n-as fi refuzat epidurala sau calmantele de orice fel.
Mamutz mi-au prins asa bine bancurile, parca uitasem sa rad zilele astea, de la oboseala.
Adra multa sanatate printesei tale.
Bafta multa maine pt Anca, Adra, Corry si Alexia

Alina de Carla Maria (13 iulie 2011)
Multumesc Doamne pt. cel mai frumos cadou

---

Hipotiroidie Hashimoto, PCOS, gena MTHFR A1298 C genotip heterozigot, o sarcina obtinuta prin FIV si pierduta la 19 saptamani

ALINAOPREA spune:

Fetele va impartasesc si eu povestea nasterii iubitei mele Maria.
Sa incepem cu inceputul,luni dimineata ne prezentam la spital cu bagajul facut asa cum vorbisem cu domnul dr.
Ma schimb in haine de spital si merg la monitorizare, totul ok, asa ca hai sa facem internarea.
Ma cazeaza intr-un salon (printre putinele cu aer conditionat, spre norocul meu ) si-mi spune ca nu-mi desface firul de cerclaj deocamdata, poate marti dimineata, mai vedem.
Eu ai trimit pe ai mei acasa avand in vedere ca nu aveam sa nasc pana a doua zi si merg in salon sa ma imprietenesc cu colegele de suferinta.
Mai pe seara mai primesc ceva vizite si marti dimineata vine dr, ma controleaza pe masa, ma pune la monitorizare iar si se hotaraste ca nu-mi scoate cerclajul nici atunci, si sa o lasam pe miercuri, ca intra de garda si ar vrea sa fie prin preajma daca se declansaza nasterea naturala.
Eu ai spun ca facem asa cum considera el ca e mai bine, ca am deplina incredere in el, dar in sinea mea muream de ciuda ca ma tot duce cu zaharelul . Nu mai aveam rabdare sa o scoata pe Maria intr-un fel sau altul ca sa ma asigur ca e bine si sanatoasa.
Trece si ziua de marti si miercuri dim pun ceasul sa sune la 5 dim si ma duc la dus, ma aranjez nevoie mare, fiindca stiam sigur ca era ziua marii intalniri.
La ora 8 vine dr si mergem in sala de pretravaliu, ma urca pe masa si-mi scoate firul de cerclaj, procedura deloc dureroasa spre surprinderea mea.
Mi-l arata si-mi spune ca datorita lui am reusit sa ajung la 38 de saptamani, ca altfel…..
Ma trimite inapoi la salon dar eu merg pe hol unde ma asteapta sotul impreuna cu toata familia si o groaza de prieteni, fini etc. de s-au speriat toti pe acolo de atata aglomeratie.
Stau de vorba cu ei, cumnata mea cea mica i-mi face ultimele poze cu burtica si nu stiu cum a zburat timpul ca s-a facut ora 10 si a venit medicul si m-a luat cica pt control.
Cand m-a urcat pe masa mi-a spus ca de fapt ma luase pt a-mi rupe membranele, ceea ce s-a si intamplat.
Mi-a facut calciu pe vena pt a-mi declansa nasterea naturala si m-a pus din nou la monitorizare.
Dupa 15 min vine si zice ai si tu o contractie marti si una joi. Daca nu se intampla nimic pana la ora 12 intram la cezariana.
Pana atunci mai misca-te si tu, urca si coboara scarile de cateva ori poate reusim natural.
Zis si facut, ma duc pe hol, il iau pe sot de mana si ne apucam de coborat si urcat trepte.
La un moment dat trece dr si ma intreaba “nimic nimic ?” si eu ai spun ca in afara de febra musculara nu cred ca fac altceva cu urcatul asta de trepte.
Se face ora 12 si dupa inca o monitorizare dr decide ca intram la cezariana de indata ce se curata sala pt ca tocmai ce iesise o alta mamica din operatie.
La 1 fara ceva ne indreptam spre sala si medicul rezident, un tip super ok, ma interaba daca vreau sa mai merg o data la sotul meu sa-l pup si eu ai zic ca nu, ca avem noi timp de pupat, ca acum ma grabesc sa o cunosc pe Maria .
El zice razand ca se duce sa ma parasca sotului si eu ai spun ca hai sa mergem daca insistati dvs ….…
Merg la sot, ne pupam si plec grabita catre sala de operatii.
Ma dezbrac, ma intind pe masa, vine anestezista si-mi monteaza cateterul (din prima), apare si dr zambaret si infirmiera déjà i-mi pune acel paravan pt a nu vedea chiar tot ce se intampla.
Au inceput sa-mi amorteasca mai intai picioarele si apoi toata jumatatea inferioara a corpului dar cu toate astea simteam ca si cum ar trage de mine, parca si masa se misca .
M-a luat si o ameteala si i-am spus asistentei, care a zis ca e normal, dar am vazut ca mi-a bagat ceva in perfuzie si mi-am mai revenit.
Nu a mai durat mult si am auzit cel mai dulce glascior din lume (care nu era chiar un glascior ci un glas f puternic de fapt) iar dr a zis “apgar 9, greutate 4.500kg, lungime 54 cm, ora 13:10, felicicitari d-na Oprea, tocmai ati nascut un copil de o luna, o luna si ceva”
Mi-au adus-o la piept prêt de cateva secunde, cat sa o pup si dr neonatoloaga a plecat cu ea in timp ce dr meu a tot cusut la mine de ma plictisisem.
La un moment dat chiar am intrebat daca mai dureaza mult.
Dupa ce m-au dus in postoperator a venit sotul meu si mi-a zis ca a vazut-o si ca e asa frumoasa, cum ne-o imaginasem noi.
A inceput sa planga, a fost pentru prima data cand l-am vazut plangand, si mi-a spus ca Dumnezeu nu ne-a lasat, ne-a ascultat rugile si ne-a daruit o minune de fetita.
Am stat cateva minute imbratisati si am plans amandoi de fericire , nu ne venea sa credem ca e adevarat, ca am devenit parinti, de fapt nici acum nu-mi vine sa cred, chiar daca scriu aceste randuri tinand in brate minunea mea cu ochi albastri.


Alina de Carla Maria (13 iulie 2011)
Multumesc Doamne pt. cel mai frumos cadou

---

Hipotiroidie Hashimoto, PCOS, gena MTHFR A1298 C genotip heterozigot, o sarcina obtinuta prin FIV si pierduta la 19 saptamani

cereline spune:

Salutam burticile si mamicile!Am intrat repejor sa scoatem majoretele!HAI ADRAHAI ANCAHAI CORRYNastere usoara, recuperare rapida!

v_florina spune:

Buna fetelor!

Am intrat sa dau si eu drumu' la motzate pentru Adra, Corry si Anca! Astepam cu nerabdare vesti de la voi, cat se poate de repede!

HAI CORRY
HAI ADRA
HAI ANCA


Alexia, sa le scot si pentru tine sau mai asteptam pana maine?

Alinaoprea, ce fetita mare ai nascut! F frumoasa povestea ta!

MihaH, ne bucuram ca toate-s bune la voi. De acum o sa fiti doua fete cucuiete rasfatate de sot. Felicitari si pentru rezistenta si determinarea de a trece prin travaliul de 24 de ore fara anestezie!

Ireth, bun venit acasa si asteptam poze si pe contul comun (eu n-am FB).

Felicia, hai, inca putina energie, inca putin. Rezista inca putin!

_
37+

pufi79 spune:

asa ma emotionez cand citesc Alinaoprea sa-ti traiasca strumfita

mami de strumf mult iubit Eduard-Gabriel
Doamne ai grija de noi

pufi79 spune:

multumim mamutz, asemenea va dorim si voua .


Si pentru ca azi implinim 2 luni o sa postez si eu povestea nasterii, sper sa nu fie prea lunga caci nu stiu cum so atasez la semnatura .

Totul a inceput cu multi, multi ani in urma…..vreo 15 mai exact atunci cand eleva de liceu fiind mi-am cunoscut dragostea vietii, nu am stiut atunci unde va duce totul insa Dumnezeu a avut planuri cu noi.

Desi eram copii, dragostea noastra crestea pe zi ce trece si ne-am trezit ca timpul pe care-l petreceam impreuna nu mai era suficient astfel ca dupa 9 ani ne-am hotarat sa ne mutam impreuna ca mai apoi la un an distanta sa facem nunta.

Nu ne-am grabit cu nimic din tot ce-am facut in viata, le-am luat incet si pe rand, ne-am facut nunta, am mers in cateva concedii, ne-am plimbarit dar pe masura ce timpul trecea parca ceva lipsea……atunci am inceput sa ne gandim la bebe.
Destul de speriati intr-o frumoasa dupa masa de ianuarie am avut prima incercare, eram ca doi copii care fac dragoste pentru prima oara, ne era teama, eram fericiti si nerabdatori. Nu a fost sa fie din prima, nici din a doua…………abia in luna septembrie cand deja ne gandeam ca ar fi cazul sa incepem sa facem ceva analize s-a intamplat minunea.

Era duminica dimineata, menstruatia imi intarziase 3 zile, am mers impreuna la farmacie si-am cumparat un test, ne-am grabit acasa si l-am facut………stupoare erau 2 liniute. Am inceput sa plang instantaneu, erau sentimente amestecate dar iubirea mea m-a linistit imediat, m-a luat in brate m-a sarutat indelung si mi-a zis : O sa fii mamica, o sa fim parinti….!

Toata ziua de duminica mi-am petrecut-o plangand, nu pot explica nici acum de ce, mi-era cumva teama ca n-o sa ne descurcam, mi-era teama pentru sanatatea mea si a samburelului din mine.

M-am programat imediat la un cabinet si primul control avea sa aduca confirmarea sarcinii iar al doilea ne aducea o veste soc pentru noi: aveti gemeni !!!!!!!!!!!
Abia dupa al treilea control cand ni s-a confirmat ca este un singur samburel am dat vestea familiei si prietenilor. Prietenii care ne stiu impreuna de-o viata s-au bucurat enorm, familia insa avea rezerve din cauza alergiilor mele multiple la anestezice si medicamente.

Sarcina a decurs atat de frumos si natural si cu fiecare control si ecografie iubeam mai mult fiinta ce se forma in mine si visam cum va fi cand o voi tine-n brate pentru prima oara. Tati a fost cel care a simtit ca va fi baiat, desi la momentul ala ne doream amandoi fetita si tot el a vazut si gropita din barbita la unul din ecografe ….
.
Saptamanile au trecut una cate una pana cand la un control in saptamana 34 aflu cu stupoare ca am contractii dese desi eu nu simteam nimica, se decide tratament si repaus dar bubu meu mic a fost tare nerabdator sa ne cunoasca astfel ca la 35 saptamani m-am trezit din deja obisnuiutul meu somn de amiaza cu dureri usoare de burta ca la menstruatie si cu o senzatie de umed. Am deschis instant ochii mari, m-a fulgerat un gand insa refuzam sa cred ca se poate intampla atat de devreme, m-am ridicat totusi si-am mers la toaleta moment in care mi s-a rupt apa.

Am decis sa fac tot posibilul sa raman calma astfel ca primul telefon pe care l-am dat a fost la dr. meu care mi-a zis sa-mi iau bagajelul si sa ma indrept spre spital. Apoi am sunat sotul si m-am bagat la dus, incercam sa nu ma gandesc, faceam totul mecanic doar sa nu ma apuce teama.

Cand a ajuns sotul panicat acasa eu calcam hainele cu care sa ma imbrac iar el era ca un titirez pe langa mine si-mi punea o groaza de intrebari. Intr-un final am reusit sa plecam si-n drumul nostru am oprit la farmacie sa cumparam trusa pentru epidurala, eram decisa s-o folosesc fara sa stau pe ganduri.
La ora 13.45 eram la urgente, dr. meu nu ajunsese inca iar cel de garda era intr-o cezariana. Deja durerile cresteau in intesitate, atunci am stiut clar ca in ziua aceea voi naste. A urmat controlul pe capra, s-a confirmat internarea cu dilatatie 2 la ora 14.30. Mi-am luat frumos bagajelul mi-am sarutat sotul care ma privea cu ochii umezi de emotii si-am plecat catre sala de pretravaliu.

La prima vedere mi-a placut camera era foarte luminoasa si aerisita, proaspat zugravita , mi s-a oferit un pat exact langa biroul asistentelor, m-am asezat confortabil, am pus trusa de epidurala la picioare si am asteptat sa mi se monteze benzile pentru monitorizare.

Contractiile erau deja la 10 minute, dureroase insa reuseam cumva sa le “controlez” prin respiratie si rugaciune insa tipetele care au venit deodata din coltul opus al camerei m-au bagat in sperieti. Imediat am pus mana pe telefon si mi-am sunat dr. care inca nu ajunsese sa-I spun ca eu vreau neaparat sa nasc cu epidurala insa nu-mi raspundea ………Plina de nervi si foarte speriata o strig pe moasa si-I spun ca eu vreau sa mi se administreze epidurala la care ea plina de afectiune si calm ma mangaia pe picior si-mi spunea: draga mea esti tanara si la prima nastere, nu te folosi de anestezie, n-o sa doara asa de tare ai sa vezi, dar in continuare urletele care le auzeam ma faceau sa cred ca n-o sa fac fata.

In jur de ora 15.45 contractiile au inceput sa fie din ce in ce mai dese si dureroase, a venit medicul de garda si fara sa ma urce pe capra mi-a facut un control……..a facut ochii mari si mi-a zis ca am deja dilatatie 8.

Muta de uimire si incurajata de moasa care imi zicea :vezi ca n-a fost asa rau, o sa nasti imediat, m-am linistit la gandul ca in curand totul o sa se termine si o sa-mi tin comoara-n brate fara sa mai folosesc niciun medicament.
Deja durerile erau foarte mari si nevoia de a impinge la fel, intr-un final a ajuns si dr. meu, m-a urcat pe capra si mi-a spus ca bebe e deja acolo, mi-a explicat cum sa imping si din 3 contractii mai puternice, mai exact 9 minute, la 16.40 am auzit acel sunet minunat: plansetul bebelusului meu. Eram inca in stare de soc din cauza rapiditatii cu care s-au intamplat toate dar cand mi l-au pus la piept pe Eduard Gabriel si l-am simtit atat de cald am stiut ca totul e meritat.

In seara aceea m-am gandit numai la el si abia am asteptat momentul in care o sa-l vad si o sa-l tin din nou in brate astfel ca m-am trezit dis de dimineata si aproape alergand am mers catre sala de alaptat, l-am luat in brate, l-am pus la piept si i-am soptit :dragostea mea mica mami te iubeste mult, moment in care a deschis ochii mari si a zambit ……….am inceput sa plang si l-am sarutat pe frunte indelung.

Si de atunci au trecut 2 luni timp in care dragostea mea pentru el a crescut cu fiecare zi si desi au fost si momente mai dificile stiu ca a meritat.




mami de strumf mult iubit Eduard-Gabriel
Doamne ai grija de noi