Sarcinile copilului - ce fac copii vostri?

monica70 spune:

Exact!


MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009) www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
"10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla"

happiness spune:

Fetita mea face acusica 9 ani. Nu doarme singura, nu sta singura in casa si nu are sarcini obligatorii. De cate ori merge sa duca gunoiul sau sa ia ceva de la magazin(fara sa traverseze strada) imi sta inima in loc pana o vad inapoi in casa. Eu sunt la mijloc cumva...Intre dorinta de a o lasa mai libera, independenta, si frica de a nu pati ea ceva, avand in vedere oamenii de azi, strazile de azi...Stiu ca ar trebui sa faca una , alta prin casa, si o face uneori, dar nu ca regula stricta. Nu avem reguli, de fapt, in nicio privinta. Ea se bucura daca o las sa ma ajute la curatenie sau la gatit, nu i se pare o corvoada tocmai pentru ca nu o oblig. De spalat spala masina, rufe nu prea calcam ca avem haine care nu se botesc, de gatit doar chestii usoare si rapide, curatenie facem in fiecare saptamana, deci nu se aduna mizerie mare, asa incat nu am de ce sa imi transform copilul in menajera. Sa ii fac lista cu sarcini, sa bifez ce face si ce nu , eventual sa o se pedepsesc ca nu face mi se pare aberant. Si eu am clipe in care pur si simplu nu am chef si las vasele in chiuveta, cand imi revine cheful le spal si gata. Ma gandesc ca si copilul are zile si zile, uneori ii e lene si sa isi puna pijamaua, si atunci o ajut eu, chiar daca nu mai e un bebelus. Singurul capitol unde sunt exigenta este scoala. Trebuie sa invete, sa isi faca temele , aici nu incape discutie si nu as ceda orice ar fi. Si eu am crescut la fel, fara sarcini in casa, ma lasa mama mea doar sa invat si bine mi-a prins. Totusi,cred ca fiica-mea va fi mai bine pregatita pentru viata, pentru ca e mai aplecata spre chestii practice, ii face placere sa faca 'treaba' din cand in cand...

lisssa_ana spune:

Maya...cred ca este sora cu fiica'mea.
Strange ce strange din jucarii dar se plictiseste repede si isi vede de ale ei.
Se imbraca singura, adica isi pune sosetele si eventual caciula in cap. Pantalonii, nu stiu cum face, dar ajung ambele picioare in acelasi loc.


Mama de Ana si 24+

fashion

michelle-usa spune:

toate sarcinile unui copil mai ales unui copil de pana la 8-9 ani trebuiesc sa fie sub aspectul de intentie de a face. adica sa se obisnuiasca cu ideea de a face ceva, de a ajuta.
de ex\. sambata facem curat. Willy face curat in camera lui, sterge praful, da jucariile jos...sterge , pune inapoi....eu ii zic bravo, multumesc pt ajutor...
luni ce credeti ca fac? sterg praful in camera lui Willy.
desigur ca nu neaparat face bine si la 5 ani nici atit...e vorba de intentie. sa nu se invete puturos, doar sa primeasca, altul sa-i faca ca in viata nu e asa.pana cind o sa fie parintii pe linga sa-l ajute?

acum fiecare isi creste copilul cum crede el mai bine.

eu am vazut la rude fete de 24 de ani, care se scoala la ora 2, se duc la facultate...dar nu isi fac curat in camera,nu mincare, nu spalat...nimic.
cum sunt pregatite pt viata, pt familie? in viata, in general nu te ocupi doar de servici trebuie sa te ocupi si de casa, de familie .crezi ca te transformi peste noapte? si daca da, oare nu va fi un efort prea mare atita timp cat nu esti obisnuit mai de mic sa ti se para totul normal?

asta e principiul: copilul trebuie pregatit de mic pt viata, nu doar profesional dar si pt viata de toate zilele , pt familie.

michelle

flaviutza spune:

Eu cam asa eram, ma rog nici in halul de a-mi lasa vraiste camera pana la 18 ani. eram destul de ordonata, dar n-am participat la curatenii generale, n-am spalat decat hainele mele cand tineam in mod expres la vreuna, n-am avut sarcini , pt ca erau doi parinti care faceau cot la cot si nu era cine stie ce munca.Viata mea la mama fata era invatat si distractie.
Si totusi tin o casa de la 22 de ani si cresc un copil si serviciu, ca voi toate. Asta tine de cat de responsabil e omul in tot ce face, ca persoana, un om responsabil la modul general , invata cand e de invatat, are grija sa-si ia examenele cand e student, isi face treaba la serviciu, invata sa gateasca si sa ingrijeasca o casa si-un copil cand are casa lui.
Sa fi responsabil e una, alta e sa ai sarcini cat esti copil. responsabilitatea casei, stersul prafului si gateala o au adultii din casa, nu copilul, el are alte responsabilitati cum ar fi invatatul si distractia pana pleaca din cuib, parerea mea. N-o s-o pun eu sa stearga praful c-o sa-l stearga cand o fi adult de-o sa-i sara capacele.
A, si cu viata aia de copil, student ce se scoala la ora doua dupa vreun chef si pe care eu am trai-o din plin, ca de treburile casnice se ocupau ai mei......nu ma mai intalnesc in veci si ma bucur c-am prins-o si ca nu m-au pus sa fac nimic.

chatonel spune:

exact la asta m-a dus si pe mine gindul
probabil ca de-asta ii si facem pe copii, ca sa avem pe cine exploata fara sa mai dam si bani

chatonel spune:

Bineinteles ca actiunile reusite ale copiilor le maresc increderea in sine... dar nu vad de ce ar trebui sa tina de menaj chestiile astea si nu ar fi intelectuale, ori fizice, dar pe ceva care e interesant si pentru copil: ginmastica, bicicleta etc.

Nu consider ca au obligativitatea de aface ceva in casa (sarcini) inafara de a ajuta la kestii minore, cum ar fi pus/ridicat masa, dat cu cirpa/aspiratorul, aranjat camera sa... si asta de la virste spre adolescenta.

Bineinteles ca le face placere copiilor sa o ajute pe mami sau pe tati cind ei sint in plina actiune, pentru a face "ca" mami si ca tati, pentru a avea impresia ca e "mare", dar asta nu inseamna sa ii trasez sarcini si apoi sa verific daca si ce a facut.. nu imi permit sa fac asa ceva nici cu sotul, pentru ca nici mie nu mi-ar face placere sa mi se intimple.

Ilinca_M. spune:

N-am fost pusa de catre parintii mei sa fac nimic, niciodata, decat sa invat (pana intr-a VIII a erau mai "demanding" cu invatatul, la liceu au vazut ca mai am si treburi mai importante, precum "metaloteca" si au lasat-o mai moale:))). Prima data am spalat vase in facultate. Da' nici atunci habar n-aveam unde se plateste curentul, de ex, ca de astea se ocupa ex-boufriend. In facultate am inceput asa, timid, sa fac si eu cate ceva de mancare, sa aspir, sa sterg prafu'...In liceu doar ce-mi puneam cartile si caietele in ordine cam 1 data pe saptamana, cand chiar ajungea haos camera mea. Mancam in pat, in timp ce citeam, mancare adusa sub nas de maica-mea. Bai, ce viata fericita am dus, am fost un copil si un adolescent mega-happy!
Acum sunt tot fericita, n-am ramas handicapata fiindca parintii nu m-au calit de mica in greutati si nu mi-au trasat sarcini casnice...mi-am ingrijit fetita foarte bine, din instinct, am invatat sa fac mancare de drag, din placere, imi place sa aspir, sa fac ordine, sa spal rufe...stiu sa ma descurc, platesc toate facturile la bancomat, fac cumparaturi...ce mai, sunt un om normal, ciudat avand in vedere profetiile de genul ca daca nu inveti copilul sa puna osul la treaba din fasha ajunge un puturos si-un pampalau...
Fetita mea va face ce vrea ea, cand va vrea ea, fara sa stau cu frica in san ca nu va ajunge "om intreg" daca nu-i pun mopu' in mana si n-o "pregatesc pentru greutatile vietii". Are timp destul sa infrunte "greuttile vietii", acum rolul meu de mama e sa-i fac viata usoar si cat mai fericita. Deviza mea in viatza e "chillax", ca sa zic asa:))))

chatonel spune:

hihihihi, ilink, chiar asa, oare cum am ajuns noi oame intregi, dat fiind faptul ca nu am pus osu la treaba? Mie mama imi zicea, adolescenta fiind, ca sa fac aia si ailalta, la care io raspundeam (indolenta! ) ca voi face la casa mea... si chiar nu faceam mare lucru, inafara de dus gunoi si sters praf, aranjat camera mea cind era haos total.

ceea ce nu m-a impiedicat sa plec de-acasa la 21 de ani, sa ajung si sa ma descurc in franta, sa ma casatoresc, sa am serviciu bun, sa fac copii etc... o fi ceva mostenit genetic, nu?

OanaP spune:

Mie mi se pare normal ca pana la 5-6 ani sarcina lor este sa se joace. Sa invete sa prinda oportunitatile, adica acum esti in parc, te joci in parc, daca parcul are lac, atunci nu e un parc oarecare, te dai si cu barca si te plimbi pe langa lac, altfel ar fi un parc obisnuit si ce rost are sa mergi intr-un parc cu lac. Sa faca totul in joaca, sa rada si sa comunice.

Eu una inteleg ca exista idei spuse pe un ton serios (ca asa era pe vremuri, viata grea, mai putine zambete), in care se presupune ca tre sa aiba sarcini sa mature, sa stearga praful sau mai stiu eu ce, dar modul in care este expus catre noi adultii de azi este deficitar, eu i-as spune in loc de sarcini: sa se joace ca sterg praful, sa se joace ca fac de mancare.

Ce valoare adaugata ii da unui copil maturatul la modul de sarcina? Sarcina se presupune ca e ceva facut 'on constant basis': datorie, obligatie. Hai sa fim seriosi! Vede scamele cum intra/ies in covor, ii trezeste remuscari ca a luat foarfeca si a facut ferfelita o bucata de hartie? Nu ar fi mai bine sa ne bucuram ca stie sa manuiasca forfeca sau ca a decupat ceva care il ajuta sa isi dezvolte imaginatia?

In conditiile in care tehnologia avanseaza si se implica din ce in ce mai mult in vietile noastre, cred ca lista ar trebui actualizata. Cand dadeam cu matura imi lua de 2 ori mai mult decat acum cand dau cu aspiratorul. Deci pentru mine concluzia e clara: trebuie dezvoltata imaginatia, creativitatea ca atare nu exista sarcini, exista joaca, iar de jucat se pot juca orice.