Cum ati devenit parinti?
Raspunsuri - Pagina 3
dacris77 spune:
daaa, testul a iesit negativ! nu vroiam sa iasa pozitiv ptr ca vreau sa fiu mama adoptiva! sotul meu vrea sa mai incercam pe cale naturala dar eu sunt asa de indragos
tita de adoptie...
simo_75 spune:
dacris77- poti fii si mama naturala si mama adoptiva 
marianisia- chiar a contat sprijinul si plus de asta sunt fericita ca am castigat si o prietena!
danaionela- multumesc si de asemenea te felicit ca ai doua fete minunate si va doresc tot binele din lume
tzuni- nu cred ca trebuie justificare,esti mama si asta conteaza!!!!!!!ai o fata traznet!!!sa-ti traiasca si sa fiti fericite!!
dacris77 spune:
MaraAnisia, mi-ar placea si mie sa ajung la Valea Plopului, daca poti sa imi dai amanunte? mersi
Marina spune:
De ce nu iti doresti sa fii si mama biologica?
| Citat: |
| citat din mesajul lui dacris77 daaa, testul a iesit negativ! nu vroiam sa iasa pozitiv ptr ca vreau sa fiu mama adoptiva! sotul meu vrea sa mai incercam pe cale naturala dar eu sunt asa de indragos tita de adoptie... |
soricica spune:
dacris77, uite ce am gasit , sper sa te ajute:
Itinerar pentru a merge la Valea Plopului:
Bucuresti Nord – Ploiesti Sud (60 km – E60)
Valenii de Munte (30 km – 1A)
Nucsoara de Jos (13 km) – la dreapta
Valea Plopului si Valea Screzii (7 km)
bafta!
analias spune:
Intr-un fel povestea mea este destul de asemanatoare cu a lui Tzuni: nici eu nu l-am avut pe Fat Frumos (ma rog, povestea de dragoste a vietii mele s-a incheiat la cimitir), dar am fost tot timpul in preajma copiilor intr-un fel sau altul. Am avut mult de-a face si cu copii institutionalizati. Iar vocatia adoptiei am avut-o din copilarie, cand in apropierea casei mele exista un orfelinat de baieti, unde erau copilasi intre 2-6 ani, toti rasi in cap (din motive igienice banuiesc) si imbracati doar in alb. Nu imi amintesc toate detaliile, dar stiu ca ii exasperam pe ai mei ca tot timpul dispaream de acasa si ma duceam acolo, unde ma jucam cu ei, le citeam, ii invatam sa citeasca etc. La un moment institutia a fost inchisa, nu stiu de ce, dar dorinta mea a ramas.
Fat Frumosul meu isi dorea si el acelasi lucru, deci intr-un fel sau altul tot s-ar fi ajuns aici.
Acum cativa ani a sunat ceasul: l-am auzit clar, asa ca imediat dupa revelion m-am infiintat la DPC. Au urmat vizitele acasa, AS a fost singura care a incercat (cel putin asa am simtit eu) sa ma cam descurajeze sa adopt fiind singura, ba chiar mi-a propus sa ne 'ocupam intai de gasirea unui EL' si sa ne gandim la adoptie peste cativa ani. Nu aveam deloc chef sa caut un EL impreuna cu ea, asa ca i-am retezat elanul. Familia mea a fost intotdeauna incantata de idee, o multime de colegi mi-au fost si imi sunt alaturi, asa ca ma simt foarte comfortabil. Si apoi nu prea obisnuiesc sa dau explicatii de ce asa si nu altfel.
Atestatul a venit repede, mi-au fost prezentate 3 fetite din Bucuresti, pe care le-am privit zambind, dar nu ne-a legat nimic. Ba chiar una a racnit ca din gura de sarpe cand m-a vazut. O alta avea un handicap destul de grav si AS mi-a explicat ca ele nu cunosc foarte bine chiar toti copiii, pe unii ii vad abia la prima intalnire cu potentialii parinti (?!). Nici o problema: eu imi urmam viata profesionala si sociala ca si inainte si nu aveam nici o apasare, parca stiam dinainte cum vor decurge lucrurile. Am trimis faxuri in tara si fix a doua zi am primit un email dintr-un judet (desi de la Bucuresti mi se spusese ca sper degeaba, pentru ca in tara nu sunt copii adoptabili, numai Bucurestiul ma poate ajuta). Mi s-au propus 2 fetite, mi s-au dat detalii fara poze si mi s-a promis ca a doua zi imi vor fi trimise si pozele. Cum eu urma sa fiu in judetul respectiv chiar a doua zi, am rugat sa mi se permita sa le vad. Doamna de acolo a fost extrem de draguta, a aranjat ca Ani sa fie adusa la DPC cu masina lor, desi locuia intr-un sat destul de departe. A doua fetita a lasat-o in standby, fiind chiar din oras: daca raspunsul meu ar fi fost negativ la prima fetita, urma sa mergem sa o vedem intr-un parc din apropiere pe a doua. Mi s-a prezentat dosarul si am fost pusa in garda: fetita nu pronunta literele J, S (sh) si R si se apropie destul de greu de straini. A venit cu maternala si sotul ei, impopotonata ca o mireasa, nu a raspuns la salutul celor de la DPC desi le cunostea bine, in schimb m-a fixat cu privirea. Am inceput sa vorbesc cu ea ca si cand ne stiam de cand lumea si pustoaica s-a asezat pe un scaun in fata mea. Ciudat: pronunta perfect absolut toate sunetele! Doamnele de la DPC si familia maternalei s-au retras pe nesimtite, iar fetita nici macar nu a observat. Nu ii dadusem inca nici un cadou, desi ii adusesem tot felul de daruri. Dupa vreo ora de discutii si joaca au aparut 2 copii care venisera cu maternala lor si au auzit vorba in incaperea unde ne aflam noi. Ani i-a intampinat ca si cand noi eram gazde acolo, s-a jucat cu ei, dar se purta ca si cand noi doua eram o familie, iar ei erau prietenii ei, dar FARA sa apartina familiei ei. Dupa vreo 3 ore s-au intors si ceilalti - cred ca se plictisesera sa astepte. Noi nu ne plictiseseram insa impreuna! Nu a mai fost nevoie sa vad nici un alt copil. Tocmai il intalnisem pe al meu!
Din acel moment am inceput sa o vizitez cam o data pe saptamana (intamplator sau nu la acel moment afacerile mele necesitau vizite in acel oras saptamanale sau bilunare). AS de la Bucuresti a primit destul de neutra vestea. Incredintarea a avut loc la tribunalul judetean, unde am fost ajutata mult de jurista lor, eu a trebuit doar sa zic DA si sa semnez. Presedinta mi-a eliberat imediat o minuta, asa incat am putut lua fetita acasa in aceeasi zi. AS de la Bucuresti mi-a zis ca am avut pile. Nu am avut NICI o pila. Pur si simplu lucrurile se desfasurau normal. Am depus actele in ianuarie si in septembrie am adus-o acasa. Sprijinul real a fost din partea celor de la DPC judetean, cu care am si ramas de altfel in relatii destul de apropiate. Singura problema a fost ca peste vara nu am putut sa o iau la Bucuresti, nici macar cu invoire, intre cele 2 judete neexistand o colaborare prea buna. Dar am vizitat-o acolo, nu-i bai.
Ani isi aduce aminte si azi ce papusa a primit, ce nume i-a dat, cum a dormit cu ea din seara aceea, cum s-a jucat cu cei 2 copii la prima intalnire, ba chiar si numele lor!
| Citat: |
| citat din mesajul lui Tzuni Povestea mea e mai.... altfel! La voi nu veneau bb-ii, la mine nu venea Fat-Frumos cu care sa fac bb-ii (asta pentru ca, slava Domnului, sunt (inca) fertila). Sper sa nu ma urati pentru asta... Va inteleg pe voi, cele care ati suferit pierzand sarcini sau nereusind sa ramaneti insarcinate, dar ma inteleg si pe mine... NU ma intrebati de ce nu l-am gasit pe Fat Frumos, pt ca nu stiu ce sa va spun... Poate doar ca am crezut de doua ori ca l-am gasit si de fiecare data m-am trezit mintita, dusa cu zaharelul si... la 32 de ani singura si fara perspectiva de a avea o familie. Initial am vrut sa concep eu un copil - am analizat si varianta cu sperma de la donator, si varianta unui prieten bun (acum ma ingrozesc gandindu-ma la asta), dar de fiecare data cand analizam situatiile, ma imaginam insarcinata, stand seara cu capul pe perna: cat de linistita si de impacata voi fi cu alegerea facuta? Ei bine, n-am putut trece peste bariera morala. Asa ca am mers pe judecata: decat sa fac un copil si sa nu-i ofer un tata, mai bine iau un copil fara mama si fara tata si-i ofer macar ... o mama. Pentru inceput. Pentru ca daca vine Fat-Frumos-Tatal, noi suntem pregatite sa-l primim cu bratele deschise. Mi-am pus actele in dosar, m-am dus la DPC (in septembrie 2007) si mi-am zis ca pana gasesc un copil o sa treaca ani... poate pana atunci ma marit si fac eu unul! Dar socoteala de-acasa.... In octombrie am intalnit-o pe Maria, in noiembrie am botezat-o si in ianuarie o aveam acasa de tot. In septembrie 2008 am finalizat adoptia. Asa am ajuns eu parinte. Daca e sa ma judece cineva, s-o faca. Eu am sufletul impacat si plin de iubire cum nu l-am avut niciodata. Si daca Fat-Frumos ala nu mai apare, sa-i spuneti din partea mea ca am iubire cat sa traiesc nemaritata inca zece vieti de-acum incolo! "Vinovata" pentru asta este Meri a mea. Multumesc, Meri, pt ca m-ai facut mama, multumesc DD ca mi-ai trimis-o in suflet!  Editez pt c-am uitat un lucru important: le multumesc din suflet biologicilor pentru ca i-au dat o sansa! Un gand bun si de iubire din partea mea si a Mariei. Only GOD can judge them!  www.youtube.com/watch?v=xiIm0elzalI&feature=related" target="_blank">THAT's ME |
erato spune:
Analias
Ce poveste frumoasa cu Happy End.
Vreau sa fiu mama
marumiha spune:
analias
-Ce poveste frumoasa ,cred ca aceste intilniri cu copii sint cele mai frumoase lucruri care se pot intimpla in viata unor oameni.
Felicitari ,sa fiti mereu fericite impreuna.Cred ca un lucru bun in Ro.este acesta ,ca chiar daca esti singur poti sa adopti un copil ,din pacate in IT. nu se poate ,si sint atitia oameni care isi doresc un copil.
mami di Marco
Poze
dacris77 spune:
analias, m-ai facut sa plang, deci nu sunt deloc o fire plangacioasa.
dacris77 spune:
marina, sotul meu isi doreste numai un copil. In urma nereusitelor de a ramane gravida, m-am obisnuit cu ideea adoptiei. Adoptia a ajuns sa imi placa chiar f mult. Astept ca copilul sa imi puna intrebari legate de adoptie, sa am un motiv de a lupta contra prejudecatilor. Daca e sa raman gravida dupa aceea, e binevenit copilul.