Viatza in Germania - cap.69

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 16

Inceputul discutiei

Pag. 15 | Pag. 17

ionica spune:

Alina,

Din suflet iti doresc sa te regasesti,fiindca piticii tai au nevoie de tine,

aschiutza spune:

Fetelor, la toate condoleante. Grea e pierderea unui parinte!

Desi am pierdut-o pe mama acu 10 ani, cind o visez si ma trezesc as dori sa mai adorm putin, sa o "mai vad". Ranile se vindeca in timp, sau mai bine zis m-am obisnuit sa fie rana acolo, dar am multe regrete si multe lucruri pe care as vrea sa ii le spun, sa i le fii spus ...

magdaz_ina spune:

Citat:

citat din mesajul lui sunshine2009

Citat:

citat din mesajul lui magdaz_ina
Avem si noi o rugaminte: in urma cateterismului din Germania am primit documente medicale de 2 pagini si jumatate pe care trebuie sa le traducem.
In Alexandria nu am reusit datorita termenilor medicali specifici cardiologiei.
Ne puteti recomanda un traducator din Bucuresti cu experienta in domeniul medical?

Ai nevoie cu sau fara legalizare? Ca am cativa prieteni romano-nemti doctori, care cred ca m-ar ajuta cu asa ceva. Dar n-au cum sa iti dea legalizare, ca nu sunt de profesie traducatori.

In acest moment actele pe care le-am primit sunt semnate doar de un medic, fara stampila, deci nu pot legaliza traducerea. E posibil ca pe viitor sa primesc si actele oficiale, stampilate.
Daca ma poti ajuta le pot scana si ti le trimit.
Am gasit pe net doua firme care fac traduceri medicale dar nu am recomandare pentru ele si nu stiu daca au medici pentru termenii cardiologici.
In acest moment imi trebuie mai degraba traducerea corecta din punct de vedere medical, cea legalizata o pot face mai tarziu.

rares - living on the edge

tinatache spune:

Ramona, acum esti inca in stare de soc, de la ea vine starea de apatie si indiferenta. O sa treaca, chiar daca golul ramane, ai sa revii la rutina zilnica. Drum bun spre Ro, sa va intorceti sanatosi.

ionica, condoleante si multa putere iti doresc. Poti scrie daca iti face bine, cum a zis si panseluta, mai devreme sau mai tarziu trecem cu totii prin asta. :((

helbi spune:

Ionica, fetita mea avea cam aceeasi varsta cu Sofia ta, icnd a murit tatal meu (chiar de Craciun, asa ca va imaginati ce inseamna Craciunul de 7 ani incoace pt noi). Am fost cu ea o luna inainte sa moara, pt ca stiam ca nu se mai poate face nimic si atunci a avut o perioada in care a fost bine. Au stat unul cu celalalt, ea se juca, bunicul o privea. La inmormintare nu am luat-o.- A ramas la Bucuresti cu o prietena. Si...a ramas cu amintiri despre el: bunicul ii lua inghetata la vafa si pepene rosu
Eu, care sunt ff sensibila is pling din orice, am fost atit de socata, incit n-am varsat o lacrima la inmormintare, ba le-am incurajat pe mama si pe sora mea. Am "cedat" insa cite zile mai tarziu cind, intorcindu-ma cu Bianca de la gradinitza mi-a zis ca ei ii e dor de bunicul.
Rana ramine, asa cum spunea si Aschiutza....

Multa putere va doresc la toate si, daca va ajuta, puteti sa plingeti aici....asa cum a scris si Tinatache....

zuzi.simona spune:

condoleante...

gradina
Simona, mama Antoniei (27.06.1998)

Anduc spune:

Ramona, Alina si Ionica - condoleante si multa putere!

Stiu prin ce treceti, eu mi-am pierdut tatal acum 4 ani dupa o lunga suferinta. Ca si Andreia am fost aproape impietrita atunci, probabil si pentru faptul ca mama era pierduta de durere si a trebuit sa ma ocup de tot. Multa vreme nu am realizat pe deplin pierderea, munceam mult ca sa treaca mai usor si imi spuneam ca e doar plecat intr-o calatorie mai lunga si o sa ne revedem la un moment dat. Se deschide un nou capitol in viata, durerea se estompeaza cu timpul, ranile se inchid, insa ramane golul pe care il resimti puternic in anumite momente.

Anda

Christel spune:

Ramona, Ionica, Alina condoleante pentru pierderile avute! Multa putere va doresc stiu prin ce treceti in aceste momente, si eu mi-am pierdut tatal, anul asta se fac 4 ani in toamna, Doamne ce a trecut timpul.
Imi pare asa de rau ca nu si-a putut vedea nepoatele mai des, erau micute atunci si faptul ca mergem doar o data pe an mi se pare mult prea putin. Asta regret cel mai mult si ma refer la mama, parintii sotului ca nu se pot bucura mai mult de ele,de noi, mai ales acum cand sunt inca mici. Dar asta-i viata nu le putem avea pe toate, din pacate.

Va doresc sa treceti cu bine peste aceste momente triste.
Ramona faceti bine ca mai ramaneti in tara inca o saptamana cu mama ta, ii va fi mult mai bine si va trece mai usor decat daca ar ramane brusc singura, asa am procedat si noi, si acum imi multumeste mama si imi zice ca i-a fost mult mai usor decat daca ar fi ramas brusc dintr-o data singura.