Brumarei si Craciunite de nov-dec 2011 (47)

miereamara spune:

Teama mea cea mai mare este legata de copii, nimic nu ma ingrijoreaza mai mult decat ideea ca ceva rau li s-ar putea intampla. Eu sufar si de "scenarita", imi inchipui ba ca sunt rapiti sau dispar de langa mine, ba ca au un accident....numai grozavii, culmea niciodata nu m-am gandit ca s-ar putea imbolnavi grav, nici cand A. a fost foarte bolnav cu dubla pneumonie...am fost foarte calma si am avut incredere....sau alta chestie, ma sperie cumplit gandul ca ar putea ramane orfani

V-am zis ca sufar de "scenarita" cronica



Tiny baby gator

Baby gator

nadaflorilor spune:

mercic de primire, datele mele sunt:
UM 13.03.2011, DPN 18.12.2011, DN personala 10 ianuarie (anul nu vi-l spun ca nu vreau sa va sperii, oricum sunt over 40 , dar nu am sanse sa stabilesc/depasesc niciun record , au fost deja cazuri celebre mult mai inaintate in varsta ).
Inca nu stiu daca va fi baietel sau fetita, am o sansa sa aflu pe 8 august, altfel daca nu va fi posibil atunci am fost "amenintata" ca nu voi mai avea alta sansa, pentru orice alta eco efectuata dupa aceasta data va fi in scop strict medical si medicii nu se vor deranja sa-mi comunice sexul copilului, prin urma sa nu cer :)).



Nina

anna-mama spune:

Nina, suntem cu burtici de o seama, avem cam acelasi DPN Eu am facut o eco de control la 18 saptamani si ecografia morfofetala de trimestru 2 am programat-o pe 22 august (la 23 saptamani).

Edit: Dar cine ti-a zis sa nu mai intrebi dupa data de 8 august sexul copilului??? Mi se pare o atitudine f urata :( Mie la primul copil s-au chinuit sa vada sexul copilului la toate ecografiile din sarcina.

de steluta norocoasa Luca-Vlad (09.02.2009) si 19+ cu


e simplu, doar sa vrei! BAZAR UMANITAR

abramburika spune:

irina - de scenarita sufar si eu, accentuata din ian. incoace. La asta ma refeream ca am temeri legate de mine ... ma tem sa nu ni se intample ceva si sa aiba copiii de suferit, mai ales la varste fragede. In fine, hai sa ne gandim la lucruri mai vesele.

Ai o burtica ff frumoasa ... zici ca-i mare? Cam asa e si a mea, hahahhaaaa.

******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.

Doamne-Doamne, ai grija de noi 23s

miereamara spune:

Cand l-am dus pe A. prima oara la cresa, avea aproape 12 luni...a fost groaznic, dintrodata sa il las pe mana unor oameni straini in conditiile in care nici macar nu putea sa imi spuna daca cineva ii face rau sau se poarta urat cu el. Plecam de acolo si plangeam tot drumul spre servici.

apoi am gasit o gradinita cu care am facut click din prima, mai ales ca aveau camere web instalate peste tot si puteam sa il urmaresc non stop.
Intr-o zi nu l-am mai vazut in clasa si am intrat in panica, am sunat imediat....dormea dupa un dulapior si nu se vedea din unghiul in care era instalata camera. Am trait niste momente groaznice atunci.

apoi in alta zi l-am vazut afara cum au tabarat niste copii pe el si i-au spuls caciula din cap apoi l-au impins. Erau mai mari copiii respectivi, el avea un an jumate. Iar am bocit ...

In prima zi de gradinita (la cea noua) i-au asezat la masa si pana sa se dezmeticeasca al meu ce trebuie facut (el nu mai mancase singur si acolo de la varsta de un an ii lasa sa manance singuri), un copil i-a luat mancarea si altul laptele:)), Doamne...avea o fatza nedumerita...

In general experientele astea i-au prins bine oricat de dureroase au fost pt noi parintii, le-a depasit cu bine si acum e un copil f dezghetat, prietenos, sociabil, il sperie f f putine lucruri, a invatat ca frustrarea si dezamagirea sunt normale, nu intotdeauna iese cum vrem noi, trebuie sa impartim anumite lucruri sau sa ne asteptam randul....acum am curaj sa il las intr-un magazin mare (cum este Carfourul sau IKEA din Bucuresti), am curaj la varsta de 2 ani jumate sa il las sa mearga pe langa carucior singur, sau chiar inaintea mea cu 1-2 m, stiu ca nu iese/sare in fata masinilor, merge pe trotuar si se opreste cand traverseaza (nu il las de capul lui, sunt tot timpul cu mana pe el, dar ii dau senzatia de libertate).

L-am lasat intotdeauna sa experimenteze oricat de greu mi-a fost sa-l vad ca se arde la mana sau se juleste, se loveste. Sa vedem cum va fi cu pitica...ea va merge la sase luni la cresa.



Tiny baby gator

Baby gator

miereamara spune:

Petro, mie imi pare mare.



Tiny baby gator

Baby gator

abramburika spune:

F bine punctat. In linii mari si Silviei i-am oferit libertatea asta, cu toate ca i-am fost mereu alaturi. Si acum ma inteleg cu ea precum un adult. Si e normal sa fie asa, nu vreau sa ii/o cresc sub un clopot de sticla.

Mamaaaa, ce am mai bocit eu in prima ei sapt. de gradi. Si ea, e drept, da' si eu acasa.

Si tot din seria "primul orice" pt. care o sa stau iar cu morcovul adanc infipt, maine merg intr-o excursie de o zi, la un parc faunistic. Un pic mai departe (o ora de autobuz). Pana acum au facut numai deplasari loco. Ea e super incantata, eu, la fel, cand ii vad ochii stralucind de bucurie. Dar tot o sa stau cu grija maine .

Astea sunt aripile pe care i le dam, e normal sa fie asa ...

******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.

Doamne-Doamne, ai grija de noi 23s

nadaflorilor spune:

eu sunt in anglia, aici ultima eco necesra si obligatorie acoperita de sistemul pulbic de sanatate se face intre sapt 20-22 (sper ca nu gresesc limitele), "amenintarea" este scrisa negru pe alb in scrisoarea de programare la eco...

daca mergi la particular poti sa ceri si tre sa-ti raspunda si dupa, poate si la stat e la fel..pana la urma si ecografistul e tot om... dar si aici depinde de cum e "omul" construit, unii isi fac stric treaba lor, cat spune procedura...altii sunt mai amabili si mai voluntari si ofera si in plus, doar pentru a-l face pe pacient sa zambeasca si sa plece fericit de la intalnire....dar in linii mari asta e procedura si au dreptul sa te refuze mai tarziu...

ca exemplu concludent la eco de la 12 saptamani , ecografista o fost f acra si efectiv s-a stropsit la sotul meu iar pe mine m-a invitat sa urmaresc imaginile pe un ecran aflat la cca 4 m distanta fata de mine , pe parcursul procedurii a fost f stresata de ce face sotul meu, ii era frica sa nu faca poze cu telefonul sau cu vreun aoarat foto ascuns . S-a detensionat la final cand am intrebat-o unde platim pentru poza, atunci a devenit brysc zambitoare si a facut cateva remarci placute referitor la sarcina.... eu mai facusem o eco la 7 sapt si 4zile, trimisa de la urgente, desi nu era o eco obligatorie, ecografista ne-a invitat atat pe mine cat si pe sotul meu sa urmarim cu ea pe acelasi ecran toata povestea, a glumit tot timpul cu noi, ne-a aratat ce se putea vedea la momentul ala si la final ne-a oferit in loc de o poza, doua poze si fara niciun cost

cum spuneam oameni si oameni...





Nina

anna-mama spune:

Nina, acum inteleg, credeam ca un medic din Romania ti-a zis asa ceva si de aceea ma uimeam. in Romania medicii sunt mai amabili, chiar daca ecografiile se fac la stat si nu la clinicile particulare unde se plateste mult. In plus, mie ecografiile din spital mi le face chiar doctora cu care o sa nasc/doctorul cu care am nascut, si relatia este cu totul alta. Si la fiecare eco ori unde se face ea ti se dau poze cu bebele. Sper sa aflii ce e e bebe, dar mai ales sa fie sanatos


de steluta norocoasa Luca-Vlad (09.02.2009) si 19+ cu


e simplu, doar sa vrei! BAZAR UMANITAR

abramburika spune:

nina - atunci ai nimerit tu o dr. mai acra asa. Si ciudat, ca femeie ar fi trebuit sa fie mai intelegatoare.

Eu am intrebat la fiecare eco daca se vede sexul copilului, pana sa am confirmarea sigura de la amnio. Si am primit acelasi raspuns, probabil, fetita. Nimeni nu s-a aruncat sa spuna cu exactittate, da' nici nu m-au repezit. Pana si pe cardioloaga am intrebat-o, cand am facut eco la inimioara. Asta insa m-a luat la misto (dar la modul placut, glumeata), ca ea studiaza alt organ, nu sexul ... hahahhaaa.

Si aici, la stat sunt 3 eco acoperite de sistemul sanitar national, gratuite.

******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.

Doamne-Doamne, ai grija de noi 23s