Am nevoie de un psiholog/psihiatru si de un sfat

Nici nu stiu cum sa incep...
Eu si sotul meu suntem casatoriti de 5 ani si jumatate, avem o fetita superba de 1 an si jumatate. Pe scurt... nu ne mai intelegem.
El niciodata nu a fost o fire mai comunicativa sa stam si noi sa discutam cand avem o problema. El nu,sta suparat daca ceva nu-i convine, exact ca un copil, (de mic a fost mai alintat si mai suparacios si soacra mea l-a lasat in pace sa nu se supere printul) si eu am continuat traditia, si la fiecare cearta ca era vina mea ca era vina lui, eu ma duceam sa incerc sa il impac ptr ca eu nu pot sa stau suparata, sa dorm suparata si incercam mereu sa ne impacam sa fie bine.
Eu stau acasa cu fata si fac liceul la seral (ptr ca nu l-am facut la timp), el munceste 12 cu 24, 12 cu 48; inca de cand eram insarcinata am inceput sa avem niste certuri monstruase, eu ca nu ma ajuta la treburi, el ca e obosit si sa facem alta data, ca sunt prea stresata cu curatenia s.a.m.d....
Dupa ce am nascut a fost si mai rau ca numai eu saream si ziua si noaptea la ea, (la inceput mai sarea si el dar apoi vazand ca eu mereu sunt langa ea pana se trezeste el, nici nu se mai deranja). Sunt din ce in ce mai obosita si simt ca nu mai pot, (desi ma duc de 2-3 ori pe sapt la scoala uneori )nu reusesc sa ies din starea asta de oboseala si tristete continua, de stres ca vine BAC-ul si eu nu o sa fac nimic.El nu ma ajuta cu fata sa stea cu ea, sa se joace ca sa pot si eu sa-mi scriu sa mai invat, tot timpul numai eu, numai eu ptr ca ea s-a obisnuit mai mult cu mine doar pe mine ma ia sa i-mi arate ceva sau sa ne jucam si simt ca cedez,...sunt mereu obosita ca stau si scriu noaptea dupa ce se culca ei, mereu nervoasa, nu mai am rabdare cu Bibi si mai nou a si inceput sa ma jigneasca ca ce mi-e greu sa fac si aia si aia ca doar stau toata ziua acasa cu fundul in mana...
Am nevoie de un sfat cum sa fac sa ma schimb eu sau sa il fac sa se schimbe el sa vada ca nu sunt sluga, sa ma ajute la treaba ptr ca nu pot sa le mai fac pe toate numai eu, ca am si eu nevoie de timp ptr mine asa cum iese el la fotbal sau la o bere, sa mai ies si eu (desi mereu i-mi zice "dar esi ce te tin eu "), desi m-am izolat de aproape toate prietenele si colegele de munca ca sa ma ocup de fata si de el....
Stiu ca m-am lungit dar nu stiam cum sa va povestesc prin ce trec fara sa intru in detalii...
Astept un sfat, de bine sau de rau dar am nevoie de ajutor.....

Tecky spune:

Cunosc multe fete in situatia ta dar nu stiu ce sfat sa-ti dau,imi pare rau...

alina_satena spune:

Parerea mea sincera este ca ar trebui intr-un week-end (in cazul in care nu lucreaza in week-end) sa il lasi macar o zi cu copilul sa vada si el ce inseamna,sa faca toate lucrurile pe care le faci tu acasa.Atunci ar vedea ca nu este chiar asa usor.La munca nu iti plange copilul in cap,la munca nu se iau hainele care trebuies spalate dupa tine,la munca nu trebuie sa speli vasele,la munca nu trebuie sa faci mancare.Eu as prefera de o 1000 de ori sa merg la serviciu decat sa stau acasa.Sper sa ne tii la curent,si sa ai putere pentru tine si pentru ingerasul tau.Doamne ajuta

lisssa_ana spune:

eu am sa iti spun cum am facut eu
Sotul ma ajuta,nu zic nu,dar pentru el faptul ca stau acasa cu fata e f lejer...pana cand am pelcat intr-o sambata de acasa. Eu lucrez,dar lucrez de acasa,a trebuit sa merg la birpu sambata,el e acasa sa stea cu fata. BUN! Zile de curatenie stabilite sunt:miercuri si sambata,in restul zilelor...assa light.
PLec sambata de acasa si din usa ii zic: vezi ca e zi de curatenie,sa scoti fata afara,sa ii dai sa pape,etc,etc.
Am fost 5h si ceva plecata,cand am ajuns,era rupt de oboseala,curata saracu baia cu Ana dupa el,o scosese si afara,era si mancata si schimbata... . Nimic de reprosat. Ei de atunci...nu am mai avut probleme,daca nu am avut timp sa gatesc sau daca pur si simplu nu mai pot o ia el in primire si eu imi vad de ale mele.
eu zic sa incerci sa pelci de acasa si sa il lasi cu pitica sa vada cum e. e f usor sa fi parinte 1-2h pe zi.
bafta multa!

Mama de Ana si 24+

fashion

Selene_Bunny spune:

Situatia expusa, asa cum este expusa, si corelata cu titlul topicului, este de competenta unui psiholog/psihoterapeut - terapie de cuplu - DAR O SA VREA EL?

In Galati, insa, nu cunosc niciunul.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Raza de soare spune:

In primul rand, te felicit pentru dorinta de a-ti termina studiile si te incurajez de la distanta!

Apoi...e cam complicat si sper sa nu te superi pe mine, dar iti spun punctul meu de vedere.

Cand erai insarcinata, nu cred ca trebuia sa il astepti pe el, obosit, de la serviciu, sa faca ordine prin casa; doar in cazul in care trebuia, de fiecare data, sa mutati mobila.

Copii avem aproape toate si nu aud "nu mai pot". Si avem serviciu min 8 ore, de facut cumparaturi, curatenie, de gatit, de spalat, de calcat, de ingrijit copilul, de scos la plimbare, de jucat cu copilul, de mers cu copilul la doctor, de dus-luat la/de la gradinita, de platit facturi, de stat si cu sotul, de mers la un coafor, de dormit cateva ore, etc. Si astea in 24 de ore!
Pai daca tu te plangi pt 1 copil, daca ai avea vreo 3-4, ce-ai face?

Asculta-l si iesi cu prietenele, cateva ore. Iti va face si tie bine, e clar ca ai nevoie de o pauza, iar el va vedea cum e sa fii..."mama". Ii spui clar ce are de facut, cand trebuie sa manance fata - si ce anume!-, ii arati cum sa o schimbe - si cu ce!- si...iesi! A...si sa te sune, in caz de ceva grav!

Si daca vrei sa te ajute la treburile casei, nu ii spune pe un ton artagos "Fa aia!"...ci roaga-l sa te ajute, lauda-l cand face ceva bine, fii smechera!
La urma urmei, nici el nu te trimite sa muncesti in locul lui (apropos, cu ce se ocupa?).

In loc sa va certati, mai bine discutati calmi si daca se supara, iar tu stii ca ai dreptate, lasa-l sa se supere!

antguess spune:

draga mea, incerc sa dau si eu un sfat asa cum ma pricep eu mai bine,

In primul rand, asa cum spune o fata mai sus...sa cresti un copil nu estr atat de greu, o gramada de femei cresc mai multi si se descurca
cred ca senzatia asta a ta de 'nu mai pot' se trage de la depresia pe care o ai si in urma neintelegerilor cu el. este posibil sa fi coplesita doar pentru ca psihic nu esti prea bine
Incearca sa iesi mai mult, socializeaza, acorda-ti 0 ora seara dupa ce se culca ei sa faci o baie relaxanta, sa te dai cu creme..sa iti pui parul pe moate, sa iti faci o masca de fata...sa iti colorezi unghiile....te vei simti mult mai bine
asa cum el iese la o bere...gaseste-ti si tu o prietena si iesi sa vezi lumea...e primavara, viata e frumoasa dar trebuie sa te ajuti tu. nu poti pica in depresie, nu te poti astepta sa sara el sa te ajute fara sa ii spui tu, nu poti sa te astepti sa iti citeasca gandurile pt ca....ce sa mai, uni barbati NU O POT FACE

mult succes

AMR: PUTIN
Mamica mandra a lui Dani 8 ani si cu o Evelinne luna a 9 a

Lali spune:

Eu zic ca tu esti obosita si stresata si ca, din aceasta cauza, esti tot timpul nemultumita. Nu cred ca mai petreceti timp de calitate impreuna, ca o familie, ca tu esti, in capul tau, mereu in urma cu treburile.

Daca poti sa mergi la un psiholog poate nu ar strica, sa nu fie acolo si o depresie post-natala netratata.

Dar, cel mai important ar fi sa te gandesti serios la prioritatile tale si sa faci o ierarhie. Iti dau un exemplu: pe primul loc copila, apoi relatia cu sotul, apoi scoala, apoi mancarea zilnica, apoi casa. Sau invers, ca este doar un exemplu. Si sa actionezi in consecinta, adica sa faci lucrurile in acea ordine si ce ramane, ramane nefacut. Si ce ? Important este sa-ti restabilesti echilibrul interior, pentru ca apoi le vei face pe toate.
Deasemenea important ar fi ca pe lista ta de prioritati sa fie ceva ce sa faci pentru sufletelul tau: sa iesi cu fetele, sa mergi la cumparaturi, sa mergi la un film, teatru, sa alergi in parc, ma rog ce-ti place tie.

Si, de cate ori esti la capatul puterilor si ai impresia ca nu iti iasa nimic repeta cu voce tare realizarile tale: ai facut un copil, ai intemeiat o familie, ai grija de o familie, faci scoala, sunteti sanatosi si alte realizari pe care tu le stii. Asta esti tu, cea care le-a facut pe toate acestea! Incearca de cate ori e ceva negativ ce-ti vine in minte sa repeti ce este pozitiv in viata ta.

Incearca sa te echilibrezi tu, cu ajutorul unui psiholog sau fara si apoi si sotul tau cred ca va percepe altfel lucrurile sau poate vei gasi alte moduri de a i le explica. Poate ca e si el obosit de relatia voastra tensionata si nu stie cum sa reactioneze, mai ales ca barbatii nu prea despica firul in patru.

Multa putere si succes !

Rufus spune:

Intr-o casnicie totul incepe frumos. Sau aproape frumos, ca sunt mai multe lucruri la care ar trebui sa ne uitam mai atent, dar, in general, suntem prea indragostiti si trecem peste, cel mult cu gandul ca vom schimba noi chestia aia; dar, mai mult nici nu ne pasa.
Asa constati si tu ca, de fapt, niciodata nu a fost o fire comunicativa, te deranjeaza asta, dar n-ai luat seama si, mai mult, ai "continuat traditia", adica l-ai incurajat, cand, de fapt, trebuia sa te opui. Incet-incet, a ajuns sa te jigneasca. Si te intreb: la asta te opui?
Esti obosita, dar cel mai mult esti deprimata. Iti trebuie o schimbare in mersul lucrurilor din viata ta, iti trebuie niste confirmari. Trebuie sa-ti spun ca, din pacate, nu exista multi oameni care sa traiasca intr-o relatie plina de nefericire, timp indelungat. Este valabil si pentru sotul tau, care este la fel de nefericit, daca nu-i in stare sa poarte o conversatie cu tine, sotia lui.
Asa ca va trebui sa-l faci sa stea la discutii, ocazie buna nu sa-i reprosezi, ci sa-i explici punctul tau de vedere si sa-l faci sa vada limpede impasul in care, de fapt, va aflati. Tot cu ocazia asta vei afla si ce-l deranjeaza pe el si vei constata daca are dreptate sau doar baga motive aiurea.
Pentru ca poate urma faza in care ii vei comunica ca nu mai puteti continua asa...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

fecian spune:

Wow... sa cresti un copil e usor... mai da'usor o fi pentru unii, ca pentru majoritatea femeilor, care au si job, su si copil mai si invata si au si grija de casa e AL NAIBII DE GREU.

Plus o persoana aflata in mijlocul unei depresii de proportii (asa cum e ea) e de o mie de ori mai greu. Stiu prin ce trece si stiu cat de greu e. Si cand mai ai si un sotz care nu numai ca nu te intelege si nu te ajuta dar incepe sa te si jigneasca... Noah, raza de soare, cred ca numai sunshyne nu poti fi.. si faza cu nu mai pot...ca sa vezi e normal sa zici ca nu mai poti cand simti ca nu mai poti.

Icka revenind la subiect, cred ca ai nevoie sa iti cauti un ajutor...parinti, prieteni, frati, cumnati...oricine sa mai stea o zi cu copilul cateva ore pe zi. Sa poti sa te destinzi si sa iti poti face si lucrurile pentru tine.

Important e sa reusesti sa iti gasesti echilibrul interior cacio data rezolvat aspectul asta ai sa vezi cum o sa ti se limpezeasca si apele in care te scalzi. Succes



Felicia,de pui Gabriel (23 Mai 2008) si 20+ cu bulina
Nasterea lui Gabriel
_

Simply happy!