nu imi inteleg sotul

aura_m spune:

As ruga pe cele care o dau repede cu divortul sa se abtina de la asemenea sfaturi. Nu cred ca este normal sa sfatuiesti pe cineva care il cunosti doar dupa un nume de utilizator, sa divorteze, eu nu as sfatui nici in viata reala pe cineva foarte cunoscut mie.
Clarmai si atunci cand iti vei gasi de lucru tot vor exista discutii, atunci va fi ca esti mai tot timpul ocupata si eu cred ca i-ai dat prea multa mana libera sotului tau, el incaseaza somajul tau, el alocatia copilului...este bine sa ai si tu niste banuti pusi deoparte...in viata asta nu stii ce se intampla. Si eu as urma sfatului lui Fania sa discuti cu el si sa puneti cartile pe masa...si asa cum a spus si ea, cateodata gresim si nu ne dam seama. Iti urez numai bine si sa gasesti solutia potrivita rezolvarii problemei tale.

alexpa spune:

scuza-ma dar asta ce legatura are cu sotul tau?
vad ca cel mai mult te plangi ca trebuie sa ai grija de copil si nu te poti relaxa.
daca vrei un sfat, luati-va o bona si mai iesiti si voi 2 in oras singuri

gamze2 spune:

Clarmai,fetele de aici te-au sfatuit cum stiu ele mai bine dar ca sa rezolvi ceva trebuie mai intai sa accepti ca principala gresala e a ta.De ce?pentru ca nu te-ai impus in fata lui,un copil se face din 2 oameni si la fel se si creste de mama si de tata cu alte cuvinte nu mai invoca ca nu vrea sau nu are chef ci pur si simplu cand vine seara acasa i-o pui in brate,te imbraci frumos si iesi.Daca nu ai prietene iesi macar si plimbate asa pe strazi sa-ti limpezesti gandurile.Fara discutii ca e ocupat sau ii e somn...doar nu o sa lase copilul singur sau nemancat ca are el treaba.
Eu nu sunt pro-divort asa batand din palme dar nici sa stai sa isi bata joc de tine.Un barbat care jigneste o femeie sau o bate e un gunoi de om care nu merita nici un fel de atentie.Ai incercat sa te detasezi de el o perioada.Pur si simplu,nu il mai bagi in seama,nu-i mai pui mancae,nu faci curat...nimic,nimic doar sa te ocupi de tine si copil.El o sa observe ca se intampla ev cu tine si atunci poti sa tragi un semnal de alarma,ori e alba ori e neagra.
Copilul daca il ai razgaiat e tot vina ta,impune-te in fata ei,fara sa-ti fie mila ca plange sau se tavaleste pe jos...o sa-i treaca.

ZIZOU spune:

Fraza asta e dementiala. Barbatul cu care eu am pornit la drum nu ma trateaza nici pe departe ca si egala a lui, administraza banii familiei dupa bunul plac, iar eu trebuie sa ma rog de el sa imi dea bani de tampoane si sa suport si cateva glume din partea lui, timpul pe care el il aloca familiei, implicit si copilului, e aproape zero, ma jigneste cumplit si eu nu vreau sa divortez?????????!!!!!!!!!!???????

Daca nu vrei sa divortezi atunci pune mana pe un par si bate la el pana isi schimba comportamentul.

Si inca ceva ce am retinut dintr-un mesaj ai spus ca el face cumparaturile ca EL are masina?!?
Masina asta nu e cumva a voastra?!? Deci nu ar trebui sa beneficiezi si tu de ea?

cipcipcip spune:

Eu nu cred ca fata a ajuns sa limita inca, pe de alta parte nu e nici usor sa divortezi in Romania si sa cresti singura un copil, si pe de alta parte poate se leaga de gesturile frumoase pe care le face el citeodata (ca faza cu pizza si sucul).

Clarmai, te-au mai intrebat fetele daca ai vorbit deschis cu el. Cum reactioneaza daca-l rogi sa stea 2 ore cu copilul ca tu sa mergi undeva? Refuza pur si simplu? Tu ce raspunzi? Cum decurge discutia voastra? El nu e de acord ca voi sinteti o familie si trebuie sa va ajutati unul pe altul? De ce nu ii pui niste intrebari directe ca sa vezi ce e in capul lui?

cipcipcip spune:

In rest sint de acord cu ce zicea cineva mai sus, trebuie data fata la gradinita si tu sa-ti gasesti ceva de lucru, chiar si la curatenie, indiferent ce, trebuie sa ai banii tai daca el considera ca toti banii sint ai lui si-ti da cu portia.

Nati spune:

clarmai, eu iti spun din experienta mea cu fostul sot.
La al tau e timp pierdut la pescuit, fostul era cu jocurile pe calculator.
De fiecare data cand incercam sa-l asez sa vorbim despre nemultumirile mele la adresa lui efectiv se imbraca si pleca de acasa, ceea ce ma scotea din toate rabdarile.
Scuza lui: asa e el, ii plac jocurile, ce? nu am acoperis desupra capului, frigiderul nu e plin, sampon si crema de maini nu am?
Pt el eu eram pe post de ceva caldut cand avea chef si menajera.
Am protestat prin a nu-i mai gati, i-am facut geanta cu hainele murdare sa mearga la matusa-sa la 10 minute pe jos sa si le spele, curat faceam in casa, ca nu suport sa fie murdar, ca vb aia locuiam si eu in casa aia.
Pot sa spun ca era ok, adica "revenea la sentimente mai bune pentru 2-3 saptamani, dupa care iar revenea la nepasarea lui si ignoranta afisata mie.
Nu am avut copii, asa ca hotararea de a divorta a fost foarte usoara.
Vorba tatalui meu: fata, daca nu se poate si nu se poate, nu esti fericita, bagajul si vii acasa la noi intreaga si nevatamanta, decat in 4 scanduri de la stres si off (e o expresie dusa la extrem, dar asa e tata,ori e alba ori e neagra,la el nu exista nuante de gri ).
Bineinteles ca el a crezut ca glumesc cand i-am zis de divort, ei bine cand a venit fratele meu cu masina sa imi i-au lucrurile, nu stia fostul cum sa stea, intr-un genunchi sau amandoi sa il iert, sa raman, ca se schimba si multe alte promisiuni.
Nu a fost Nu, si ma felicit pt hotararea luata, azi sunt casatorita cu om minunat, avem un baietel frumos si sanatos, am liniste sufleteasca si sunt apreciata si ajutata in orice si pt orice.

Nu iti zic sa divortezi, nimeni nu cred ca poate sa iti spuna asta, e decizia ta indiferent pe ce cale mergi: protestezi, te faci indiferenta, accepti viata ta asa cum e, ori poate se schimba el si traiti fericiti pana la adanci batraneti.
dar trebui sa vorbesti cu el, sunteti egali in casatoria voastra (doar daca aveti contract prenuptial, adica fiecare cu finantele lui), ai dreptul sa fii apreciata, respectata si de ce nu rasfatata de sot.
Probabil tu stii cum poti sa-l abordezi, dar nu cu tipete, ochi dati peste cap si amenintari, barbatii nu suporta asta, ii irita la maxim, nu zic ca noi femeile acceptam asa ceva, dar lor li se pare ca ii lovesti in orgoliu de mascul.
Din punctul meu de vedere poti sa iti iei si 3 joburi si fata la gradinita, pe tine ce te doare e lipsa lui de apreciere la adresa ta, la eforturile tale pt familia pe care amandoi ati cladit-o.
Nu cred ca avand servici te va multumi in totalitate, dar iti va da o anumita libertate financiara, si timp singura in afara familiei.
Numai sa nu ajungi ziua sa regreti ca nu ai facut ceva si pt sufletul si linistea ta.
Iti doresc tot binele din lume si multa fericire!

Baby1320 spune:

eu una nu cred in "trezirea lui la realitate". Realitatea lui e mizeria in care traieste si mai trage dupa el si sotia si fata. Asa ca la ce sa se trezesca ?

Eu una, mi-as lua copilul si m-as duce unde as vedea cu ochii. Nu vad rostul relatiei / casniciei asteia cand el bani nu are sau nu da, egal, cu copilul nu se implica, suport moral iese din discutie si atunci la ce bun "cuplul" ? Pai mai bine singura chiar daca mananc de pe jos decat sa mai suport si o plojnita inutila.

Mama lui Joshua-Luca din 10.04.2010

inbox spune:

Voi de ce nu incercati sa faceti lucrurile impreuna...merge la pescuit hop si voi cu el, merge la cumparaturi si voi, si tot asa. Pe langa o discutie asa cum a zis cineva "cu cartile pe fata".

clarmai spune:

In primul rand va multumesc pt sfaturi si pt faptul ca ati incercat sa-mi deschideti ochii.

Din ce am vz in jurul meu sunt multe femei care accepta poate mult mai multe din partea sotului,am trei prietene bune cu care discut live si cand le mai povestesc cate o patanie,sare care sare si zice: -E al tau e nimic stai sa vezi ce a facut al meu!


In concluzie am avut pe langa mine numai personaje care accepta si merg mai departe.

Sa va povestesc pe scurt un ex.O prietena de-a mea are un sot fenomen,de gen,ea a fost o perioada in strainatate sa munceasca ca sa-i scoata din datorii,si cand a venit el i-a cheltuit banii pe o masina,ca de,omu' nu putea sta fara,si restul i-a cheltuit la jocuri de noroc,nu bea,nu o bate,mai iese si cu copiii din cand in cand,dar nu se opreste din cheltuit aiurea,si acum sunt impreuna,au doi copiii,iar marele ajutor vine din partea parintilor ei,care oameni gospodari trimit mancare,de la ou la carne.

Nu a avut de gand niciodata sa divorteze si nici nu indraznesc sa o intreb daca ii trece macar prin cap.

Eu am descoperit prin intermediul vostru ca exista femei care divorteaza si pt mai putin,am indraznit sa-mi scriu problema aici ,desi mi-era o teribila rusine si teama de raspunsurile voastre,acum ma bucur ca am descoperit ca sunt femei care nu accepta nici un fel de compromis.


Pe de alta parte revin tot eu si spun,ca poate asa am fost crescuta,mama a suportat mult mai mult de la tata,d-zeu sa-l ierte,il si incalta,cand o intrebam de ce nu divorteaza zicea :"pt voi",soacramea desi nu o suport,indura multe de la sotul ei,si a indurat,daca pleca sa cumpere paine pana la colt ,ii scria bilet cu ora la care a iesit din casa,de frica sa nu o urmareasca,nu ii dadea voie nici sa iasa din casa,nici acum dupa 25 de ani de casnicie nu s-a schimbat prea mult,dar mai sar copiii cu gura si tace.

Deci in concluzie eu astfel de femei am avut ca ex.mi-a fost rusine si sa gandesc despre divort doar pt atat,cand le spun prietenelor mele,spun ,fata nu-ti dai seama ce greu o sa fie pt copilul tau sa creasca fara tata.

Oricum sunt foarte lasa ,si mi-e frica ,mi se pare un ultim si prea exagerat gest,dar stiu ca aveti dreptate.Ma scuzati ca m-am lungit,vroiam sa explic decizia de "nu" divort.

Am sa mai incerc dupa sfaturile voastre sa schimb ceva in comportamentul meu,ca un ultim semnal de alarma pt el,cartile pe masa am incercat sa le pun de nenumarate ori,fara un rezultat.

Eu provin dintr-o familie unde tata era mereu absent ,avea amante,cu care se afisa fara jena.etc.Am simtit acut lipsa lui din viata noastra si am suferit,cred ca nu vreau ca si fata mea sa treaca prin asta,ei ii acorda atentie,o iubeste,atat ca nu ma ajuta pe mine sub nici o forma,cu jocurile e si el,cum spunea cineva,si ii gasesc scuza ca e obosit si stresat de la servici si simte nevoia unei desprinderi.

Nu ma bate ,nu m-a lovit ca sa raspund unei intrebari,doar ma doare ca ma jigneste aiurea si apoi isi da seama ca a gresit ,dar ce folos.

Totusi vreau sa incerc de dragul copilului,sa-i acord sanse si sa lupt,si abia cand consider ca am epuizat toate variantele,renunt.

Am descoperit ca daca fac o glumita ,in momentul in care se enerveaza si exagereaza ,il apuca rasul si se calmeaza,eu cred ca e inca copil la minte si mai are nevoie de o perioada de acomodare ,sa realizeze ca are responsabilitati.

Multumesc mult voua la toate de raspunsuri si ma scuzati ca m-am lungit inca odata.Astept sa mai discutam si sanatate voua si familiei.