Un cabotin.Sau cum si de ce mi-am inselat sotia(2)

luisa1983 spune:

Poate dl Un_cabotin poate face asta ! Pot sa-ti dau cateva indicatii totusi :
- de la pag 1- 21 sunt postari vechi din 2009
- pag 21 Aranciel 07 l-a readus in discutie , deci , iti raman cam 15 pagini de citit.
- eu am citit pag 1 (fara a observa ca-i vechi si fara a da o importanta maxima acestui lucru),toate raspunsurile lui Un_cabotin si cateva postari pro si contra de-atunci .
- in rest mi-a fost usor si, incet , incet, m-am departat de acest subiect.

Nu pot contrazice opiniile celorlalti dar nici sa-mi schimb parerea, nu a reusit nimeni s-o faca. Inteleg compromisul intr-o relatie dar din punct de vedere al acestui subiect, n-o sa-l accept niciodata! Cum n-o sa pot avea incredere niciodata intr-o persoana care mi-a demonstrat contrariul prin faptele facute.

Iar dupa parerea mea o rana nu dispare si nici nu se inchide definitiv (la un moment dat poate recidiva) niciodata !

Este interesant subiectul, nu?!

larasarit spune:

Multumesc Luisa.
Pentru a fi interesant subiectul ar trebui ca Cabotinul sa fie interesant.
Nu e cazul.



de Mamica îndragostita de comoara calare pe testoasa.

Un_cabotin spune:

Larasarit,
Ce rezumat mai frumos decat cel din "rugamintea" ta de mai sus sa-ti facem?!

Bai vreau si eu un rezumat scurt la topic
Care are mila de ochii mei frumosi si mi-l face in doua randuri?

Si ce rost ar avea, din moment ce deja ai raspunsul pregatit?

UC

mel_g spune:

Mie mi se pare chiar interesant .... modul in care gandeste un barbat care inseala. Sunt uimita !

Nu sunt multumita de raspunsul tau Cabotinule . Ma ametesti. Eu am terminat matematica asa ca vreau un raspuns exact. Ce-mi spui tu ca o iubesti de la 1 la 11 ...........este o poveste , o vrajeala. Ce zici ?

mel_g spune:

Ori iubesti ori nu. Nu pot sa pricep asta cu intr-o zi sunt mofluz, n-am chef, iar a doua zi o iubesc de da pe dinafara. Si pe amanta o iubeai ? Le iubeai pe amandoua? Ce complicat!!!!
Nu te critic incerc doar sa inteleg.

Un_cabotin spune:

Mel_g,

Nu nu prea cred in matematica sentimentelor...
In timp ce la tabla 1+1=2, in iubire nu merg aceste calcule.

De inteles ce-a fost... si eu mai incerc sa deslusesc, si cu ajutorul vostru, prin ce-am trecut.

Fericirea nu o simt ca pe o stare continua.
E de moment / clipe / minute.
Si iubirea poate sa oscileze, de fapt sa vina in prim plan (cand e foarte intensa), sau sa se ascunda un timp...


UC.

larasarit spune:

Un_cabotin,

Nici eu nu inteleg.

Deloc, deloc.

larasarit spune:

Fericirea e iubire.
Ea se ascunde si cand nu se ascunde e intensa..Ce mai zici tu pe acolo? Aaa si nu e ca la matematica!



de Mamica îndragostita de comoara calare pe testoasa.

larasarit spune:

Daca nu poti sa ne lamuresti cum e cu iubirea asta macar lamureste-ne cum si de ce ti-ai inselat sotia. Matematic

witeflower spune:

hm, cabotin, citind raspunsurile tale incep sa-mi dau seama de ceva: eu inca nu stiu 100% daca (sau cat de mult) sotul meu m-a inselat (adica nu sunt ferm convinsa daca (sau cat de mult...) s-a culcat cu altcineva... Si totusi, incep sa-mi dau seama ca mai degraba as fi putut trece peste un astfel de derapaj, decat peste toate minciunile, cu rost sau fara rost, care continua inca.

In ceea ce te priveste, cheia cred ca a fost( pe langa dorinta statornica a sotiei) hotararea ta de a te intoarce acasa, cu trup si suflet... dar mai ales hotararea de a inceta cu minciunile, odata pt totdeauna. (Desigur, nu-mi imaginez ca te-ai transformat deodata in vreun sfant, dar te cred pe cuvant cand spui ca ai renuntat la toate acele minciuni privind alte femei, intalniri etc).

Si da, e la fel de hotarator momentul in care ceri iertarea, nu-i musai sa fie in genunchi, dar sa fie din suflet, cu reala parere de rau pt ceea ce ai facut.

Eu ma tot straduiesc sa gasesc o cale de a ierta... poate o voi gasi oarecum si singura, fara sa mi-o ceara el. Dar ma tem ca nu mai pot gasi nicidecum o cale de a-l iubi. Si, crede-ma, as trece si peste asta (ca am trecut cu ani in urma...), de dragul copiilor. Problema cea mai mare e ca nu mai gasesc o cale de a-l crede.

Dar uite, te mai intreb ceva- ziceai tu ca in perioada aceea minteai ca un nebun. Te-as intreba cum erai tu inainte de... "caderea in pacat"? Parca nu-mi vine sa cred ca erai mincinos de felul tau, ci mai degraba ai inceput sa minti pe cand ai inceput sa inseli.

Si, daca asa stau lucrurile, atunci nu te-i intoers doar acasa, ci te-ai intors, zic eu, la tine insuti, la omul care erai, nu doar la barbatul care isi iubea sotia.

Ma bucur pentru regasirea voastra, sa va de Dumnezeu intelegere si iubire din plin, pana la adanci batraneti...