Pestisori... pestisori... (68)
Raspunsuri - Pagina 10
Tethys spune:
Povestea de seara 
... sau, pt. maine dimineata la 
:
<<Cele trei porti
Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, ii raspunse batranul intelept. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te... Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: "SCHIMBA LUMEA". "Asta era si intentia mea, gandi printul, caci, chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc". Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si batranul disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: "SCHIMBA-I PE CEILALTI". "Asta era si intentia mea", gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci, contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca, nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: "SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI". "Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca, asta imi ramane de facut", isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca, exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie dar, inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: "ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI". Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. "In lupta devenim orbi", isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca, urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn la a nu fi niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria: "ACCEPTA-I PE CEILALTI". Si, in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca, fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: "ACCEPTA LUMEA". Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi, aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treilea lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti, ii zise inteleptul. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.>>
"Bye-bye"... 
...
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
"Iubirea, las-o libera... daca e a ta, sta langa tine; daca a plecat, inseamna ca, nu a fost niciodata a ta."
"M-ai pacalit o data, rusine sa-ti fie; m-ai pacalit a doua oara, rusine sa-mi fie..."
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
carmaw spune:
neata fete dragi
iarasi o seara in care am venit tirziu...avem niste prieteni francezi care si au cumparat o casa pe aici si ne tot plimbam cu ei ...superbe piscurilemuntoase ,ce peisaje....apoi taverna LA strata din MEGALA CHORAFIA unde ca de obicei s au mincat (si baut) pina tirziu
va puppppppppppppppppp
Tethys spune:
'Neata!
Poftiti la , ceai 
, 
... ce doriti... poftiti, poftiti! 
Carma .
Dany, tu ce (mai) faci?
Io... nik nou ... totul bine...
Ceva lectura :
<<Ce conteaza in viata
Un barbat tanar, a invatat ceea ce este cel mai important lucru in viata de la un vecin al sau. Trecuse ceva vreme, de cand Andrei nu il mai vazuse pe batran. Au trecut valurile vietii peste el, liceul, fetele, intalnirile, cariera si viata insasi. De fapt, Andrei se si mutase din oras, ca sa isi implineasca visele. Acolo, in valtoarea vietii agitate de zi cu zi, Andrei nu a mai avut deloc timp sa se mai gandeasca la trecut si, aproape deloc, nu mai avea timp sa si-l petreaca cu sotia si fiul lui. Lucra pentru viitorul lui si nimic nu il putea opri. La telefon, mama lui i-a spus intr-o buna zi:
- Domnul Teodorescu a murit noaptea trecuta. Inmormantarea este Miercuri.
Amintirile i s-au inghesuit navalnic in minte, ca un film, in timp ce statea in liniste gandindu-se la zilele copilariei lui.
- Andrei, ai auzit ce am spus? - zise mama lui.
- Oh, da, mama, sigur, scuza-ma. Da, te-am auzit. A trecut asa de mult timp de cand nu m-am mai gandit la el. Imi pare rau, dar sincer sa fiu credeam ca a murit cu ceva ani in urma, - spuse Andrei.
- Sa stii ca, el nu te-a uitat. De fiecare data cand il vedeam, ma intreba ce mai faci, cum o mai duci. Mereu isi amintea de zilele numeroase pe care le-ai petrecut la el, de partea lui de gard, asistandu-l in timp ce il repara sau muncea in gradina, - ii spuse mama.
- Iubeam mult casa aceea, a lui... - zise Andrei.
- Stii Andrei, dupa ce tatal tau a murit, vecinul nostru a stat destul de mult pe langa tine, ca sa fie sigur ca primeai influenta unui barbat in viata ta, - zise ea.
- El e cel care m-a invatat tamplaritul, - zise Andrei. Nu as fi fost in aceasta afacere daca nu era el. Si-a pierdut mult timp ca sa ma invete lucrurile pe care el le considera importante... Mama, voi fi acolo pentru inmormantare, - a spus el.
Desi era foarte ocupat, si-a tinut cuvantul. Andrei a luat urmatorul avion pana acasa. Dupa inmormantare, cu o zi inainte sa plece inapoi acasa, Andrei si mama lui au trecut pe langa casa vecinului inca o data. Stand in dreptul pragului, Andrei s-a oprit o clipa. Era ca si cum patrundea in alta dimensiune, parca se deschidea o fanta si putea calatori inapoi in timp. Casa era exact asa cum si-o imagina. Fiecare coltisor de casa si gradina isi pastrase vii amintirile. Deodata Andrei a ramas impietrit.
- Ce s-a intamplat, Andrei? - il intreba mama sa.
- Cutia. Cutia a disparut.
- Care cutie?? - zise mama.
- Aici, era o cutie mica, aurie, pe care o tinea incuiata pe birou. Cred ca l-am intrebat de mii de ori ce era inauntru. Si, singurul lucru pe care mi l-a zis drept raspuns a fost: "aici se gaseste ce e mai important pentru mine pe acest pamant", - zise Andrei.
Iar acum, cutia nu mai era. Totul in casa si in jur erau exact cum isi amintea Andrei, mai putin cutia. Si-a imaginat ca o fi luat-o vreo ruda a domnului Teodorescu.
- Acum, nu o sa mai stiu niciodata ce era asa de valoros pentru el in aceasta viata, - zise Andrei. Offf, mai bine sa mergem la culcare. Am un zbor foarte devreme maine, mama.
Au trecut doua saptamani de cand Andrei s-a intors acasa, dupa inmormantarea vecinului mamei sale care isi lasase amprente asa de puternice asupra lui. Venind acasa de la munca intr-o zi, a vazut in cutia postala un biletel. Pe el scria: "Ati primit un pachet pentru care era nevoie de semnatura de primire. Nu era nimeni acasa. Treceti pe la oficiul postal in urmatoarele 3 zile". A doua zi, dimineata devreme, Andrei s-a dus la posta sa isi ridice pachetul. Acesta arata batranicios si parca ar fi fost expediat acum 100 de ani. Scrisul era de mana si se descifra greu dar, adresa expeditorului i-a captat atentia. A putut descifra: "Ion Teodorescu". Andrei a luat cutia in masina si a rupt ambalajul. Inauntru, sub ochii lui, era cutia aurie a batranului vecin impreuna cu un plic. Mainile lui Andrei tremurau in timp ce citea biletul dinauntru: "Dupa moartea mea, va rog sa trimiteti aceasta cutie la Andrei Popescu. Aici se gaseste ceea ce a contat cel mai mult in viata mea". O cheie mica era pusa in plic langa aceste randuri. Cu inima batandu-i tare si cu lacrimi in ochi, Andrei a deschis incet si cu emotie cutia aurie. Acolo, inauntru, se afla un ceas de buzunar. Trecandu-si degetele incet, fin, peste fata ceasului, ii dadu capacul la o parte. Inauntru a gasit aceste cuvinte incrustate pe spatele ceasului: "Andrei, iti multumesc pentru timpul tau! Ion Teodorescu".
"...Lucrul pe care el l-a pretuit cel mai mult... era... timpul meu acordat lui..."
Andrei a tinut ceasul in mana pentru cateva clipe, apoi a sunat la birou si si-a anulat toate intalnirile pentru saptamana urmatoare.
- De ce?? - l-a intrebat asistenta lui.
- Am nevoie de timp ca sa il petrec cu fiul meu, - spuse el. A, si apropos, Alina... iti multumesc pentru timpul tau!>> - autor: sfatulparintilor.ro
O zi buna si frumoasa tuturor 
!
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
"Iubirea, las-o libera... daca e a ta, sta langa tine; daca a plecat, inseamna ca, nu a fost niciodata a ta."
"M-ai pacalit o data, rusine sa-ti fie; m-ai pacalit a doua oara, rusine sa-mi fie..."
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
daniela_daneza spune:
Hello!
Unde ati disparut ? V-a toropit caldura ?...
Nimik nou ,,,,totul relativ ok.... ...
carmaw spune:
Pai daca nu ar fi fost TETHYS...topicul asta era gatat demult.
Aici ploua dar e cald la voi e canicula sau este o gluma?
Omu' imi pleaca la clubul lui de sah si eu voi incepe dezmatul....
Pupici pt cele doua pestisoare care mai bintuie
Tethys spune:
Seara buna si de la mine...
Io, sunt prin zona da', is cu "upside-down" -urile 
de rigoare dupa mine ... 
... 
... ... in fine... .
E destul de cald si pe la noi, chiar daca mai da si cate o bura de ploicica scurta... 'om vedea la vara canicula nasoala, dupa cum s-a ridicat deja temperatura acum... mno...
Fara noutati si eu... toate la fel si... totul bine, sa zicem... mergem inainte ...
Intoarcem pupicii: & ... 
.
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
"Iubirea, las-o libera... daca e a ta, sta langa tine; daca a plecat, inseamna ca, nu a fost niciodata a ta."
"M-ai pacalit o data, rusine sa-ti fie; m-ai pacalit a doua oara, rusine sa-mi fie..."
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
Tethys spune:
Si... sa va las si ceva lectura... niste zambete cu morala (& ):
* Soarecele si pisica
Un soarece, alergat de o pisica, intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog!
- Unde sa te ascund ma' soarece?
Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece!
- Nu am vazut nici un soarece dar, daca vrei, uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega.
Morala 1: Nu oricine te baga in r*hat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din r*hat iti vrea binele.
Morala 3: Daca te bagi in r*hat, macar baga-te cu totul.
* Un soarece si o soricioaica se intalnesc de o parte si de alta a unei linii ferate. Soricioaica ii striga soarecelui:
- Soricelule, hai sa facem ceva impreuna!
Soricelul, bucuros, vrea sa treaca linia ferata, dar cand sa ajunga la soricioaica, trece trenul si ii taie o bucatica de coada. A doua zi, soricelul vine iarasi la linia ferata si o intalneste pe soricioaica. Aceasta il cheama iarasi... soricelul vrea sa treaca si, trenul ii taie iarasi o bucata de coada. A treia zi se intampla acelasi lucru si... soricelul ramane fara coada. A patra zi, soricelul se intalneste iarasi cu soricioaica, care il cheama, ca de obicei, la ea. Soricelul nu mai trece linia ferata, zicandu-i soricioaicei sa vina ea la el daca vrea sa faca ceva impreuna. Aceasta accepta si da sa treaca linia ferata. Gandindu-se ca, poate ii va taia trenul si ei o bucatica de coada, isi baga coada intre picioare si o ia la fuga peste linie. Trenul, trece mai rapid si... ii taie acesteia capul.
Morala: Fetele, cand au ceva intre picioare, isi pierd capul...
* Un soricel ca vai de el,
Nechibzuit,
S-a logodit
C-o mata blanda
Ce sta la panda.
Era convins
Ca dinadins
Ai lui spuneau
Ca doamna Miau
E chitivora
Si il devora...
Si cand s-au luat
Ea l-a rugat
Sa-i dea un mic
Sori-pupic.
Cand el i-a dat
Ea l-a papat.
Morala... ii pacifista:
Amandoi s-au lins pe bot.
Asta e tot!
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
"Iubirea, las-o libera... daca e a ta, sta langa tine; daca a plecat, inseamna ca, nu a fost niciodata a ta."
"M-ai pacalit o data, rusine sa-ti fie; m-ai pacalit a doua oara, rusine sa-mi fie..."
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
Tethys spune:
Plus... povestea de seara :
<<Prietenia...
Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei cand, deodata, isi dadu seama ca de fapt, murise. Isi aducea acum aminte clar, ca murise, iar cainele care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba: "...oare unde duce drumul asta?". Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea, parea pavata cu aur. El si cainele sau, se apropiara de poarta si atunci, observa intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- Aici e raiul, - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata.
Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el? - intreba calatorul, aratand inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise impreuna cu cainele sau. Dupa inca o plimbare lunga si, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba. Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu? - aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Asta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura?... Ala... este iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dvs.?!...
- Din contra, suntem fericiti ca, ei ii triaza intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.
Morala: Deci... uneori, ne miram de ce prietenii continua sa redirectioneze (posteze) glume spre (pentru) noi, fara a ne scrie un singur cuvant. Poate, asta ar fi o explicatie: cand esti ocupat, dar vrei totusi sa mentii contactul cu prietenii, ce faci? Redirectionezi (postezi) mesajele primite (lecturile facute) si glumele care le-ar putea aduce un zambet! Nu ca, nu ai avea ce face, dar te gandesti si la altii de cate ori vezi ceva frumos sau interesant. De asemenea, ca sa stii ca nu esti uitat, ca ti se mai acorda inca importanta, ca esti iubit... ce crezi ca-ti trebuie? Un mesaj sau o gluma redirectionata (postata) din partea prietenilor tai... Asa ca, data viitoare, cand vei primi (citi) un mesaj sau o gluma, nu te gandi la ea doar ca la "inca o gluma redirectionata (postata...)", ci la faptul ca, cineva s-a gandit la tine astazi si ca, prietenul tau de la capatul celalalt al computerului, a vrut sa-ti trimita un zambet!>> & 
& 
Noapte buna !
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
"Iubirea, las-o libera... daca e a ta, sta langa tine; daca a plecat, inseamna ca, nu a fost niciodata a ta."
"M-ai pacalit o data, rusine sa-ti fie; m-ai pacalit a doua oara, rusine sa-mi fie..."
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
carmaw spune:
Si eu vin cu urarea de 'noapte buna'
Daca miine DADA are cursuri o sa conversam in 2 Tethys...
Vai si amar...
PS vad lunga lista de pestisoare....nu le scoti de pe lista?
daniela_daneza spune:
Buna seara !
Nu puteam sa va las asa fara sa va urez si eu noapte buna si sa imi tineti pumnii ca maine e o zi grea , nu neaparat pt mine direct , prin alianta.... dar rezolvarea ei ma salveaza si pe meen ,,,,,mai multe detalii la momentul potrivit...
Nopate buna !