prima bataie intre mine si sotul meu
Raspunsuri - Pagina 4
balanta_tm spune:
matza, acuma sincer, daca al tau te-ar injura si ar tipa la tine, tu cum te-ai simti? Eu cred ca m-as simti groaznic...
Dar te rog, nu-mi zi ca tu ai face asa incat sa nu ajunga el sa te injure, spune-mi cum te-ai simti daca ai pati-o.
Bineinteles ca si danutza are vina ei, ca nu a reusit sa se tempereze, dar vezi, al ei sot mai are si mania jocurilor de noroc si o mai tine si in casa; probabil ca fata a adunat niste frustrari.
Matzaila_81 spune:
Corina, si daca copilul ar fi cazut din vina tatalui, ea ca mama in loc sa vada e s-a intamplat cu cel mic, in loc sa-l calmeze din sperietura si sa se asigure ca e in regula a preferat sa se certe cu el si sa lase lucrurile sa degenereze deci nu, nu e o mama buna. Nu neaparat pentru treaba cu patutul cat pentru ce a urmat dupa.
Tu ai fi facut asa ceva?
Cristina_C spune:
Danutza, reactia lui a fost in mod clar exagerata...Cel mult te superi pe celalalt daca se intampla ceva cu copilul si il consideri vinovat, dar nu il jignesti si nu il injuri. Au loc accidente si cand toata familia e cu ochii pe copil, cand sta cu bona sau la gradinita cu toate educatoarele acolo. Tatal copilului cred ca s-a speriat foarte tare, probabil considera ca este treaba ta sa pui o protectie laterala la pat sau sa stai langa copil sa-l pazesti sa nu cada, desi si el ar fi putut observa dinainte ca nu este totul ok acolo si ca ar putea sa cada. Oricat de tare s-ar fi suparat si s-ar fi speriat nu ar fi trebuit sa reactioneze asa. Dar nici tu nu ai fost mai prejos, sa sari la bataie... Pai in ritmul asta din bataie in bataie o s-o tineti, ca de pe la 1 an, asa, si pana pe la vreo 4-5 copilul fuge, sare, se catara, se baga peste tot si se loveste des... Dar sa va bateti de fata cu copilul a fost cel mai rau lucru, asta dovedeste ca nici unul din voi nu s-a maturizat.
Matzaila_81 spune:
Balanta,eu imi ador parintii. Am crescut insa fiind injurata zilnic si batuta de catre al meu tata care pana la varsta de 22 de ani ai mei a fost alcoolic.
In fine, ideea este ca stiu ce inseamna violenta in familie si stiu cum reactionez la asa ceva.
Daca sotul meu ar incepe sa ma injure si sa-mi vorbeasca urat probabil m-as inchide in mine pe moment, as plange mai tarziu dupa care mi-as lua copilul si as pleca pentru ca stiu din experienta ca de la violenta verbala mai e un pas foarte mic pana la violenta fizica. Iar eu as muri inainte sa-mi supun copilul la asa ceva.
Cred cu tarie insa ca oamenii se pot schimba si mai cred ca trebuie sa discuti, sa vorbesti din prima secunda din care apar problemele altfel se aduna prea multe. La Danutza au fost semne, cu siguranta s-au mai certat parte in parte pana acum dar ea a ridicat problema abia cand a primit o palma ceea ce nu este ok.
Tatal meu s-a schimbat intr-un mod uluitor. A renuntat singur sa mai bea si nu s-a mai atins de bautura si desi a fost groaznic ce am trecut pot spune ca ne-a unit ca familie. Am facut fata impreuna la tot si am iesit invingatori in lupta asta cu alcoolul din care foarte putini ies.
CorinaDani spune:
ce-i drept, nu. adica asa cred, n-am fost pusa intr-o astfel de situatie si nu stiu cum as reactiona pe moment. asa gandesc acum, la rece, obiectiv. cu siguranta insa primul meu impuls ar fi sa iau copilul in brate si sa verific daca nu s-a ranit, sa incerc sa-l consolez, sa-i treaca durerea si sperietura.
insa raman la parerea mea, pana nu aflam exact cum s-a petrecut faza respectiva, e prematur sa dam toata vina doar pe unul sau pe celalalt.
nu stiu daca ai sesizat : dupa ce s-au batut nitel, ea a plecat sa calmeze copilul, insa partenerul tot nu se oprea din injurat. inseamna ca pe el nici cat negru sub unghie nu l-a interesat de copil, daca s-a ranit sau nu, era mai important s-o injure pe ea...urat, foarte urat. nu spun ca ea a procedat mai frumos/bine decat el, insa cand iti cade copilul, se loveste la cap si plange de nu se mai opreste, ala te injura "ca pe prostituate" , cata stapanire de sine sa ai si sa nu rabufnesti, macar cu o injuratura in replica la cele primite in avalansa ? mai ales ca ea e o fire mai agitata, asa. poate altele sunt mai calme, mai rationale, mai cumpatate. insa la danutza cu siguranta faza cu injuratul a fost picatura care a umplut paharul, i-a intunecat mintile si a dat curs reactiilor care au urmat...nu spun ca au procedat bine, desigur. nici ea, nici el. insa faptele sunt consumate, e mai important acum ce vor face pe viitor.
Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)
Matzaila_81 spune:
Important e ca ea ne-a scris abia cand a fost lovita.
Pana acum s-au mai certat cu siguranta de multe ori si in fata piticului dar nu i s-a parut foarte grav. Abia cand a fost lovita si-a adus aminte si de jocurile de noroc si ca nu o scoate afara din casa si multe altele.
Eu cred ca e cumplit ce se intampla in casa aia si cred ca niciunul nu realizeaza la ce traume supune copilul ala si ce consecinte grave pot sa fie pentru pitic. Nu e normal ca un copilas sa ia parte la asa ceva.
Rufus spune:
Danutza,
Pe mine m-ai cucerit cu titlul. Nu stiu ce-ai gandit cand l-ai ales, dar mie imi inspira hotarare, ratiune, convingere si chiar...simt al umorului.
Apoi continutul. Un eveniment nefericit, o sperietura si o portie zdravana de adrenalina. El-face ce stie, adica ce spui ca face de o vreme, se poarta urat; tu-ai o reactie de rabufnire, multe lucruri sunt adunate in tine, iar acum le dai frau liber, nu esti chiar o fire calma.
Eu nu te condamn pentru nimic. Reactiile nu se pot controla asa cum "se cade" in situatii limita, iar plansul copilului tau indica o situatie limita. Mi s-a intamplat si mie sa-mi pierd cumpatul de vreo doua ori si asta s-a intamplat cand am auzit urletele ingrozite ale Ioanei, mica fiind, speriata de un caine. Ok, nu mi-am batut nevasta, ca nu era de vina, dar mi-a trebuit un timp sa nu mai vad negru.
Un comportament neadecvat intre voi doi, cu siguranta, nepotrivit in fata copilului, dar nu o catastrofa. Adica departe de a fi o catastrofa.
Ce sa faci acum?
Legat de eveniment, nimic. A fost, s-a dus, ti-ai "spus" punctul de vedere.
Legat de viitor, aproape nimic. Doar un lucru: pune stop planurilor de viitor. Anuleaza orice angajament (daca exista) pentru viitoarea nunta, spune-i ca nu esti convinsa ca va exista vreo nunta si ia viata zi cu zi. Daca vrei primeste-l inapoi in casa, inceteaza cu compromisurile, pune conditii, fa absolut ceea ce crezi ca vrei si e bine pentru familia voastra. Discutati, negociati, dar fara planuri de viitor.
Dati-va o sansa, insa in alte conditii, unele normale, cum inteleg ca au fost.
Traiti viata asa cum este ea, zi de zi. Fara vorbe mari, fara amenintari, dar cu conditii.
Abea dupa ce ajungeti pe linia de plutire intr-un mod satisfacator pentru amandoi, incepeti sa va faceti planuri impreuna.
Acum nu sunteti o familie, nu sunteti impreuna. Si nu ma refer la un act, o hartie.
Bafta!
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
mirela0521 spune:
fetelor, nu va mai certati intre voi! v-ati spus parerea, ati dat sfaturi, fiecare a scris ce a vrut... pana la urma acesta este rolul forumului, insa lasat-o pe autoarea subiectului sa aleaga ceea ce i se potriveste fara atata galceava.
Rares (19 aug 2006) & Rebeca (4 iun 2008)
balanta_tm spune:
matza, tu esti un caz fericit (poate fericit e mult spus avand in vedere prin ce ai trecut), in sensul ca tatal tau s-a schimbat in bine atat de mult.
Cred insa ca sunt extrem de rare cazurile cand o situatie atat de dramatica cum a fost a ta, se poate imbunatati semnificativ (esti primul caz de acest gen de care aud).
Matzaila_81 spune:
Balanta, nici eu nu am mai auzit de cazuri d-astea in care persoana cu probleme sa aiba vointa si sa renunte la viciu. Din cauza asta ma simt extrem de norocoasa.
Ma gandeam acum citind toate astea daca o sa ajungem eu si sotul sa ne certam in asa hal... Intr-un fel ma sperie pentru ca citesc peste tot ca perioada de dupa ce apare bebe e foarte dificila si ca multe cupluri o iau razna si uite, vad cazuri d-astea in care ajung sa se paruie de fata cu copilul si mi se face parul maciuca.
Oare e chiar atat de dificil de tinut linia de mijloc?
Nu stiu, as vrea sa citesc mai multe despre ce frumoasa e viata dupa bebe si despre cum se schimba cuplul in bine, cum le implineste dragostea.