mamici singure un sfat va rog

oana_pdv spune:

faza cu protectia e bine punctata! Oricum si-o asuma si el desi are ca si argument o mare tampenie destul de intalnita in randul barbatilor: daca folosesc "caciulite" nu mai pot face nimic:_Mi-e rusine mie sa o zic dar este si cazul sotului meu aici ! Bineinteles ca mai era si optiune cu "feritul" insa eu stiu ce naibii a avut in cap si el?? Gargarite !! Oricum acetsa e un fapt consumat!
A mai punctat cineva o idee : mama sa e singura stabilitate din viata fetitei! E foarte adevarat, dar nimani nu are de gand sa schimbe asta! Nu vrea nimeni sa o desprinda de3 mama dar cum poate sta cateva ore cu un bunic, la gradi sau mai stiu eu unde fara mamai chiar cred ca nici ei nu i-ar face rau sa se apropie si de tatal ei!
Iar ideea aia cu fratii: pai mai tarziu, daca ei nu au amintiri care sa ii lege , daca nu stiu ce inseamna sa imparta o jucarie sau sa vada un film impreuna, un desen animat .. ce i-ar mai putea lega? Nu e ca si cum ai merge la liceu si iti faci noi prietani sau intr-un oras nou- e vorba de ceva mult mai profund in relatia frateasca!

Cat despre fiul meu si atitudinea lui de ieri nu stiu ce sa zic , surioara nu a mai vazut-o de la paste, insa am inteles de la sotul meu ca s-a jucat cu o poza de-a ei in seara dinainte; Poate de aceea a ramas cu ea in gand a doua zi! In plus sotul meu isi doreste aceasta apropiere din tot sufletul, chiar daca fetitza a aparut pe neasteptate in viata lui chiar o iubeste!

lucialu spune:

Oana, mergeti la psiholog, sper sa gasiti unul bun. Formulati de dinainte cam ce nelamuriri si nemultumiri interioare aveti. Ar trebui sa fie a mai buna varianta care sa va indrume cum sa apropiati fratii si dc e ok, cum sa va purtati voi insiva cu fetita ca sa fie ea bine, cum sa aveti o relatie civlizata si limitele general acceptate cu mama fetitei, fara sa creati confuzii de nicio parte.
Am zis eu bine ca inima si mitea ti-s la locul lor Mi-a placut ceea ce ai povestit despre sot, nu e mamaliga Probabil ca a tradat prietenia cu tine cand nu tia spus, pt ca ii era frica sa nu isi nimiceasca sansele la tine ca iubita si sotie.

Selene_Bunny spune:

oana, sa stii ca nu e tampenie. Fostul meu prieten, iubit, cum vrei sa-i spui, avea exact aceasta problema: materialul din care era confectionat prezervativul, substantele continute, functionau complet anafrodiziac asupra lui. Vazut "pe viu" de catre mine. Acum, ca unii barbati folosesc asta ca scuza, e alta chestie.

Iar "feritul", hm, avand in vedere ca inclusiv lichidul preejaculatoriu poate contine spermatozoizi, ca, pentru a ejacula in afara este nevoie de un f. f. bun control al anumitor muschi, de antrenament...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

babyblue spune:

acest fapt si suferinta copilului tau, ti se datoreaza in exclusivitate (nu te supara ca iti spun), pentru ca TU esti cea care ai insistat extrem pe relatia frateasca dintre doi frati vitregi, ma ales ca tu aveai un copil f mic, incapabil sa inteleaga situatia in ansamblu si Tu erai incapabila sa i-o oferi pe sora lui, la discretie si de cate ori are el chef sa o vada, tocmai pt ca ea sta cu mama ei.

de asta eu ti-am tot zis sa nu mai insisti atata pe acest trio si pe relatia dintre copii, pentru ca anticipam ca va aparea si acest pretext nou: mila fata de copilasii care ajung sa se iubeasca si sa planga unul dupa altul.

asa o sa tot gasiti pretexte pana la 50 de ani.
nu voiai tu sa se iubeasca ca fratii, sa mearga la gradi impreuna?

ce parere sa am, sunt consecintele firesti ale atitudinii tale.

ma intreb, fata nu plange dupa fratele ei? si dc da, mama fetei va suna sa insiste sa se vada copiii?

_

26+ cu
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....

babyblue spune:

sincer, nu ma pot abtine sa nu fac urmatoarea remarca si sper sa nu supar pe nimeni ca mi exprim sincer parerea: oana, subiectul tau este fix la fel, indif ca au trecut luni de zile de cand postezi si ceri sfaturi. tu gandesti la fel si sincer, efectiv ai un grad mai mare sau mic de obsesie fata de fata si femeia asta.

nu ti-o spun cu rautate si nu caut sa te judec, iti atrag doar atentia, ca mie din exterior mi se pare si ti-am mai spus-o, ca esti oarecum obsedata de situatia asta si fortezi TU f mult nota.

TU ai insistat sa va vedeti in 5 mereu, cel putin la inceput, TU ai insistat sa fie copiii cei mai bun frati si sa se iubeasca,sa mearga la gradi impreuna, TU ai acceptat sa i platiti bani in plus mamei fetei, ii crosetai lucrusoare fetei ca ti-era drag de ea, TU te ai implicat prea tare si prea profund in viata acelei femei si a fetei sale, TU ai acceptat sa le faci poza in trei: tata, mama si copil. Tu ai insistat ca sotul sa fie un tata bun pt fata lui.etc...

Eu as fi fost muuult mai rezervata, mi-as fi lasat sotul sa decida cat dorea sa se implice, iar eu imi vedeam de viata mea, de copilul meu, de preocuparile mele. Barbatii sunt mai comozi si mai transanti si uneori decid muuult mai bine decat noi femeile. Chiar dc aparent sunt mai reci sau mai indiferenti, uneori este mai bine asa.

Acum te plangi de luni de zile ca nu ti mai convine situatia, pe care in mare parte ai accentuat-o singura. sotul tau n-a parut prea deschis sa faca cine stie ce caz din acest copil si era muult mai ok sa l lasi pe el sa decida gradul de implicare, mai ales ca era copil lui, nu al tau.

Tu ca femeie, ai cam luat niste decizii emotionale si oarecum gresite si l-ai tarat si pe sotul tau in asta, acum ii reprosezi ca nu ti mai convine situatia, nu? mai rau, l-ai tarat si pe bebe al tau si acum iti pare rau ca plange.

In viata este bine sa nu faci pe bunul samaritean cu oricine si oricand si sa mai lasi si ratiunea sa ti conduca deciziile si sincer, in cazul tau, problema era a sotului tau, nu a TA si ar fi trebuit sa te supui deciziei sale, chiar dc nu ti se parea cea mai corecta la momentul ala. cine stie, poate in timp constatai ca era mai bine cum zicea el...

mi-aduc aminte ca el nu s-a aratat extrem de implicat de la inceput, ci rational si chiar insista sa plecati in canada, in timp ce tu crosetai bezmetica rochite pt fata.
uneori bunatatea si sentimentalismele feminime, nu sunt de bun augur si ratiunea si luciditatea sotului este muult mai ok decat isi imagineaza o femeie.

parerea mea. si te rog sa ma ierti ca iti spun toate astea. nu sunt decat parerei personale, nu le lua ca si cum te-as judeca sau jigni, ci eventual dc poti extrage invataminte care sa iti fie de folos, m-as bucura.
dc nu, treci mai departe de mesajul meu si ignora-l si mi cer iertare anticipat dc te supar cu ceva.

_

26+ cu
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....

lucialu spune:

Baby, sentimentalismele ei nu au fost simple, au venit pe fondul unei prospete maternitati. Mi-e greu sa cred ca ar fi putut-o opri cineva atunci. Totul e simt la cote inalte, ai sa vezi. Ce simti acum gravi e pistol cu apa, fata de ce vei simti dupa ce vei naste.
Oricum laptele este varsat, important e de acum sa faca totul cu mai mare bagare de seama. Sper sa poata fi indrumati mai bine de un specialist.
Mi-am adus aminte de o chestie, cum a spus tipa ca ea de fapt doar a vrut sa demonstreze celorlalti ca este copilul lui. Eu nu as crede-o, din moment ce a avut grija sa il si faca sa isi asume obligatiile ca tata pt fiica lui. Mai degraba cred ca a aflat de sarcina ta si asta a facut-o sa puna lucrurile in miscare. Ft urat moment si-a ales, daca facea asta de la inceput era altceva, v-a dat vietile peste cap si sunt convinsa ca ea nu s-a gandit la binele copilului tau. S-a gandit la ea si la fiica ei. Bine macar ca acum esti si tu in garda, dar da...atat timp cat nu sunteti consiliati de cineva mai priceput si nu aveti acces mai mare la copilul ei, incercati sa o lasati mai moale cu apropierea copiilor. Trebuie sa tineti cont de sufletelele lor. E aiurea sa-i faceti sa-si doreasca ceva ce nu pot cel putin temporar sa aiba. Si categoric dc ceri tu derogari de la regulile care inca stau in picioare, cele actuale, da? sa te astepti sa si platesti cumva pt asta, sa accepti si tu compromisuri. Asa ca mai bine e sa astepti schimbarile legale, nu sa fiti la mana ei.

babyblue spune:

lucia, e posibil sa ai dreptate, dar oare sensibilitatea de proaspata mama, n-ar trebui sa vina la pachet si cu ceva egoism protector, la modul ca puiul tau e tot ce conteaza?

_

26+ cu
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....

lucialu spune:

ba da. ohooooo!dar te inmoi cand vine vorba de alte mame si mai ales de copii in genere, mai ceva ca inainte, deci si astea sunt la cote inalte, ca le intelegi altfel.
eu imi doream copii fara numar in primele luni de la nastere, aveam o stare euforica si eram si chiauna si deprimata in acelasi timpdc ar fi lasat urme starile mele, al meu ar trebui sa mai aiba si acum vanatai

oana_pdv spune:

Bun, vad ca au aparut si pareri diversificate, e ok! Insa am sa punctez niste aspecte:

Cand am acceptat acele intalniri de "grup" sa le zic asa era un moment in care actinam oarecum din inertie:tocmai nascusem, eram bulversata si incordata, sotul meu de asemenea! Cand a cerut un program de vizita fiti siguri ca nu am solicitat si vizita mamicii, doar nu eram nebuni insa deja trecuse prea mult timp fara sa isi cunoasca fetitza nu se mai putea lungi cu alte procese, am zis cu totii ca decat nimic e mai bine macar ceva! Vizavi de apropierea celor mici a fost o decizie comuna, inclusiv mama fetitei si-a dorit-o, iar in aceste conditii participarea mea se cam impunea dat fiind ca sotul meu avea aceleasi cateva ore la dispozitie date de lege sa se apropie de fata lui, ar fi fost imposibil sa o faca puratandu-i grija fiului nostru!

De ce in acelasi timp aceasta apropiere? Raspunsul ar fi asta: dupa ce
ca in viata micutei aparea un tatic peste noapte ar fi fost prea mult sa mai apara si un fratior peste un an sau doi cand legea dadea o hotarare prin care micutza ar fi putut veni pe la tata si fara mamica. A fost un compromis unanim acceptat pt ca toti sa se acomodeze unul cu altul.

De ce a inceput sa "nu-mi mai convina?" Pai cred ca am expus motivele deja, dar ca sa o zic cel mai pe scurt s-au cam intrecut niste limite ale bunului simnt si ale acceptabilului fapt care a ajuns sa se resimnta f mult in ceea ce ma priveste direct: starea mea generala, relatia cu fiul meu si atmosfera din casnicia mea! Motive suficiente zic eu ca sa incep sa reactionez daca ceilalti nu se simnt!

De ce vorbesc atat de mult despre ea, nu neg ca poate am facut si o obsesie , dar totodata este vorba de aceeasi ea care nu acepta ca predomina nefirescul, pornind de la felul in care s-a decis de una singura sa aduca pe lume acest copil, ascunderea acestei sarcini, tacerea de dupa nastere , momentul pe care si "l-a ales" sa lamureasca lucrurile, atitudinea ulterioara dar si cea din prezent! Sau credeti ca la vremurile de astazi e o placere sa ajungi in tribunale sa iti cauti linistea si dreptuile ce ti se cuvin? E constienta ca situatia actuala nu poate dura la nesfarsit, e constienta ca intre copila tata si familia acestuia s-a creat deja o acomodare, e constienta de multe inclusiv de faptul ca instanta nu e chiar blanda!

Sau credeti ca mie mi-ar fi fost mai bine sa apara pe usa un copil pe care nu il cunosc si care plange dupa mama si se uita la fiul meu ca la o jucarie cu baterii? De cand l-a dat in judecata pe sotul meu pt stabilirea paternitatii sotul a hotarat ca daca e intr-adevar copilul lui va face tot posibilul sa ii poata fi un tata cat se poate de bun! Ba chiar se gandea la obtinerea custodiei fiindca nici nu avea habar daca fetitza e dorita in acea casa, daca e iubita , daca are tot ce are nevoie mai ales ca atunci cand s-a nascut si i-au cerut sa o recunoasca i s-a spus ca planuiesc sa o dea in adoptie unei asistente! Normal ca am vrut sa ii fiu alturi, era un moment greu pt el!Normal ca vreau sa-i fiu alturi si de acum inainte, dar nu vreau nici sa fiu data la o parte din propia-mi casa si familie de catre altcineva sau parerile sale!

De aceea am vrut sa particip la acele intalniri, sa o cunosc si eu pe copila, sa ineteleg situatia, copii sa se acomodeze treptat fiindca inca de la inceput am vrut ca lucrurile sa ajunga unde incercam sa le aducem acum: sotul meu cu copii dar fara mamica!

Pentru a crea o relatie tata-fiica, nu sunt suficiente acele 2-3 h de joaca intr-un parc cu ambii parinti care de fapt nu mai sunt impreuna, acum deja intelege sensul cuvintelor, poarta dialoguri, interactioneaza si cu alti copii si afla ce inseamna tata , frate iar pe masura ce timpul trece in curand sotul meu se poate transforma intr-un partener ocazional de joaca in viziunea ei. Tati va fi acel nene simpatic care se joaca mereu cu mine, imi aduce mereu cate ceva, nu ma cearta niciodata, nu imi zice niciodata ce sa fac si ce nu dar tot el e cel care nu imi va da niciodata mana sa ma ridic cand cad, cel care nu va sti nici cum imi place sa stau cand mananc, care nu mi-a pupat niciodata fruntea ca sa adom mai usor, care nu m-a vazut niciodata cum ma balacesc la baie, nu mi-a facut niciodata un ceai cand stranutam etc...

Pentru ca aceste lucruri sa ajunga sa le faca si sotul meu fetitza va trebui sa vina si pe la noi, sa petreaca mai mult timp impreuna, iar in acest timp ar fi cu totul nelalocul sau sa vina si mama sa, sau eu sa plec de acasa! Si daca nu ar fi fost acele intalniri unde m-a cunoscut si pe mine, ne-am jucat, am ras cum am fi putut sa o facem sa se simnta confortabil cand va veni acel moment?

Problema mea nu a fost ca acele intalniri au avut loc, nci ca eu si mama fetitei aveam o relatie placuta ci faptul ca se lungea atat si parca nimeni nu isi mai aducea aminte ca era vb doar de o etapa de acomodare cae se realizase deja! Asta era problema mea! Plus ca anumite reactii si gesturi din diverse parti au fost cam neadecvate relatilor dintre noi si banuiesc ca stiti la ce fac referinta acum: sentimente afisate fara nici un rost, cadouri, observatii care nu trebuiau sa imi fie directadresate, atitudinea bagacioasa intre mine si sot, aomporatmenul lor de familie fericita si cu acte in regula ata in prezenta mea cat si in absenta " ei doi tinand copila de maini. jucandu-se cam asa el in brate cu fetitza iar mamica alerga dupa ei si o gadila pe micutza!" pai toate aceste gesturi dau un mesaj gresit si copilei nu doar celor care trec calatori pe langa noi! Ca sa nu mai vorbesc de ce aparea in sufletul meu!

Oricum acum m-am mai linistit, imi pare rau ca nu s-a putut ajunge la o intelegere civilizata intre toti adultii dar sper ca macar instanta va limpezi situatia si ca nu va dura asa de mult mai!Insaacum ea e pusa in garda si pandeste orice greseala, nu mai accepta prezenta mea, a fiului meu etc. dar atata vreme cat stiu ca va pastra distanta si nu va mai fi lipita de ei in orice activitate intreprind e ok! Macar asa pun bazele unui ceva doar al lor si chiar nu avem ce cauta niciunul in plus! Acum fata ma stie, isi stie si fratiorul iar cand va veni pe la noi vom incerca sa ii oferim toata caldura si ingrijirea de care va avea nevoie. Am stabilit sa mergem si la un psiholog sa ne sfatuiasca ce anume e mai bine de facut pt binele celor mici, sa ne sfatuiasca cum sa interactionam ca sa diminuam cat se poate orice stres pt cei mici dar si pt mamica fiindca pana la urma si eu sunt mama si stiu ce inseamna ingrijorarea cand copilul tau nu e langa tine!

Acum asteptam sa vedem ce hotaraste legea, primul termen e pe 6 iunie! :)
Partea buna a lucrurilor e ca la mine in casnicie lucrurile au intrat pe fagas normal, fiul nostru se simnte excelent, iar starea de incordare s-a diminuat f mult! in plus vorbim foarte mult, radem suntem mai tandri si mai atenti unul cu altul, ne ajutam, e frumos , e ceea ce am sperat atunci cand am zis DA, simnt ca mi-am regasit barbatul de care m-am indragostit, ma simnt ascultata si inteleasa, simnt ca e mai deschis cu mine, iar fiul nostru ne incanta viata in fiecare zi! Ce sa zic gandim optimisti la viitor, speram sa rasara soarele sa scapam de orice tensiune! partea trista este ca sunt cheltuieli mari , viata a devenit tot mai scumpa, timpul zboara si in curand eu nu o sa mai am un venit daca nu gasesc nimic, bebele meu inca nu s-a acomodat cu nici un bunic fiindca de nici tragere de inima nu vedem la orizont din partea niciunora, ne gandim sa ne retragem un pic pe la tara pt sanatatea celui mic dar si pt a economisi cate un pic din toate, pregatesc terenul sa incep sa il intarc pe cel mic fiindca inca il alaptez iar daca mi se iveste ceva nu as vrea sa stiu ca il las plangand dupa mine, am f mult de invatat pt interviul de la ambasada etc. asa ca sunt multe de facut, sper sa ne mentinem sub control in continoare sentimentele negative si sa ne descretim usor usor fruntile ca sa facem loc frumosului in viata noastra!

Va pup pe toate si o sa revin cu vesti imediat ce apare ceva nou:)
Inca o data va multumesc pt toate sfaturile si parereile voastre! M-au ajutat f mult cu fiecare postare! Ma bucur ca am gasit acest site si forumul acesta incredibil de folositor!

Bianca-Elena spune:

Raspund si eu referitor la asa numita apropiere dintre frati ceea ce personal mi se pare un aberant sa insisti atat pe seama asta.Un copil de 1,6 ani si respectiv 3 nu cunoaste ce-i ala frate,sora,pentru el e doar un partener de joaca momentan echivalent cu un copil din fata blocului cu care isi petrece timpul.Cu timpul o sa stie lucrul asta ca sunt frate si sora dar ce te faci atunci cand mama fetitei(eventual spun ca n-o cunosc) o sa face chesti de gen "tati il iubeste mai mult pe fratele tau"si alte lucruri de genul asta,crezi ca o sa tina relatia asta cum vrei tu intre ei?Oare ce-o o sa inteleaga acei copii cand va vad cu totii,care e familia de fapt,e aberant si ciudat pt un adult dar un copil.
Ai spus odata ca i-ai gasit in parc,el tinea baiatul,ea fata si el o tinea dupa gat,pana la urma care e familia lui,voi sau ele?
Lasa sentimentalismele,gandeste-te la copilul tau nu la altul,la familia ta nu la acea femeie.Mi se pare normal ca tatal sa-si vada fetita dar e normal s-o ia el singur de la mama ei si sa petreaca timpul impreuna.
Ori ma gandesc ca exista si posibilitatea ca sotul tau sa fie autoritar si sa-ti impuna sa accepti situatia asta ca altfel eu nu cred ca te gandesti mai mult la aceea femeie si copil decat la tine.
La fel de aberanta e si vizita ei la socrii,in ce calitate a venit ea acolo?amanta,fosta nora,amica ,ce?Copilul daca vroia sa-l vada bunicii piteau sa se intanleasca in oras la o cofetarie,etc,nicidecum acasa si sa fi si tu prezenta.

Bianca mamica fericita de Maia-Stefania 29.09.2010
https://picasaweb.google.com/104558560961453014433/Mai2011?authkey=Gv1sRgCNrSkJWQrcXadA#