Cum sa accepti ca ai gresit?

Matzaila_81 spune:

Pai ii ofer sprijin. Ca doar nu intru aici sa scriu la subiectul postat de ea doar ca sa o enervez sau pentru ca nu am altceva de facut la birou. Si sincera sa fiu prefer sa se enerveze pe mine acum decat sa faca o prostie mai mare.
Nu scriu ce scriu pentru ca o judec sau pentru ca ma consider mai buna decat ea, ii scriu ce i-as scrie surorii mele daca ar fi in locul ei.
Ca se duce la intalnire, ca e omul ala printul pe cal alb sau nu, ea tot trebuie sa-si rezolve problemele acasa.

azzure_sun spune:

Da, am avut o discutie. Sambata.
A decurs oarecum ciudat, as zice ca in gluma. Eram plecati la cumparaturi. Si tot discutand i-am spus ca am momente cand ma gandesc ca ne-ar fi mai bine singuri, fiecare cu viata lui pentru ca are momente cand imi vine sa plec, asa de tare ma enerveaza cateodata. Ciudat a fost ca si el a zis ca uneori, cand il enervez, crede ca ne-ar fi mai bine despartiti. Dar ca intr-un final el nu se vede divortat de mine...adica mai avem noi certurile noastre, dar de aici pana la despartire e cale lunga (cel putin asa crede el...acum). Am vaga impresie ca nu ma crede capabila sa iau o masura in acest sens, doar ca nu s-a exprimat asa.
Aseara, de exemplu, m-a enervat cumplit. De vreo saptamana a inceput sa joace iarasi counter pe internet, cu niste prieteni de prin cartier. Si sta pana noaptea tarziu. Se facuse unu si el tot la calculator. Si atunci i-am spus sa inchida pt ca vreau sa dorm si ca injuraturile lui risca sa trezeasca copilul. Mi-a raspuns cu: "Nu vrei sa taci!" pe un ton foarte agresiv. Am insistat si i-am spus ca o sa-i arunc castile si ca daca o tine tot asa o sa ajunga sa vada copilul cu program de vizita in weekend, asta daca nu o sa fie prea ocupat cu jocul. Pana la urma a inchis calculatorul. Ideea e ca scene de tipul asta se tot repeta, si de la o vreme din ce in ce mai des, are tot felul de faze care la un moment dat nu le mai suporti.
Stiu ca ar trebui sa pun piciorul in prag, dar uneori chiar e dificil sa iei o decizie de azi pe maine. Situatia nu e chiar asa usoara...

azzure_sun spune:

Corect!

portocalia spune:

draga matzaila,

una e sa vorbesti din carti, alta e sa te pui in pantofii cuiva. nu ma dau in vant dupa judecati de valoare cliseistice, aruncate din poignet. mi-a placut un citat din parintele steinhardt, care spune mult mai bine ce as vrea sa spun eu, numai ca nu am destula blandete si intelepciune ca s-o fac cu-cuvintele-mele :) :

Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul īnsusi l-a pus. Caci īntre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramīne, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.

Īntre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O īntelegere. Un secret. Un sentiment neīnteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, īn viata noastra, nu exista profesori mai severi decīt viciile si incapacitale noastre.

e chestie asa de subtila si de frumos spusa, incat merita reflectat la ea, zic eu.

balanta_tm spune:

azzure, cred ca ai o viata foarte grea langa sotul tau . Daca scenele ca cea de aseara sunt dese, plus fazele cu inselatul, delasarea lui, faptul ca nu iti vorbeste tocmai frumos, ca nu te respecta si apreciaza, toate astea te-au adus in starea in care esti acuma; cred ca cel mai important este ca indiferent prin ce metoda, sa iti mentii un minimum de echilibru, pana se clarifica situatia ta.
Imi pare rau ca treci prin toate astea.

azzure_sun spune:

Eu vreau sa va multumesc tuturor pentru sfaturi si pareri. Cand am postat eram fff confuza. Marturisesc ca m-ati ajutat enorm. In primul rand pentru simplu fapt ca mi-ar oferit parerea voastra, in al doilea rand pentru ca acum imi este clar ca trebuie sa decid ce fac cu mine, cu viata mea...stiu ca va trebui sa iau o decizie cat de curand pt ca asa nu mai pot continua, imi fac rau mie si, din pacate si copilului. Acum e prea mic sa zica ceva, dar mai incolo va vedea si va intelege.
Momentan supravietuiesc asa pe o linie de plutire subtire de tot.

Imi dau seama ca omul asta de pe net a aparut intr-un moment cand eu sunt extrem de vulnerabila. Sunt insa destul de matura sa nu ma iluzionez. De fapt, nici nu vreau sa-l cunosc cu ideea unei viitoare relatii. Vreau sa-l cunosc pentru a vedea daca e chiar asa cum il cred eu...daca poate fi pentru mine un sprijin in momentele dificile care vor urma. E bine sa stii ca exista cineva care te incurajeaza cand iti pierzi speranta si te sprijina in ceea ce intreprinzi. Voi vedea daca el e sau nu asa. Si daca se va dovedi ca nu e, voi trece mai departe.

marius spune:

Ai grija de tine!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

mihaela_s spune:

Am mai scris un mesaj mai la inceput in care iti spuneam ca ma regasesc in povestea ta. Uite ca acest fragment imi aminteste din nou de cosmarul trait langa fostul meu sot. La fel si el imi spunea mereu ca sunt dependenta de el si ca nu ma descurc singura, pur si simplu ma "anula" ca om in orice spunea. Pana si cand am iesit din sala tribunalului cu hartia de divort in mana, mi-a spus ca ma voi intoarce la el, e sigur de asta, caci nu ma descurc fara el.

Ei bine, eu nu am putut sa ies singura din tot, nu stiu de ce...trecusera ani buni si ma complaceam desi imi dadeam seama tot mai mult si tot mai mult ca nu e casnicia si relatia pe care mi-o doresc. Aveam si copilul la care ma gandeam si cred ca preferam un tata pentru el decat deloc...eram si eu deprimata, cu gandurile aiurea...cand am inceput sa vb cu actualul meu sot pe net. Eram prieteni, cum am spus, nu a fost nici o discutie romantica intre noi, ne povesteam "durerile" vietii si casniciilor(era si el casatorit, dar nu avea copii, prins la fel ca si mine intr-o relatie lunga si neplacuta). Recunosc ca pentru mine el a fost cel care mi-a dat impulsul divortului, atunci cand mi-am dat seama ca sunt si altfel de barbati pe lume. Si ca daca nu va fi el sa fie al meu(asta a venit dupa ce ne-am intalnit si totul a luat o intorsatura neasteptata, ne-a surprins si pe noi, caci nu aveam de gand nimic decat sa ne cunoastem face to face) atunci sigur va fi altul care sa ma merite asa cum sunt. Sunt 10 ani de cand suntem impreuna, s-a dovedit a fi perechea mea si eu a lui, am fost norocosi...stiu ca asta nu se intampla des, dar la fel nici in viata reala...

Azzure, pune-te pe tine inaintea sotului, gandeste-te ca tie si copilului tau trebuie sa va fie bine. Chiar daca tipul de pe net se dovedeste a nu fi ceea ce pare(da, netul e inselator, eu am avut noroc), el e elementul de care ai nevoie acum in viata. Nu toti/toate suntem la fel de puternice, oamenii sunt diferiti si de aceea ne trebuie un element care sa ne impulsioneze, sa ne faca sa mergem inainte. Eu cred ca si in cazul tau tipul de pe net e acest impuls. Daca simti ca ai nevoie de el, foloseste-l. Nu pe om, ci pe impulsul care ti-l da acel om. Eu iti doresc numai bine.


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

chatonel spune:

imi pare bine ca te-am inveselit, Matzaila

stii, uneori trebuie sa faci inventarul de citeva ori ca sa iti dai seama ca iti lipsesc chiar atitea lucruri, pt ca la prima vedere nu-ti vine sa crezi... te minti singur spunind "trebuie ca le-am pus in alta parte"

Selene_Bunny spune:

Cred ca si cel de-al doilea citat tot mie imi apartine. Si nu e trist deloc, e purul adevar, insa putini, f. putini pot avea raceala si caracterul taios al unui ciob de gheata, pentru a infrunta si transmite acest adevar. Eu nu sunt unul dintre acei putini. Adevarul nu e "cosmetizat", nu e invelit in ambalaje... crestine.



Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii