Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***326***

simplyana_m spune:

Salut!

Chatonel, sa stii ca eu tocmai bagam un ochi aci cand faceai apelul la bericoase, am avut 2min libere cat s-a dus Mimi la chinezul de la parter sa mai ia niste bere , dar s-a intors inainte sa apuc eu sa zic "prezent". Asa ca am baut cu tine, numai ca tu nu ma vedeai !

Gianina , mai spune o borba, mai arata-ne o okita, ca ne e dor de Micsunea!

Gina, !


http://www.lucamic.blogspot.com/

Ilinca_M. spune:

Cuscra, si io m-am repezit cu capu' inainte, nu mai mergem nicaieri, vesnica problema a banilor. Io traiam cu iluzia ca e "ca pe vremuri", ca primim banii de concediu conform legii, toti odata, inainte de inceperea concediului. Aiurea, azi am aflat asa: pe la sfarsitul sapt. imi intra un procent (7 bulioane!), in iulie altul, in august altul...deci fix pix. Ce sa zic, asta este, inca o vara de stat acasa numarand banii de la luna la alta, deja m-am obisnuit:))) Sper numai sa punem de-o intalnire tuforumistica in tzara, candva dupa 14 iulie cand gat cu sesiunea.
Cu subiectul deschis:
- ai dreptate in tot ce spui dar trebuie cumva sa-ti auto-dresezi sensibilitatea caci iti faci mult rau;
- daca mi s-ar intampla sa aud replici cum ca al meu copil e "rau", "rasfatzat" etc, stiind ca nu pot sa conving prostimea cu argumente, as proceda incat sa-i enervez eu pe ei, nu sa-mi stric eu nervii. Concret, as pastra o fatza serena si zambitoare asezonata cu replici:"aaa, baiatul meu e un copil liber, vesel...ai vostri is cam tinuti in frau/lesa, sa vedeti in adolescenta cum vor rupe lanturile...al meu e relaxat, nu-l sacai la cap, ca-s mamica, nu dresor de fiare salbatice". Plus:"a, dar spala masina...avem destule haine, slava Domnului...vorba reclamei: murdarirea este buna!...face imunitate" etc
- la faza cu jucariile as zice ceva de genul:"pai nu voi ati zis ca un copil tre sa invete ca nu-i dupa el? Daca Ian nu vrea sa imparta, ceilalti copii n-au decat sa priceapa ca nu-i dupa ei. Sau sa dea ceva la schimb." Foarte bine ca nu-l obligi sa imparta jucarii!!!
- cu Ficatzeaua...stii ca si noi avem una, desi in ultimul timp, mergand f. rar, nu a mai scos perle...Eu cand aud "oficialitati" debitand prostii tac si zambesc, nu ma enervez deloc, ba mai mult, resimt mila ca o persoana poate fi asa incuiata. Iar dupa, reiau cu huzband tot dialogul si radem si comentam si imitam si exageram...
Tu trebuie sa fii mereu convinsa ca TU faci ce e bine si ceilalti sunt tributari unor mentalitati invechite, unor prejudecati si sa-ti fie mila de copiii lor dar sa mergi inainte pe drumul tau

simplyana_m spune:

Ina, nu stiu ce sa spun concret, eu nu pot tine piept celorlalti si ma conformez de cele mai multe ori... mie principiul "mai bine sa planga al tau decat al meu" imi e complet strain .

http://www.lucamic.blogspot.com/

Edit: imediat cum am timp revin cu exemple si explicatii, ca asa cum am scris mai sus, suna ca o critica. Ei bine, nu, eu efectiv asa functionez, si nici nu sunt convinsa ca e cel mai bine ca mine.

simplyana_m spune:

Editez ca editai mai sus

Anaan spune:

Andrei se comporta exact la fel. Diferenta este ca mie nu si-a permis nimeni sa-mi faca observatii de genul asta. Aici ii dau dreptate Ilincai, ori ar trebui sa te imunizezi la tampenii de-astea, ori ar trebui sa ripostezi. Observatiile de tipul "Ian e rau" rostite cu nonsalanta in prezenta ta mie mi se par foarte jignitoare si incorecte, mai ales ca nu te vad pe tine punand etichete de felul acesta copiilor cu care intra Ian in contact.



Si noi caram o gramada de jucarii dupa noi, mai ales ca Andrei are obiceiul sa se joace cu jucariile altora si sa am eu sa dau la schimb. Are jucarii pe care nu le da nimanui si eu nu insist, cand vad ca le vrea vreun copil tocmai pe acelea incerc sa-i "deturnez" atentia copilului respectiv spre alte jucarii.




Pai, cu Ficateaua te lamurisesi si tu, nu cred ca ar trebui sa-ti faci procese de constiinta din cauza ei.




Si Andrei are preferinte clare. De exemplu, avem un vecin cu doua saptamani mai mic decat el, ar putea sa fie "best buddies", daca avem in vedere criteriul varstei, dar nu-l agreeaza pe baietelul ala nicicum, desi aceluia ii place mult de el si ii cauta compania. In situatii de genul acesta nu am de gand sa-mi impun vointa in niciun fel, mi se pare aiurea sa-l oblig sa-si faca anumiti prieteni, numai pentru ca o dicteaza circumstantele sau diferite mame atotstiutoare.

simplyana_m spune:

Hai acum sa ma iexplichez. Sa o iau si eu pe puncte :)
1. Cand Luca face ceva de genul asta, iar alti copii il imita si asta ii nemultumeste pe parinti, de regula prima reactie (normala, ca or mai fi si dezaxati care tipa direct la copilul altuia) e sa strige la odrasla proprie sa inceteze, moment in care imi indemn si eu copilul sa se opreasca si el: "ai auzit, mama? hai sa nu mai facem asa, hai sa ne oprim/ridicam si noi, hai sa ne jucam cu aia, bla-bla", si de regula urmeaza indemnul meu si exemplul celorlalti pitici, fara comentarii. Si nu mi se pare ca il confuzez, ca acu e da - acu e ba, si nici nu-i sfidez pe ceilalti parinti sau ceilalti copii, premitandu-i ceva alui meu, ce altora le e interzis. Ca nu ne cade nimic. Si chiar daca nu se conformeaza, macar eu am zis, iar replica la insistente este de obicei : "nu vrea!" ( mai precis "no quiere" si ridic din umeri :D).

2. In principiu eu sunt impotriva caratului de jucarii in parc, mai ales atunci cand nu exista disponibilitatea de a le imparti, pt ca sunt generatoare de conflicte (stiu asta si de la Mura, de cate ori s-a ciufulit Mura cu alti caini, a fost pe jucarii, fara exceptie. Si in special pe cele "cu stapan", ca pe alea improvizate, bete, bidoane, bulgari etc., le imparteau frateste, adica doar si le furau, nu se deposedau unii pe altii cu violenta). Mai ales ca Luca nu se prea joaca in parc cu jucariile lui, intr-o vreme nu se juca deloc (acum isi alege cate una, preferata e o masura de lapte praf rosie - s-ar putea sa o stiti din poze - sau stropitoarea/bidonul cu apa). Este insa curios de jucariile altora, pe care doar le examineaza. Si multi copii nu fac altceva decat sa isi pazeasca jucariile sau sa se targuiasca cu ele. Comert din fasa :D. Din care pricina, eu sunt nevoita sa car muulte jucarii degeaba dupa mine, doar ca sa le ofer la schimb pt cate jumatate de minut ( dupa care o data mi-au trebuit 15 sa recuperez jucaria "schimbata" -adica oferita ca sa o lase pe aia pe care i-o tragea din mana lui Luca, tot a noastra, ca Luca vroia sa plece si tancul respectiv nu vroia sa mi-o dea inapoi) si e nevoie de multe si diverse, ca targul sa fie multumitor, ca nu-si dau din mana "averile" pe orice :). Si ajungem sa ne imprastiem sacul cu jucarii prin tot parcul, ca Luca sa examineze tot sau sa nu se certe picii intre ei pe jucariile lui, iar cand lui Luca i se pune pata si o taie din parc, il aduc urland inapoi sa le recuperam, ca lui nu-i trebuie, nu pricepe de ce sa le mai luam si pe alea.
Ei, si s-a intamplat o data sa se certe doi copii pe o jucarie de-a lui Luca (cu care Luca n-avea nicio treaba, normal), si nu puteau fi impacati nicicum: o lua unul, urla celelalt, si invers. Si eu mi-am luat copilul pe sus (ca lui ii placea acolo, se juca frumos) si jucaria, si am plecat cu al meu urland, ca sa se potoleasca ceilalti doi. Aia s-au potolit instant, doar Luca a urlat pana la prima fantana :D.
Intr-o vreme urla mereu Luca daca nu reuseam "targurile", dar cam de cand a implinit 2 ani, e tare suveran in gestionarea crizei, se duce si da intai un ocol obiectului ravnit, apoi pune hotarat mana pe el (ca nu vorbeste), iar daca este refuzat/alungat, pleaca cu un asa o expresie pe chip, de parca nici n-ar sti de existenta obiectului respectiv, ba chiar de parcul respectiv, ca mai mereu se indreapta spre iesire.
Pacostea lumii, jucariile astea in parc!

3. La Ficatea, no comment!

Ce vroiam sa spun, e ca mie imi e mult mai usor sa-i transmit copilului ca ne adaptam mereu situatiei si cateodata este preferat un anumit comportament, ca mai bine cedeaza el, decat sa-l sustin in a-si vedea de ale lui, in ciuda dezaprobarii celorlalti(cand e evidenta) sau a plansului altui copil. Si nu sunt convinsa ca e foarte constructiv, poate ar trebui "sa-i tin partea" mai mult. Dar asta fiind natura mea de cand ma stiu, si el dovedindu-se foarte echilibrat in toate alea (nu e "pussy" deloc, dar nici "bossy"), deocamdata functionam asa. Cum nu prea vorbesc pe limba astora, eu nu ma amestec cu mamicile, si sunt cam singura care se joaca cu copiii (nu numai cu al meu...de fapt de cele mai multe ori al meu se plictiseste si se duce in treburile lui, iar eu raman sa ma tiranizeze diversi pitici), probabil ca de-asta ma si responsabilizez mai tare si mi se pare de preferat sa sustin (cat de cat) in fata fiecaruia din ei regulile impuse de parinti, iar daca noi procedam diferit de cum stiu ei, e o intamplare.

http://www.lucamic.blogspot.com/

Monnvas spune:

INA

1 - ohoo, si noi suntem de-aia care se tarasc pe jos si se murdaresc, dar nu si-a permis nimeni niciodata sa spuna ca "e needucat" sau "e rau". Mi s-a mai intamplat, in schimb, sa fie urmati de alti copii care "n-au voie" si atunci am zis asa: "al meu are voie", "spala masina, nu spal eu", "am haine de schimb, nu-i bai". Reactia a fost, culmea, contrara asteptarilor: au "primit" voie si ceilalti copii. Oricum, in parc interactionez numai cu mamici pe care le cunosc si care nu exagereaza in cresterea copiilor - in Ro. Aici n-am vazut niciodata parinte care sa isi ia copilul de undeva ca "se murdareste", iar parintii belgieni, din cat am observat, se catara si ei cu plozii peste tot, ii ajuta sa urce, ii dau in leagane, eu is printre cei mai lenesi care il lasa sa-si faca de cap...

2 - jucariile. Nu am avut problema, iar in putinele dati in care n-a vrut sa dea ceva am oferit altceva la schimb. Oricum, nu i-am smuls niciodata copilului o jucarie care era a lui ca sa o dau altuia. Daca alt copil nu voia sa dea si al meu urla, il luam pe al meu. Si nu am vazut niciun parinte sa-si forteze copilul sa dea.

3 - ficateaua. Sa-si bage in posterior tehnica ei medicala. Al meu nu urla la doctor fiindca dr vine acasa si in primele 5-10 minute se joaca cu el, ii arata ustensilele etc. E un superdoctor, are mare rabdare cu copiii si doar la cateva examinari in care tre' sa-l tin (ex. la urechi) urla. Evident, platesc 150 de lei consultatia, dar macar stiu ca merita. Deci problema e la ea, nu la Ian. Daca iti permiti, gaseste-i un pediatru particular in Cluj sau in alt oras apropiat, care sa-l vada o data pe luna sau o data la doua luni si cu care sa te sfatuiesti la telefon oricand (mie imi raspunde la telefon si la 5 dimineata omu' si daca nu raspunde pe loc ma suna el inapoi).

4 - cu copiii nu stiu sa-ti zic, al meu nu a refuzat niciodata sa se joace cu alt copil. De obicei, el e "catzelul" care se ia dupa alti copii si cerseste atentie. Si nici nu tre' sa i se dea, numai daca i se pare lui ca e bagat in seama e f fericit (ex. copiii se alearga intre ei, dar el crede ca se joaca si cu el si e in extaz). Eu cred ca asa cum exista "chimie" intre oamenii mari, asa tre' sa existe si intre copii, de-aia e atras de unii si de altii nu.

Partial te inteleg fiindca si eu mai plec urechea la ce zice lumea. Doar ca la mine "lumea" conteaza numai in masura in care e vorba de oameni dragi mie sau pe care ii apreciez - familie, prieteni, medicul lui. Altfel, Tu ai noroc ca il ai pe Jambo alaturi, ca amandoi aveti cam aceleasi opinii in legatura cu cresterea lui Ian. Si ca si sora ta si tatal tau sunt cam pe aceeasi lungime de unda. Eu cu asta ma lupt, adicatelea cu sotz...

Chiar, faza. Au fost pe la noi sor'mea si (viitorul) cumnat. Fiu-meu nush ce zdranganea p-acolo, la care musiu cumnatu zice:
- Aaa, cand o sa avem noi copii o sa fac armata.
Barbatu-meu, fericit ca in sfarsit a gasit pe cineva care are aceleasi viziuni:
- Daa, explica-i Monicai, nu ma lasa nici macar sa-i dau o palma la fund copilului.
Cumnatu:
- Pai nu cu palma, cu vorba facem noi armata, ca nici pe mine nu m-a caftit nimeni la viata mea.
La care sotz a ramas cu buza umflata, ca nu e nimeni de partea lui in privinta educatiei cu parul. End of story.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3

Monnvas spune:

Tufete, pe mine ma apuca jalea ca sezonul belgian se apropie de sfarsit. Ce sa va zic, ma intorc schimbata, mai mult decat anticipam. Mi-am facut niste planuri, in pasi, cu ce as avea de facut pe mai departe, nu neaparat ca sa plec definitiv, dar ca sa intru si eu in circuitul stiintific al domeniului. M-am uitat pe anunturile de joburi de aici (universitare) si toate cer o experienta pe care eu nu o am si-s decisa sa mi-o fac, na! Asta presupune sa termin in primul rand docul si sa ma reorientez catre un domeniu care mi-a fost tare drag, dar l-am abandonat prematur, crezand ca n-o sa ma duca nicaieri. Mi-am mai pus in cap sa-mi perfectionez limbile straine (ca veni vorba, am inceput sa inteleg cate ceva cand mi se adreseaza astia in olandeza) si din toamna sper sa incep un curs de franceza pe care mi-l finanteaza serviciul. Cand ma intorc in Buc o sa am testarea sa vad de la ce nivel incep. Asa ca ma intorc cu un chef nebun de munca.

Poate cand se intorc excursionistele vesele ne-om vedea prin Bucuresti, ele parca vin dupa 1 iulie, nu?

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3

Monnvas spune:

Am uitat sa va zic care e ultima descoperiree a lu' fiu-meu. Aseara a intrat peste mine la dus si se uita la mine si la un moment dat ma intreaba nedumerit:
- mami, aia e putza???

am aflat si noi cu ocazia asta ca mami n-are putza.

fara nicio legatura, un pt Micsu care nu se imbraca decat cu 'okita'

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3

Anaan spune:

Gianina

Monn, ce bine ca te-a apucat pofta de vorba!


Niste poze: https://picasaweb.google.com/104859916940779646097/MaiIunie2011?authkey=Gv1sRgCM3I0Zjxi4_q2QE#5620679560792418098