Paradisul familiei este distrus. Oare?

Venetia spune:

Da, retorica intrebare, DE CE ?

Este prima intrebare care-ti vine in minte. Ti-o pui de zeci de ori, de sute de ori si pana la urma raspunsul este ... ca nu stii.
Cand intervine infidelitatea se spune ca numai tu esti de vina, ca infidelitatea partenerului este un semn ca ceva nu-i in regula cu tine. Ni se induc ideile ca nu suntem destul de ingrijite, sau dimpotriva, suntem prea ingrijite, ca nu suntem destul de bune la pat, sau dimpotriva, aplicam anumite tehnici demne de un Porno Star (ceea ce pe unii ii sperie), ca nu oferim totul pe tava, sau dimpotriva, oferim prea multe, ca nu ii satisfacem dorintele, sau dimpotriva, facem totul cu multa dedicatie si profesionalism. Nu vedeti? Oricum o dai, tot nu este bine ! Eu cred ca nu exista retete, doar experiente. Acum ca eu m-am schimbat, lui, iar nu-i convine, ma vrea pe mine, cea dinainte. Deci, tine de mine?

Parerea mea este ca inselatul partenerului este un gest de egoism, mai tine de principii, de educatie si de inteligenta emotionala, adica constientizarea si controlul emotiilor, cum stii, sau nu stii sa-ti accesezi si sa-ti gestionezi emotiile si trairile.

Bineinteles, l-am bombardat cu aceasta intrebare: De ce? De ce? De ce? Raspunsurile lui : " Ti-am explicat, credeam eu destul de clar, ca nu a fost decat de a-mi "omori timpul" si nimic mai mult, cred ca am gandit cam copilareste, cred ca pur si simplu nu prea am gandit profund".
L-am mai intrebat : Ce nu-i convine la mine? Zice ca nu i-am dat destula libertate. Oare? De asta a reusit sa duca o relatie clandestina, de orice natura ar fi ea, atata timp?
Trebuie sa admit ca am trasat limitele relatiei si nu orice fel de relatie, ci casatorie, inca de la inceput. Atunci, de ce nu a protestat ca nu este de acord cu limitele mele si ca el doreste limite mai extinse? De ce a ascuns asta? A fost corect?

Ceea ce am vazut la majoritatea care inseala, este ca nu ar renunta la partenera de viata, in favoarea unei ciripitoare, pentru ca se pot baza pe ea. Ea este cea care ii hraneste, ii spala, ii ingrijeste, ii suporta si-i cunoaste toate dedesubturile. Amantele fac asta? Confortul este primordial pentru a renunta la el. Credeti ca s-a gandit la consecinte, la ce ni se intampla noua acum, la sufletul nostru ranit? NU, s-a gandit numai la placerea lui.

andreeaben spune:

Da,sunt de acord cu tine,Inselatul,in general este un "sport",o "vanatoare",ei trebuie sa-si confirme talentele de vanator si cuceritor.Asa este construit barbatul.Asa e genetica asta.Pe langa toata asta mai intervine si egoismul,cand vrei sa faci ceva ce te tenteaza in primul rand te gandesti la satisfactia ta,nu te gandestila partener,ca sufera sau la urmarile ce decurg din actiunile tale.De asta simtim ca suntem uitate,neglijate,nu se tine cont de parerea,sentimentele noatre.Pentru ca intr-o poveste clandestina de dragoste nu are niciodata loc setimentul de vina.Eu cred ca el,cel care inseala,simte ca asa vrea sa fie,crede ca ascunzand-se de sotie,se ascude si de vinovatie.Daca altii nu il stiu,vina nu e atat de mare.Doar cand este pus in fata faptului si trebuie sa isi scoata povestea la iveala,abia atunci incepe sa realizezeca ea,sotia,sufera.Si ca nu sufera pentru ca stie,ci sufera pentru ca suferinta exista de cand el a inceput acea relatie,fie ea de doua nopti sau cinci luni...

Andreea,mami de Andrei scumpic

She spune:

Venetia, ai grija sa nu iti satisfaci vreo ambitie, vreo victorie in fata celeilalte. Ma intreb, citind prin ce ai trecut nu numai ca fiind inselata, ci mai ales si mai grav, ce s-a intimplat dupa ce ai aflat, ce anume vrei sa salvezi? Sa nu "cistigi" aceasta lupta, numai ca sa realizezi ca de fapt, esti singura in suflet.In idei. In principii. In iubire. In "familie".In intimitate. Adica...intelegi?
Oricum..bafta..

pisigri spune:

Iaca al meu e destul de ocupat, ca el face mincare, eu pun rufele la spalat si le intind; el da cu aspiratorul, eu sterg praful; el face piata, eu schimb asternuturile.

Nu tine de "nevasta e comoda, are grija de mine", de multe ori nu tine nici de dragoste, nici de respectul pentru partener. Tine de faptul ca nici casatoria, nici alt "contract" social, nu te pun in posesia partenerului de viata. Inca sinteti doua fiinte distincte, fiecare cu viata lui, cu dreptul de a decide pentru sine; ca trageti impreuna la aceeasi caruta e adevarat, dar sotul tau (sau al meu) nu este AL TAU, nu este PROPRIETATEA TA. Are minte proprie, are dorinte proprii. Are dreptul sa aiba toate astea. Are si el, ca si tine, o singura viata, si poate vrea sa guste din ea mai mult sau mai cu pofta. Asta fara sa te iubeasca mai putin.

De ce sexul conjugal e minimizat ca importanta, in timp ce cel extraconjugal pare a fi CEL MAI IMPORTANT LUCRU de pe lumea asta?




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Venetia spune:

Sunt de acord cu tine, nimeni nu-i proprietatea nimanui, fiindca proprietatea in cazul acesta este o trasatura predominanta care caracterizeaza o fiinta si care diferentiaza o fiinta de alta, caracter distinctiv.
Aici este vorba despre adulter, despre fidelitate conjugala, despre incalcarea juramintelor consimtite prin Taina Casatoriei. De ce ne mai cununam la biserica? Din ipocrizie?
Iubirea dintre sot si sotie isi are originea in iubirea divina, prin actul iubirii se consimte casatoria, iar prin casatorie sotii sunt in comuniune spirituala cu Dumnezeu. Sotii nu poseda iubirea, asa cum poseda lucruri sau bunuri, ci pur si simplu o au asa cum il au si pe Dumnezeu.
Adulterul este o daramare, o dezmembrare a unei case, a unui trup tainic, a iubirii dintre doua persoane unit prin casatorie - binomul spiritual. In locul iubirii se casca o prapastie, deschizandu-se, in viata conjugala, portile iadului. Asta am vrut de la inceput sa evidentiez.

Stii ce mai cred eu? Persoanele care insela nu au frica si rusine. Eu nu as putea face asa ceva, oricat de multi fluturi mi-ar aparea in stomac. In primul rand nu as mai avea respect pentru iubirea care atarna de Taina Casatoriei, acel contract al carui statut este exprimat si neschimbat de secole. In al doilea rand mi-ar fi frica de acest pacat, fiidca ma uit in jurul meu, la cei care au cazut in acest pacat si toti, dar absolut toti, au platit, mai devreme sau mai tarziu, pentru asta. In al treilea rand mi-ar fi groaznic de rusine. Cum as mai putea ridica privirea din pamant in fata celor ce mi-au acordat incredere, in fata familiei mele?

Venetia spune:

A...si de ce crezi tu ca sexul conjugal este minimizat ca importanta?

Oare nu prin sexul conjugal ne este data mostenirea? Doar suntem pe forumul Despre Copii !!!

Marina spune:

Nu ti se pare ca exagerezi? Si te si contrazici cand spui ca esti de acord cu faptul ca nu suntem proprietatea nimanui dar mai apoi invoci toti Dumnezeii sa justifici ca disparitia iubirii e un pacat capital.

Din tot subiectul asta inteleg ca sotul nu a avut neaparat o amanta ci o confidenta. Jur din suflet ca nu vreau sa te jignesc cumva, nu te cunosc si iti spun strict impresia mea citind subiectul tau pe un forum public. Eu una il inteleg, ii trebuia o supapa, daca esti in viata de zi cu zi la fel cum scrii, ai un sot exceptional de rabdator si care te iubeste mult daca e inca cu tine.
Daca treci peste mesajul meu fara sa te superi si te intereseaza cum te percepe un om oarecare din ceea ce scrii pe net , spune-mi si detaliez.

Bafta multa! Dumnezeu nu are ce cauta in ecuatie!

pisigri spune:

Marina eu am inteles ce vrei sa spui.

Venetia, eu nu prea ii vad locul lui Dumnezeu in toata ecuatia asta. Lui Dumnezeu Ii multumesc pentru liberul arbitru, da' zau daca am timp sa cred ca El imi urmareste mie viata sexuala, scrie pe raboj de cite ori si cu cine si de ce si apoi imi da peste dejte mai tare sau mai incet.
Dar eu am un mare pacat: nu pot sa sufar institutionalizarea credintei. Da' deloc. Biserica este departe de ceea ce ar trebui sa fie; stiu ca aici se poate discuta in contradictoriu zeci de pagini (sau ma rog, nu se poate, pentru ca de fiecare data cineva se inflameaza si incep jigniri si amenintari cu focuri vesnice), dar eu cred ca cel putin in prezent, Biserica este mai degraba o traditie, un obicei, decit o credinta, pentru foarte multi oameni. Si da, m-am cununat in Biserica si mi-am botezat copila; cununia mea a fost "pentru ca asa se face", iar botezul a fost din teama ca "daca totusi eu gresesc, de ce sa gresesc fata de copilul meu?"

Ca sa revin la adulter.
Odata ca NU PRIN SEXUL CONJUGAL NE ESTE DATA MOSTENIREA. Sexul extraconjugal, sexul intre concubini si Doamne-fereste chiar si violul pot duce la aparitia pe lume a unor copii absolut normali si sanatosi.
Casatoria - hirtia aia de la starea civila - este un CONTRACT liber consimtit de ambele parti. Care este aprobat de catre societate pentru ca asigura un soi de stabilitate. Inca de pe vremea cind casatoriile erau oficiate doar la preot (deci nu existau legi care sa reglementeze obligatiile si drepturile sotilor si nici ce se intimpla in caz de separare), se prefera ca fiecare femeie sa aiba barbatul "ei" care sa fie provider pentru ea si pentru copiii sai. La "schimb" cu mincarea si munca fizica, femeia gatea, facea curat si tesea tzoalele.

Nu cred ca in ziua de azi diferenta e foarte mare fata de acele vremuri. Da, intervine dragostea in ecuatie - cel putin la inceput, ca dup-aia, dupa ani, dragostea astase transforma (in relatiile reusite) in altceva, mai profund si care implica mai putini "fluturasi" si mai multa incredere, mai multa experienta de viata comuna, mai mult "am trecut prin atitea impreuna", mai mult "ma pot baza pe tine". Dar ca in orice alt gen de "trai in comun" apar si nemultumiri, si nervi; de ce cei care formeaza un cuplu sint dispusi sa faca eforturi sa le depaseasca si sa le clarifice, si nu isi spun pa si pu.... la revedere! asa, cu una cu doua? Pentru ca exista copii (si am mai spus-o, daca barbatul de linga mine este un tata foarte bun, din partea mea poate sa faca orice, m-as gindi de 10000000000000 de ori inainte de a-mi lasa copilul fara un parinte foarte bun), pentru ca viata e grea de unul singur din f multe puncte de vedere, cel material nefiind de multe ori de neglijat.
Ce ne ofera institutia casatoriei? INCLUSIV siguranta ca daca eu miine ramin fara loc de munca, mai exista un salariu in casa care ne va ajuta sa nu ajunge, sa cersim in strada; protectie morala; ajutor "tehnic"; impartirea (mai echitabila sau nu) a sarcinilor.
Cred ca de multe ori tindem sa uitam aspectele alea de baza, materiale, practice, si ne concentram prea mult exclusiv asupra "problemelor" teoretice, inaltatoare, sufletesti etc.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

lucialu spune:

Eu ma intreb cum au pus aia de la firma de detectivi mana pe mesajele si listele de convorbiri telefonice?
Stiu ca se asculta telefoanele la liber la noi de catre secu ce sa mai,dar astia cum au pus mana pe ele?
In rest...dp meu de vedere daca el are legaturi cu ea de atatia amar de ani, pai poa sa imi sufle si sa imi fac temenele din ora in ora, ca tot nu le vad rostul. In plus spui ca esti cerebrala, ca nu actionezi dupa cum simti, dar tot tu "ai simtit asa" sa ii ceri sa va intalniti in 4. Pt ? Taina Cununiei s-a savarsit intre tine si el. El este singurul care iti datora explicatii.
Si nici eu nu am inteles de ce a ti-ai insusit, nu citat, paragraful Iliei?
Imi cer scuze dc sunt sceptica, dar ceva e putred in Danemarca. Sper ca nu esti un nou troll.

Un_cabotin spune:

@Pisigri,

Pai tocmai asta-i cauza problemelor respective: Lipsa lui Dumnezeu!

@ Lucialu,
Doamna a explicat faptul ca paragraful 'copiat' se potrivea intocmai situatiei ei. A gresit (si si-a cerut scuze) ca l-a copiat fara ghilimele si fara sa specifice sursa...
Hai sa trecem (o data / odata) cu vederea acest incident

In ce priveste lista convorbirilor si mesajelor, totul se poate obtine destul de usor, contra unui serviciu / unei plati.

UC