Reactia rudelor
Raspunsuri - Pagina 4
LittleAngel spune:
marumiha
multumesc frumos!
happiness spune:
LittleAngel, nu te descuraja! Eu am luptat cu o lume intreaga pentru fiica mea. Desi familia a fost si va ramane valoarea mea cea mai de pret, cand s-a impotrivit visului meu de a avea un copil nu am cedat. Au fost 9 luni(atat a durat, in mod miraculos..)extrem de dificile, stresante, dureroase, dar a meritat fiecare lacrima. Acum fetita e rasfatata de toti, e printesa familiei si toata lumea e innebunita dupa ea. Dureaza doar o clipa, dupa ce vad copilul se imblanzesc cu totii. Sper sa fie la fel si pentru tine! Eu am mers pe intuitia mea si a fost perfect. Iti doresc putere si bafta!
LittleAngel spune:
happinessmultumesc,aveam nevoie de cuvintele tale!
iepumic spune:
Offtopic:LittleAngel, condoleante cu intarziere si de la mine. Nu stiu cum faceti fata tu si familia ta unei astfel de tragedii...Am si eu un nepotel de 2 ani jumate pe care il iubesc la nebunie, am poza lui pe birou din care se uita la mine cu ochisorii lui albastri...si uneori am cosmaruri ca i se intampla ceva (era sa fie calcat de o masina anul trecut sub ochii nostri, a scapat o secunda de sub supraveghere si a iesit pe strada). Dumnezeu sa-l aiba in paza pe nepotelul tau si sa aveti multa putere!!!!
Ontopic:Noi am discutat pana acum doar cu socrii mei, cu nasii nostri si cu niste prieteni apropiati. Toti, dar absolut toti, fara exceptie, ne sunt alaturi si nu doar verbal...ci si activ (cu sfaturi, cu idei, incurajari etc.) Pe undeva, nu e de mirare, deoarece si nasii au un copil adoptat si de aceea adoptia nu este ceva nou in familie, au fost alti "pionieri" inainte noastra. In schimb nu am discutat cu parintii mei si cu fratele meu. Trebuie sa o fac cat de curand si nu sunt sigura la ce reactii sa ma astept. Sunt 90% convinsa ca tata ne va sustine. Mama, saracuta e bolnava, probabil ca va fi impotriva dar se va obisnui la un moment dat cu ideea. In orice caz, are un suflet foarte mare si nu se va pune niciodata problema ca relatiile dintre noi sa se raceasca din cauza deciziei noastre. Cu fratele meu e mai dificil...sunt convinsa ca imi va accepta decizia dar fiind foarte ipohondru, Doamne fereste sa existe cel mai mic dubiu asupra unei boli la copilul nostru ca il va baga pe nepota-miu in carantina...de asta mi-e cel mai teama. Dar cred totusi ca pana la urma se vor rezolva toate cu bine...Am insa emotii cu privire la momentul in care le voi spune.
denisa220972 spune:
Hmmmmmm, reactia rudelor sau a prietenilor, toti la inceput sunt reticienti la ce este "nou". Am alergie la cei care folosesc cuvintul nu este "sangele tau".
Poate am fost mai norocoasa ca am o familie deschisa la problema adoptiei, fiindca mai am "doi fratiori" din cadrul sistemului
(diferenta de varsata este mare, eu am 39 si ei 14 si 12 ani) sunt doi copii frumosi, foarte ascultatorii, niciodata mama nu a avut probleme cu ei la scoala, sa fure, sa vorbeasca urat cu noi sau cu cei din jur. Ia crescut mama de la varsta de 4 ani respectiv 5 ani niciodata nu ii simpt ca pe cineva strain de mine,chiar le simt lipsa cand nu sunt pe acasa. Mai am doi finii care sunt adoptati si nu in ultimul rand fiica mea este adoptata, deci suntem o intreaga trupa care ne-am adoptat unii pe ceilalti.
In universul nostru ne simtim foarte bine si nu i-mi pasa de parerile altor persoane rautacioase, daca cineva ma deranjeaza cu vre-o intrebare care nu-mi convine, imediat il intreb care este problema lui, atata timp cat nu ma duc la nimeni la usa si nu deranjez sa nu ne deranjeze nici ei pe noi.
Cum mi-am cunoscut fiica este o intreaga poveste cu un final fericit ptr. noi
Asa ca, capul sus si mergi mai departe
LittleAngel spune:
Iepumic,Denisava multumesc frumos.Pe mine nu m-a interesat niciodata parerile celor din jur,de obicei fac ce vreau eu,dar acum avnd in vedere ca vreau sa aduc un copi in familie,trebuie sa tin cont un pic de parerea lor.Din pacate,nu vor fi de acord niciodata,dar eu trebuie sa merg mai departe.Poate se vor schimba.
Familia mea e compusa doar din doi membri:mama si fratele.Restul de rude nu ma intereseaza deloc.
Singura care ma sustine este prietena mea ce mai buna,si care o sa fie nasa fetei(vreau fetita
)
Am cate ceva de terminat si la anu imi de pun iar dosarul,am inteles ca oricum am prioritate avand in vedere ca am avut doi ani atestat acum ceva timp.Sper pana atunci legea sa se schimbe.
ps:nepotelul nostru a murit la nastere,perfect sanatos,am facut autopsia,pur si simplu nu a fost scos la timp,si s-a sufocat.Clinica particulara,1000 euro nasterea.
erato spune:
Important este ce ne dorim noi, nu familia extinsa. La mine, eu si cu sotul ne dorim sa devenim parinti si asta e suficient. Cand am luat hotararea sa adoptam a fost o adevarata drama in familie, de parca am fi luat decizia sa ne aruncam in gol de pe un bloc 
. Apoi, familia mea si a sotului au trebuit sa accespte ideea pt ca au vazut ca suntem hotarati. Ne respecta hotararea, dar au zis ca nu vor sa ne ajute deloc cu cresterea copilasului nostru. Sper sa-si schimbe atitudinea cand va aparaea copilasul, pt ca altfel, relatiile de familie se vor raci. In sufletul lor, sunt sigura ca spera sa ne razgandim. 
Dar noi am spus tuturor ca vrem sa adoptam, faliliei, prietenilor, cunostintelor, cred ca stie deja tot orasul mai ales ca e un oras mic. N-am nicio jena si nici nu-mi pasa de ceea ce gandesc oamenii, din contra, sunt mandra ca urmeaza sa devim mama.
erato spune:
Little Angel, inca o data condoleante. Ce ingrozitor, m-am cutremurat cand am citit cum s-a stins nepotelul tau. Nici nu vreau sa ma gandesc ce simte o mama in asemenea momente.
simo_75 spune:
Little Angel- imi cer scuze de intarziere insa D-zeu sa-l odihneasca pe ingeras!!Sincere condoleante!
Cat despre reticenta- eu am mai scris vis-a-vis de acest subiect.Nu trebuie sa aplecati urechea..
Eu cand am discutat despre adoptie cu apropiatii ,rudele etc nu le-am spus-o sub forma de intrebare,am spus clar ce hotarare am luat.
Cine a incercat sa deschida gura s-a izbit de un zid de nepatruns.Eram fermi hotarati si cu asta basta!
din fericire nu am avut probleme cu rudele cat am avut cu anumiti prieteni care acum credeti-ma sunt EXTREM de gelosi pe noi.De ce??Nu mai stau sa explic insa ce pot spune este ca in nici un caz nu ne mai sunt prieteni!
Mergeti inainte,gasiti-va minunea si fiti fericiti!!!!Asta e tot ce va pot spune!
LittleAngel spune:
Erato,Simo_75va multumesc!