Despre cupluri...
Raspunsuri - Pagina 4
seidana spune:
Daca as putea sa te ajut as face-o..
Daca vrei sa il ierti poti!! crede-ma la mine nu a fost numai ca s-a dus la alta, a fost o poveste lunga.. a trebui sa treaca un timp sa iert, nu am uitat nici acum , si recunosc ca ii mai arunc cate o pastila, insa am trecut peste..
Incearca cu pasi mici, daca el vrea sa fie langa tine , te va asculta si iti va acorda timp.. ( nici nu pricep unde isi are locul sper sa imi acorde timp)..
Trimite-ti fetita la bunici in wd si plimbati-va povestiti, stati impreuna.. nu o sa poti face tot de azi pe maine, nu va veti schimba brusc, nu va fi numai ine.. insa important e sa te simti mai bine decat rau intr-o relatie..
13+ .. DD ajuta-ne sa avem 
sanatos !
Laura13 spune:
Tyaa ti-am trimis PM. 
Laura 
lui 
Daniel - 14.11.2006 si prichindel
Poze Daniel
Mamici din Iasi
Copilul iti ia tot ce ai avut, dar iti da ce n-ai avut niciodata.
Roberta84 spune:
Tyya sunt multe probleme care te-au coplesit de-a lungul timpului... insa daca vrei cu adevarat sa il ierti vei reusi. Ar trebui sa te gandesti asa:daca nu ar mai fi existat datoriile , nici un leu macar , ci doar minciunile care le-au decsoperit dar presupune ca datorii nu ai avea.. ai mai vrea sa ramai alaturi de el?? Daca da , inseamna ca totuis mai ai sentimente pt el dar sunt amortite din cauza problemelor care te coplesesc.
Stiu ca e usor sa dai sfaturi din afara si e ff greu sa te afli intr-o situatie asa , insa trebuie sa fii puternica , sa fii sigura ca acea hotarare pe care o vei lua e cea mai buna pt tine si sa faci tot posibilul sa reusesti. Discuta cu el , incearca sa aduci intre voi acea comunicare care a lipsit atunci cand a trebuit, spune-i sa te ajute usor , usor sa iti recapeti increderea in el ,pas cu pas , zi dupa zi .. nu poti de azi pe maine sa uiti si sa fie totul roz de odata.
Crede-ma ca sunt familii care o duc ff prost financiar , dar au putere sa mearga mai departe si sa gaseasca motive de bucurie datorita faptului ca se iubesc , se inteleg , se sustin reciproc. Daca vrei acea intelegere , fa si tu un pas spre ea si el unul si poate veti reusi... Nu are rost sa te chinui gandindu-te pt ce? pt cine? nu merita .. si alte chestii , nu iti faci decat rau si mai tarziu vei ajunge sa iti doresti sa te desparti de el..
Eu nu spun ca trebuie sa il ierti , dar din cate spui tu , asta reiese ca iti doresti asa ca eu ti-am sugerat cum ai putea sa reusesti sa il ierti .probabil ca cel mai mult te va ajuta timpul..dar incearca macar sa iti dai seama ce iti doresti .. sa mergeti mai departe sau sa pui capat. Incearca sa faci abstractie de ceea ce cred apropiatii , gandeste-te o clipa la ce crezi tu si ce simti tu. In adancul inimii tale stii daca el MERITA inca o sansa sau nu ... 20+
Ajuta-ne Doamne sa nastem prunci sanatosi !
tyaa spune:
Roberta, nu am fost niciodata bogati. Copil fiind, mi-au lipsit mai multe decat acum, am crescut cu bunicii la tara. Pe colcauri, la fan, la sapa si alte alea....nu am fost o rasfatata.
Problema majora e minciuna si faptul ca datoram bani unor oameni care sunt mai mult decat OK, nici nu stim cand ii putem da inapoi. El a facut baoacana apoi a stat ascuns. Ca strutul cu capul in nisip.
Daca banii aia i-am fi cheltuit pt noi, daca i-as fi facut io praf era alta situatie.
Lipsa de libido e doar o consecinta.
Daca as da la oparte tot ce a fost, si m-as gandi doar la ziua de azi, ar fi totul perfect.
MUltumesc tuturor pt rapsunsuri.
tyaa spune:
Huh, am dat peste subiect din intamplare.
Suntem OK, ca doi straini...m-am blocat undeva si asta e
alina_satena spune:
Tya imi pare sincer rau pentru tine,dar sfatul meu este sa il lasi(poate ca nu suna chiar ok)sa isi rezolve probleme ,in legatura cu,cumnatul tau ,am si eun astfel de specimen asta este incearca sa numai pui la suflet.
Nici eu nu am o relatie ok cu sotul meu dar la noi comunicare=0 chiar barat as putea spune.
Incearca sa fii tu puternica pentru copilul tau el trebuie sa fie crescut de o mama sanatoasa din toate punctele de vedere
Sa auzim numai de bine
tyaa spune:
Oh, sunt bine eu. Inca putin si termin si facultatea (in sfarsit), am depasit "depresiunea", relatia noastra e pe butuci. Am devenit un fel de iceberg, asa cum am spus, m-am blocat, nu am incredere, etc...Nici macar nu ne certam. El a incercat o vreme sa fie mai atent, acum s-a refugiat in munca. Pleaca dimineata ininte cu o ora sa inceapa programul, ajunge de fiecare data dupa ora 8 seara, etc. Eu nu lucrez momentan, ma ocup de fata si de scoala....
Simt acum ca vina imi apartine....dar problemele noastre au inceput cu mult timp in urma, tot azi am gasit o postare a mea, veche din 2004, in care ma plangeam de lipsa atentiei, doar primii 2-3 ani au fost ok. Sunt egoista, el ar fi vrut sa uit tot si sa o luam de la capt. Eu nu pot desi am promis...
Nu as avea curaj si forta sa o iau de la capat si sunt convinsa ca, la un moment dat, as ajunge iarasi in impas, si atunci?
Sunt convinsa si de faptul ca daca ne-am pune sa discutam cinstit unul cu celalalt, sa spunem ce avem pe suflet fiecare ar iesi urat..
Pacat..dar asta e, in viata nu le putem avea pe toate
Sanatate si echilibru tutror:)
blackgirl0 spune:
Tyaa, atata timp cat nu ai si tu o viata independenta de el nu te vei simti utila si bine cu tine. Incepe de la un loc de munca imediat cum iti dai licenta, iar banii castigati sa ii investesti in tine si fata. Si poate odata cu independenta finaciara, vei avea si o alta vata sociala, vei cunoaste tot felul de oameni si vei vedea ca se poate si altfel.
In fine, sper sa iti fie bine si sa gasesti singura in fiecare zi motive care sa te faca sa privesti cu nerabdare la viitor.
tyaa spune:
Blackgirl, am depasit demult problema cu independenta. Am lucrat pana in septembrie cand a inceput fata scoala, mai stau acumpana dau licenta si voi lucra iarasi. El munceste mult, aduce salariul acasa, eu platesc tot si gatesc si spal, fac temele cu copila, iesim afara, o duc la antrenament, invat si scriu licenta.
Aproape nu mai facem nici ssex, poate odata la luna. Eu nu imi doresc deloc, el...nu stiu , nu se plange si nici nu incearca. Nu am pe altcineva nici macar in gand, in caz ca va intrebati. Tocmai am depasit o perioada de doua saptamani in care abea ne-am vorbit....s-a suparat de la ceva, nu stiu de la ce. Eu cu examenele, nici nu m-a intrebat cum a fost sau eu mai stiu...
Suntem doar politicosi, legatura s-a rupt candva, cine stie cand.
Eu nu am incredere, stiu ca daca am fi ramas in orasul natal, in firma aceia situatia ar fi fost la fel, eu la munca, fara salar, el la munca, uitand de noi....Inca avem o groaza de datorii, si uneori (oricat ma straduiesc sa nu o fac) il invinuiesc pentru situatia in care ne aflam acum.
MA rog sa fac in asa fel incat sa rezistam impreuna, nu e bine, dar nu stiu ce sa fac. Nu am chef de un divort sau o noua relatie, cu fiecare ajungem in impas, nu pot sa ma tot marit si dezmarti.
Nimic nu e roz, nu cred in casnicia perfecta. Poate vom depasi momentul in timp...