Dorinta avida de a fi apreciat, placut, iubit...

lorelaim spune:

ML - scuza-ma ca ma "bag si eu in seama" - eu te-am mai citit (intamplator) pe la alte subiecte - imi pari o pers f sensibila (iti place natura, esti preocupata de frumos, faci poze, etc)... Ma intreb daca ai putea cumva sa-i deschizi sotului ochii spre altceva decat spre vecini - ca de ex - iesiri in natura - in doi, sa vedeti cum va simtiti impreuna, sa va umpleti de pacea si frumosul din jur... poate l-ar ajuta sa se relaxeze, sa se "deschida", sa spuna ce-l apasa...
Da - e ffff posibil sotul sa aiba o probl de "low-self-esteem"... (Eu - cu mai bine de 11 ani in urma, am citit "The six pillars of self-esteem" de Branden - si mi-a placut) Poate niste CD-uri de relaxare si self-help l-ar ajuta... Ideea de-a-i scrie in loc de-a-i vorbi atunci cand "aveti de impartit ceva" e f buna... poti sa-ti aduni gandurile si poti sa-i scri fara sa folo vorbe care ar putea rani relatia voastra iremediabil...
Eu mi-as permite sa-ti recomand 3 carti (daca le gasesti la bibleo - cu atat mai bine) de Myrna B. Shure - desi sunt de parenting - iti dau niste idei formidabile cum sa-ti ajustezi vocabularul cand vrei ca cel din fata ta (copilul - dar de ce nu si partenerul de viata) sa tina cont de sentimentele tale, sa se deschida spre o conversatie, sa-i arati ca si tu la randul tau ti cont de ceea ce el simte si gandeste... ("Raising a Thinking Child", "Thinking Parent, Thinking Child", "I Can Problem Solve"). daca gasesti si alte carti de ea - poate ca o sa doresti sa le rasfoiesti...
Multa sanatate si numai bine iti doresc!

P.S. Sincer - cred ca mediul in care locuiti nu e neaparat benefic pentru tipul de om sensibil care esti... Nu puteti sa va mutati?

olympia spune:

Lorena, io tot nu inteleg. Sotul spera oare sa-si gaseasca un cerc de prieteni adevarati, socializand cu vecinii sau se poarta pur si simplu cum crede ca le-ar place vecinilor, numa ca sa fiti cat de cat integrati? In primul caz ar fi mai greu, din ce zici tu si poate ca-si face sperante desarte, in al doilea, daca veti mai sta acolo, cred ca-i de asteptat sa tineti un canal de comunicare deschis cu vecinii daca nu vreti sa fiti mereu "noii veniti ciudati". Daca sotul chiar are un gol neumplut in suflet, voi il puteti ajuta cel mai bine, laudandu-i initiativele, realizarile, sa simta ca-i apreciati calitatile, nu putine pe care ni le-ai zis, sa-i transmiteti si multumirea voastra de a-l avea alaturi.

liliana83 spune:

Ml, eu din ce am inteles din cele postate de tine si probabil si datorita faptului c-am cunoscut destul de bine, zic eu , pe cineva care seamna f mult cu sotul tau ca si temperament , parerea mea ca felul lui de a fi are mai putina legatura cu faptul ca este american si mai multa cu o anumita tipologie umana.
Din cate am observat eu , acest gen de oameni care in exerior vor sa para impenetrabili , duri , spapani pe ei , greu de sensibilizat in realitate ,in interior simt nevoia acuta de manifestare a dragostei , de intelegere , de sustinere , de apreciere , as putea spune continua , lucru care daca se intampla, le da o foarte mare incredere in ei insisi. Insa toate aceste lucruri sunt rezervate unui cadru restrans( cel familial daca exisa), acolo poate iesi din carapace si se poate exterioriza daca se simte in largul sau. Insa imaginea din exterior nu cred ca si-o va putea schimba vreodata , acest lucru ii defineste , considera o mare slabiciune a-ti manifesta sentimentele si emotiile(slabiciunile) in public.


exact! Insa acest lucru nu implica ca el se va schimba in relatiile cu cei din jur ci doar cu voi , familia lui.
Eu pot sa spun ca am admirat-o f mult pe persoana de care vorbeam , avea calitati pe care greu le mai intalnesti in ziua de azi, dar si defecte pe masura, ceea ce ma facea sa oscilez intre admiratie si indignare.

Bee spune:

ML, legat de conversatia voastra din masina cu vecinii. Din punctul meu de vedere (si-s romanca get-beget, deci nu pot sa spun ca ma comport conform vreunei etichete complicate sau fac si eu vreun balet conversational cu vecinii sau cunoscutii), remarca ta a fost putin jignitoare. Iar el cu baletul, a mai dres-o cu o gluma. Si eu i-ash fi dat coate sotului meu daca ar fi facut asemenea afirmatii in fata unor persoane mai invarsta si nu prea bine cunoscute, insa extrem de conservatoare (cum par a fi vecinii vostri).
Cat despre sotul tau, pare inca stresat de mutare, adaptarea intr-o noua zona si asa stie sa se comporte. Cred ca in ceva timp tu nu-l vei mai percepe asa ca acum, iar el va fi ceva mai putin preocupat sa placa, sa nu gresesca, etc. O sa devina probabil o rutina si baletul asta verbal si preocuparile lui pentru imagine nu vor mai fi asa evidente.
Intre timp, din pacate cred ca si tu va trebui sa-i secondezi macar putin eforturile, oricat de "ipocrit" ti s-ar parea (efortul).

cleo78 spune:

ML, ce cred eu, este ca el vrea sa isi faca prieteni acolo. Fiind comunitatea mica si destul de exclusivista, cum ai si remarcat si tu, si el, incearca cumva sa placa si sa caute oricate amarate subiecte de discutii. Chiar daca nu e el imigrant, mutat intr-o comunitate noua, e cam la fel (acelasi sentiment am avut si eu cand am venit in Buc. si uneori inca mai am impresia ca fac gafe si ma exprim moldoveneste si nu ma inteleg ceilalti).
Cred ca abordarea lui e diferita, eu as fi facut fie un barbecue in curte/pescuit si sa invit cate 1-2 perechi de vecini; sau sa fi facut niste prajituri/chestii gatite, si sa ma duc la usa si sa zic: "asa se face la mine, la anumite evenimente, e ofera ceva cadou celor apropiati", sau la biserica, sa intreb daca sunt activitati de ajutorare familii/ingrijire padure si daca au nevoie de voluntari etc

Asa sunt eu. Ma regasesc un fel in atitudinea lui.

Voi lucrati? de la serviciu - prieteni v-ati facut? (mai ales el )


Si eu tot zic ca are carente din copilarie, si de aici selfesteem-ul redus. Eventual sa faceti niste activitati in familie, outdoor.

calipso_zeus spune:

A,pai scuze am interpretat gresit ce ai spus....copiii sunt la varsta la care sunt mereu contra,iar felul asta al lui de a fi,pare artificial....poate cand era mic trebuia sa faca numai ce nu-i placea ca sa multumeasca pe toata lumea si nimeni nu-l intreba ce ar vrea el sa faca...poate aici ar trebui sa lucrezi.
La noi in familie eu sunt genul muscator,cu ironii acide,el e iubit si apreciat de toata lumea...eu am cativa prieteni.Si sa stii ca nu avem decat cativa prieteni comuni el nu agreaza pe ai mei..adica nu iese nu-l intereseaza,eu nu-i agreez pe ai lui...cativa..
Nu ma bag are si el iesirile lui ,un fotbal,o bere,eu pe ale mele....dar privim diferit lumea.El e adeptul lasatului locului de buna ziua,mie sincer nu-mi prea pasa.Ce nu-mi place nu fac sau evit,iar daca ceva ma deranjeaza zic in fata si gata.

lai spune:

ML, pai cred ca ar fi super sa va mutati in oraselul de care spui, mai ales daca asta nu presupune sa renuntati la toate avantajele pe care le aveti acum (apropiere de natura etc.) Ar creste mult sansele sa intalniti familii asemanatoare voua, fie alte cupluri mixte, fie americani mai deschisi si mai plimbati precum sotul tau, fie pur si simplu oameni, de orice natie or fi, cu o viziune a vietii mai apropiata de a voastra (cumuland-o pe a ta si pe a sotului tau). Nu e vorba doar de studenti, dar si de profesori, de alti angajati ai universitatii - si poate si altii fara legatura directa cu univ. dar atrasi in zona de oportunitatile economice, culturale si de alte feluri legate de existenta ei.

Lai

ML spune:

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)

ML spune:

[quote]citat din mesajul lui olympia

Lorena, io tot nu inteleg. Sotul se poarta pur si simplu cum crede ca le-ar place vecinilor, numa ca sa fiti cat de cat integrati?

Da si nu. De ex. i-ar strange de gat pe cativa de pe drum cu case de vacanta (amuzant, toti cu... ceva bani si aroganta pe masura: un bancher, doi juristi si un medic cardiolog (indian, poate imi spuneti si mie cum sunt indienii, fetele din SUA ) care zboara pe drum (este un drum de tara, neasfaltat, cu gravel (pietris marunt)). Fiind pe culme, drumul si locurile netede mai toti au construit langa drum. Pe el il scot din sarite (ii este teama sa nu loveasca copiii, cateii, chiar si pe noi, drumul urca, are curbe cu unghiuri de vizibilitate 0, coboara, este ingust, uneori nu pot trece doua masini una pe langa alta, unul trebuie sa traga pe o parte. Asa ca i-a rugat pe toti sa conduca mai incet. Intr-o scrisoare . Nu s-a schimbat nici unul. Politia nu se baga ca-i drum privat, asa ca a pus doua speed bumps, cu niste semne langa (atentie copii si catei!). Drumul fiind jumate al nostru, jumate al vecinului (intamplator, cel cu sotia cu monturi), a avut nevoie si de aprobarea lui (nescrisa). A incercat vecinul sa-l convinga sa cam renunte, el nu si nu, pana la urma l-a lasat in pace. Din 4 vitezomani au mai ramas doi. Unul si-a schimbat masina si nu vrea sa si-o strice asa ca merge lin, altul s-a rasturnat cu ATVul conducand aiurea si s-a lecuit. Bancherul si doctorul, nu se lasa. Iaca nu-mi inchipuiam ca viata poate fi asa de palpitanta in locul in care nu se intampla nic. Deci, pe undeva, el vrea sa aiba, in continuare sprijinul si acceptul celor de pe drum cu speed bumps. Cand il apuca nervii pe indian ridica tomahawkul si se incrunta la el (glumesc nu-i tomahawk, ci un topor de lemne iar indianul e din India nu piele rosie). Dupa jurist i-o strigat aproape cuvantul ala cu "F", apoi omul si-a schimbat masina, a incetinit considerabil si pupat Piata Independentei, acum se plac binisor . Restul vecinilor (nederanjati de vitezomani pana le-o calca vreun cane), se bat pe burta cu dansii. Si uite asa baletul. I-am zis ca ce-o mai face daca maine vecinul si vecina cu monturile (care si ei se intrec uneori la curbe (barbatul imi spune) calca cateii? Le sparge parbrizul sau imi ridica mie statuie ca am ofensat-o pe vecina?
Ei bine, eu zic ca, uneori, barbatul meu vrea sa fim mai catolici decat Papa. Si daca o fi nevoie ii raspopeste el si p-ai de-i fura prieteni in trecut. Nu stiu ce sa zic, uneori ma amuza sa urmaresc spectacolul, il si admir pe barbat ca-i salbatic si "unruly", ma si scoate din sarite ca-mi cere mie sa fac mai mult decat isi poate el stapani nervii. Cum ar veni toate animalele sunt egale dar unele sunt mai egale decat altele.

in al doilea, daca veti mai sta acolo, cred ca-i de asteptat sa tineti un canal de comunicare deschis cu vecinii daca nu vreti sa fiti mereu "noii veniti ciudati".


Ai dreptate, insa, dupa cum cred eu, cand ii ajunge cutitul la os, dupa cum am spus mai sus, strica ce-a construit. Merita eu sa ma unduiesc dupa moodurile lui?

Daca sotul chiar are un gol neumplut in suflet, voi il puteti ajuta cel mai bine, laudandu-i initiativele, realizarile, sa simta ca-i apreciati calitatile, nu putine pe care ni le-ai zis, sa-i transmiteti si multumirea voastra de a-l avea alaturi.

Asta da, cred ca ar trebui sa o fac mai des, din pacate cam uit, el pare f. sensibil la laude.

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)

ML spune:

Frumos ai spus, Liliana, multumesc. Tot ma plang, imi este greu sa-l descopar, uneori parca am 3 copii langa mine, cei mici nu prea stiu sa verbalizeze conflictele interioare, el nu concepe sa le dea drumu, ar vrea parca sa-i citesc gandurile. Ma intristeaza ca se framanta tot timpul, cred ca din cauza asta nici nu-si gaseste locul, se tot muta in speranta descoperirii unui Paradis, si, totodata, isi uraste neputinta asta de a se face fericit, linistit.

Bee, nu sunt chiar in varsta... ea are 49 de ani, sau asta este in varsta ? Poate... eu am 45, sotul 59, sper ca nu v-am speriat . Mey, tot nu mi se pare o chestie de facut mie observatie dupa, de catre sot, iar ea nu parea ofuscata, desi, niciodata nu stiu ce gandesc.... Si ei comenteaza (sotul ei, intr-o conversatie cu al meu se balbaia ca Willy Wonka cand sa scoata din gura cuvantul "parinti" vis-a-vis de aaaa... "casa voastra", mai avea putin si-i zicea tree house ; casa lor este maaare, frumoasa, neplatita si pe cativa acri de pamant, a noastra mica (living si 3 camere), achitata si pe 11 acri. Dar ce treaba am eu cu ei? Cum iti asterni asa dormi, al meu s-a cam ofuscat de "tree house", eu am ras, dupa mine fiecare sa zica ce-o vrea atata timp cat nu ne scuipam intre ochi si ne mai ia gura pe dinainte. Dar si el face gafe (eu nu le prea prind insa ca-s obisnuita cu certuri senzationale de carter nu cu fineturi americane , la fel altii de pe drum, acum ce, sa ne facem fiecare raboj cu ce ne-o iesit pe gura si sa ne vanam unii altora greselile ca sa ne aratam mai cu mot? Si el si-a scos pantofii in Cismigiu ca-i fierbeau picioarele pe 40 de grade romanesti, ha, ha si se mai si mira ca se holbau compatriotii mei la el. Iar vecina cu monturile ne-a intrat in casa curioasa sa vada cum arata in interior cand era aproape gata. S-a inghesuit indarjita impreuna cu alta de pe drum printre niste dulapuri de pe terasa, apoi a intrat, fara sa stie ca barbatul este la etaj. S-au speriat unii de altii, se tot scuzau doamnele fitoase iar barbatul ca le-a speriat in propria casa. Am ras de m-am spart!)
Hai ca sunt totusi 4 ani de cand ne-am mutat, cat sa se mai adapteze?
Ei, cred pana la urma ca cel mai simplu ar fi sa-mi tin gura (el ma freaca sa conversez ca nu-i politicos sa fiu muta) si sa-i evit. Nu voi ajunge in veci la performanta de a-i "citi".

Cleo, nu vrea oameni pe-aici, cu greu se urneste sa-si vada singurul coleg de colegiu care sta prin apropiere oarecum.

Calipso,banuiesc ca nu-l intreba nimeni, era cel mai mic din 4 frati, imi inchipui ca ai mai mici incaseaza bobarnacele intr-o familie daca nu sunt supravegheati si ajutati si poate il necajeau. Acum, "mare", face numai ce vrea.

Hmmm, ba da, Lai, ar trebui sa renuntam la destule (loturile sunt mult mai mici, este poluare ca in oras, nu mai ai raul, padurea, campul, gradina...), sunt insa altele in loc, de alt gen.
Eu tot spre Canada as trage, nu cred sa fie, sunt curioasa sa vad daca reusim macar aici, aproape.

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)