Lucas, bebe de Prettysunshine a plecat la cer
Raspunsuri - Pagina 9
prettysunshine spune:
Multumesc tuturor pentru condoleante,inseamna enorm pentru mine ca oameni pe care nu-i cunosc s-au gandit la mine,iar altii pe crae ii cunosc m-au dezamagit.
Ardeiash,nu stiu cat stii tu din povestea mea si a lui Lucas,insa daca exista Dzeu nu putea fi atat de crud incat sa-l chinuie doua luni de zile si apoi sa-l ia,putea sa-l fi luat la nastere daca nu-i era dat sa traiasca.Alt motiv pentru care eu nu mai cred in Dzeu este acela ca timp de trei luni de zile,inainte de nasterea lui Lucas cat si dupa,a fost mereu speranta urmata de dezamagire,pana in ultimul moment,chiar si in noaptea in care a murit a fost un moment in care doctorii au zis ca-si revine si va fi bine,15 minute mai tarziu au spus ca nu mai pot face nimic pentru el.Crezi ca un Dzeu milostiv s-ar juca asa cu sufletele noastre?De ce mi l-a lasat doua luni sa-l vad cum creste,cum se uita in ochii mei,cum ma apuca de deget,cum casca si stranuta,cum plange,doua luni in care nu i-am putut atinge decat manuta,ca apoi sa mi-l ia si sa-l pot tine in brate doar ca sa-l privesc cum moare?Stiu din proprie experienta ca asa ceva nu poate fi inteles decat de cei care au trecut prin asta,nici eu nu intelegeam inainte.Insa iti multumesc tare mult ardeiash ca din grupul de praline ai fost singura (in afara de Virginia care a fost mereu alaturi de mine)care s-a gandit ca poate as avea nevoie de ceva mai mult decat de condoleante.
Doina,te inteleg atat de bine,nici eu nu am avut Paste anul asta si probabil ca in fiecare an de acum inainte ma voi gandi ca l-am inmormantat de Paste.Te inteleg atat de bine,si eu ii simt mirosul si mi-e atat de dor de el...Ma apuca plansul la fiecare copil mic pe care il vad si traiesc intr-o tara in care la tot pasul vezi bebelusi,mi se pare ca aici sunt mai multi decat in Romania.Voi intra pe linkul pe care mi l-ai dat,multumesc foarte mult,nu cred ca voi reusi sa trec peste asta fara ajutor.Am vazut ca tu ai scris povestea fetitei tale,nu am avut puterea s-o citesc,o s-o citesc cand voi fi in stare,nu stiu eu daca voi putea sa ma impac indeajuns de mult cu ce s-a intamplat ca sa pot scrie povestea lui.
Mami de Cosmin (03.07.1997) si de ingeras Lucas (15.02.2011-17.04.2011)
abramburika spune:
Crede-ma, mai mult decat atat nu stiu ce sa spun. Daca te-as avea in fata te-as imbratisa strans-strans pt. ca te inteleg cum nici nu-ti imaginezi. Vad ca deja ardeiash ti-a facut trimitere catre povestea noastra, unde am povestit cu sufletul trist tot ce ni s-a intamplat. Si acum sufletul imi e tot la fel de trist, ma gandesc mereu la Gabriele si nu stiu cum sa trec peste aceste momente grele. Stiu, o am pe Silvia care ma ridica sus, D-zeu a vrut sa raman imediat insarcinata, desi nu imi doream, deci acum am acest samburel in burtica pt. care trebuie sa merg mai departe. Dar gandul imi e tot la Gabriele, la cele 2 sapt. de viata, de chin, de fapt, pt. noi toti. Imi vin imagini din spital cu el in incubator, Silvia il mai pomeneste din cand in cand, pt. ca a apucat sa-l cunoasca, dar, mai ales, a fost pregatita pe perioada sarcinii sa il primeasca pe noul fratior, imi e tare greu.
Partea cu D-zeu nu am inteles-o inca, dar credinta nu mi-am pierdut-o ... poate si pt. ca a facut sa raman insarcinata imediat, cand eu, ambele sarcini le-am obtinut cu greu, dupa aproape 2 ani de asteptare. Si acum ... si bune si rele sunt de la D-zeu. Altfel nu-mi explic.
Ti-am urmarit subiectul cu multa tristete ... si pt. ca era imediat dupa necazul nostru si am ramas marcata si pt. ca mi-l imaginam pe Lucas al tau, vazand un alt copilas prematur, in timp ce frecventam terapia intensiva a spitalului. Era nascut prematur, micut, dar nu avea nici o problema de sanatate, trebuia doar sa recupereze greutatea si perioada de prematur. Era chiar langa incubatorul lui Gabriele si ma uitam cu asa mare speranta la el, la mama lui, imi imaginam ca vor fi si pt. noi zile asa fericite. Dar n-a fost sa fie ... pt. noi, pt. copilasul ala sper ca da.
******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.
Se premo la mano, mi batte più forte ancora:
Sai tu dirmi perché batte così?
Perché il mio amore per te sta tutto qui!!!
prettysunshine spune:
abramburika,iti multumesc din suflet pentru cuvintele tale,cat si pentru imbratisarea virtuala,nici nu stii cat de bine imi fac.Am citit povestea voastra si am plans din nou si pentru Gabriele si pentru Lucas.Am vazut ca Gabriele a avut o problema genetica.Si noi am trecut prin spaima asta,eu am facut test de vilus corionic intai pentru ca aveam 35 de ani si a iesit o problema la test,asa ca am facut si amniocenteza.Pana ne-a dat rezultatele la amniocenteza nici nu mi-am permis sa ma bucur,mi-a fost atat de teama.Iar acum ma tem ca tocmai amniocenteza a provocat nasterea prematura,bineinteles impreuna cu problemele mele.
Lucas a venit in viata mea pe neasteptate,cand ma impacasem cu gandul ca nu voi mai avea copii si am vrut sa ma bucur de sarcina asta,imi planuisem atatea...Insa cand am avut in sfarsit rezultatul la amniocenteza am avut numai trei saptamani de bucurie,apoi am fost internata in spital.
Abramburika,tu stii ca baietelul tau ar fi avut probleme mari daca ar fi trait,stiu ca asta nu te face sa suferi mai putin,insa Lucas nu avea nicio problema,timp de 16 zile totul a mers bine,ni se spusese sa ne gandim deja la un pediatru.Apoi a avut probleme cu plamanii,dar chiar si asa daca ar fi trait nu ar fi avut probleme serioase,nu a avut hemoragii cerebrale,creierul arata bine.Inca nu stiu exact ce s-a intamplat,abia pe 11 mai vom afla.Am vazut copii nascuti ca si el la 25 de saptamani si care au reusit si fara probleme serioase.
Vad ca tu ai si o fetita si cred ca si asta te-a ajutat mult imediat dupa pierderea lui Gabriele.Eu am un baiat adolescent cu care din pacate nu sunt in relatii prea bune acum si asta nu ma ajuta,ci dimpotriva.Ma bucur ca ai ramas imediat insarcinata,poate asta ti-a dovedit ca exista Dzeu,eu nu pot nici macar incerca sa raman,am nascut prin cezariana si cel putin urmatoarele 9 luni nu ma pot gandi la o alta sarcina.Daca as putea as incerca de astazi,speranta asta m-ar tine pe linia de plutire.Nici macar nu stiu daca voi mai reusi sa raman insarcinata,Lucas a venit dupa 3 ani de incercari,iar medicii mi-au spus ca la urmatoarea sarcina s-ar putea intampla acelasi lucru.Nu am nicio speranta de care sa ma agat,iar sotul meu nu vrea sa adopte.Ultima speranta ar fi sa mi se dea o veste buna pe 17 mai cand voi face histeroscopie,insa la nastere mi-au spus ca uterul meu este intr-o stare foarte proasta.O cat de mica speranta m-ar ajuta cat de cat sa ma impac poate cu pierderea lui,desi nici un alt bebelus nu-l va putea inlocui,el a fost timp de doua luni mica mea minune,micul meu luptator.
Mami de Cosmin (03.07.1997) si de ingeras Lucas (15.02.2011-17.04.2011)
emanouela spune:
scumpa mea, nu pot sa ma pun in locul tau si sa incerc sa traiesc ce-ai trait tu....mi-e imposibil dar te inteleg, iti inteleg durerea si toate pornirile.nici eu nu nu am sa inteleg in veci si nici nu exista raspuns la intrebarea: bietele sufletele care s-au chinuit, ce vina au??? incearca sa-ti revii cat de cat, pt copilul tau mai mare, chiar daca nu aveti o relatie fantastica. te imbratisez cu drag din targul Iesilor
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de 
nazdravana Darius Mihail
abramburika spune:
pretty - ooofff...
Da, Gabriele era grav bolnav, insa nu imi explic deloc de ce. Adica o boala genetica pur cazuala. Rezultatele de la testele genetice facute pe noi dupa moartea lui au iesit perfecte. Nu sunt probleme la nici unul din noi. Asta ma bucura acum, pt. sarcina actuala. Insa am ramas cu marele semn de intrebare: de ce? Si de ce nu am stiut nimic pana in momentul nasterii? Eram atat de senina si increzatoare, nu imi imaginam in veci ce urma sa fie. Bine, explicatiile medicale le-am inteles pana la urma, nu se putea prevedea, copilul se dezvolta (la 2,670 kg nu isi pune nimeni semne de intrebare, e normal), era activ, misca, la eco avea toate organele (insa nu se putea vedea daca sunt ok ca si functionalitate, ci doar ca forma). Iar amnio am facut-o si eu (tot pt. varsta, e obligatorie aici dupa 35 ani) si rezultatele au fost ok. Acum, pt. sarcina actuala, e mai mult decat obligatorie, in cazul meu. Si ni s-a facut o comparatie, ca sa intelegem mai bine ce-i cu amnio asta. Deci, ADN-ul nostru este ca o biblioteca cu 46 de volume (cromozomii). Ei, amnio poate depista daca sunt toate volumele la nr., daca sunt in ordinea corecta si daca fiecare carte are copertile in buna stare. NU poate insa prevedea daca intr-o carte, la pag. X este o eroare de tipar, adica o boala genetica rara. Ceea ce a fost la noi, din pacate. Si eu eram ff linistita ca amnio a iesit bine, insa pana la urma nu a fost bine. Nu mai are rost sa vb despre mine ...
La voi, da e posibil sa fi fost din cauza amniocentezei. Imi dau si eu cu pararea, desi nu sunt medic. Medicii tie ce ti-au spus, e posbil sa fie asta? Stiu, e mult mai dureros atunci cand stii ca bb era sanatos, fara nici o problema de sanatate. Speram eu care stiam ca sunt probleme grave, da' tu ...
Cat despre o noua sarcina, iti doresc din tot sufletul sa fie asa cum vrei, dupa timpul necesar pt. vindecare. Eu iti spun sincer ca am momente cand resping sarcina. Nu cred ca era ceva ce imi doream asa de repede. Poate pt. ca am o frica imensa, desi imi impun sa gandesc pozitiv. Poate pt. ca ma simt rau fizic (bine, simptome normal de saricna, greturi si vomitat, moleseala), ceea ce la celelalte sarcini nu am avut, au fost perfecte! Si asta imi creeaza o stare de nervi care poate ma face sa gandesc uneori asa ...
Nu iti pierde speranta ca vei avea o alta sarcina.
Si nici nu renunta la raportul tau cu baiatul, chiar daca acum nu e tocmai ok. Doar se stie ca adolescenta e o perioada dificila, pana la urma veti gasi o cale de intelegere. Si el are nevoie de tine, esti mama lui.
Inca o data te imbratisez cu multa caldura si astept numai vesti bune si senine de la tine. 
******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.
Se premo la mano, mi batte più forte ancora:
Sai tu dirmi perché batte così?
Perché il mio amore per te sta tutto qui!!!
szivarvany spune:
Pretty
Iti doresc din tot sufletul sa gasesti raza de lumina cumva, sa ai vesti bune de la doctor si o noua speranta in suflet.
Orice am zice noi este atat de gol, dar sa stii, sa stii ca suntem alaturi de tine si bbLucas nu va fi uitat.
ardeiash spune:
Ingrid, cred ca acum trebuie sa te refaci, fizic cel putin... restul va veni cu timpul. incearca sa te concentrezi pe relatia cu cosmin, cred ca nici lui nu ii este usor...
esti tanara, ai tot timpul sa mai faci un copil.. insa tre sa o iei usor.. crede-ma..
exista un preot care te-ar putea ajuta sa afli de ce ti s-a-ntamplat asta. este foarte aproape de sufletul tuturor.. e mai degraba prieten decat preot. du-te la el.. te va ajuta sa te linistesti. se numeste patriciu vlaicu si este la www.catedrala.be. suna-l , crede-ma e un om minunat
si... nu...nu spune ca nu crezi in Dumnezeu... vei vedea ca exista... si te va ajuta.
cum spuneam, nu-ti epuiza energia pe intrebari inutile.. de ce? cum ? in ce fel? din pacate nu -l readuc pe lucas pe aceasta lume.. ce bine-ar fi fost ...
insa daca nu reusesti sa iesi din acest cerc nu va fi bine..
Cosmin are nevoie de tine.. concentreaza-te pe asta, crede-ma
pup dulce fata trista
prettysunshine spune:
Abramburika,stiu cum e cu amniocenteza,stiu ca nu poate depista tot din pacate.Aici nu e obligatorie,ei te trimit automat sa faci teste genetice dupa 35 de ani,insa le poti refuza.Initial mi-au zis ca e imposibil sa fi fost din cauza amniocentezi,am facut-o pe 8 decembrie,iar in spital m-au internat pe 27 ianuarie.Insa pe 23 decembrie am facut febra,nu mare ,37,8 si m avut simptome de avort spontan.insa eram in vizita in Romania,m-am dus la spital,mi-au facut perfuzii cu no-spa si scobutil,la amanliza de sange aparea o infectie in corp,mi-au prescris antibiotice si m-au trimis sa-mi fac urocultura.Urocultura n-am putut sa-mi fac,pentru ca laboratoarele nu lucrau din cauza sarbatorilor,mi-am facut doar analiza simpla de urina,la care au aparut niste probleme,insa cum nu puteam face inca urocultura...Asa ca am zis sa-mi fac totusi antibioticul respectiv.Incep sa-l caut in farmacii si descopar ca nu e nicaieri,imi prescrisesera un antibiotic care se utilizeaza numai in spitale.Fusesem intr-un spital privat pentru ca nu mai am asigurare in Romania,dar in spitalul privat nu ma puteau testa sa vada daca nu-s alergica la anitbioticul respectiv,eu fiind alergica la penicilina.Ajung intr-un spital de stat sa testez antibioticul respectiv,reusisem sa gasesc numai o singura fiola intr-o farmacie si am umblat la toate farmaciile din Iasi,vad ca nu-s alergica,insa medicul ginecolog la care am ajuns pentru test imi spune ca daca nu mai fac febra nu e necesar sa fac antibioticul.Asa ca nu l-am facut,sia cum n-o sa mi-o iert niciodata.Am putut face urocultura dupa 1 ianuarie,tot in Romania si surpriza nu era nicio problema.Pe 27 ianuarie am fost internata in spital cu col scurtat si contractii,iar la analiza de sange aparea o infectie puternica.Eu nu aveam febra,nici alte simptome de infectie,asa ca au presupus ca infectia se afla in uter.Desi mi-au dat antibiotice timp de 2 sapt jumatate infectia nu a disparut niciodata complet din sange,cand au oprit antibioticele au fost nevoiti sa le reintroduca pentru ca indicele infectiei crescuse din nou.Infectia a disparut ca prin farmec dupa ce am nascut.Nimic in sange a doua zi dupa nastere.De asta cred ca a fost amniocenteza,medicii de aici nu au putut explica prezenta infectiei nicicum,eu am uter fibromatos cu doua fibroame maricele in uter si unul urias in afara uterului si au pus pe seama fibroamelor ceea ce s-a intamplat cu sarcina,mai ales ca trecuse atat de mult de la amniocenteza.Insa am avut febra la mai putin de trei saptamani dupa amniocenteza,din pacate insa a fost in Romania.N-o sa-mi iert niciodata ca n-am facut antibioticele acelea,cred ca n-as fi putut tine sarcina probabil pana la 9 luni,dar macar pana la 7 luni as fi reusit sigur si Lucas ar fi supravietuit.
Abramburika,nu respinge sarcina,sa stii ca si eu am simtit asta la inceput,pentru ca am ramas insarcinata imediat ce am plecat din tara si mi-a fost foarte greu si la fel ca la tine m-am simtit foarte rau,in timp ce prima sarcina a fost perfecta.Acum as fi in culmea fericirii daca as fi din nou insarcinata,indiferent cat de rau m-as simti.
Ardeiash,multumesc mult de tot,fizic m-am refacut,insa psihic...nu stiu daca se va intampla vreodata.Iar tanara nu-s deloc,cel putin nu pentru facut copii si am probleme foarte serioase,care se agraveaza o data cu trecerea timpului.Cu Cosmin mi-e foarte greu,ma respinge aproape permanent,imi trebuie enorm de multa rabdare si eu nu am rabdare acum.Si nu vreau sa vorbesc cu un preot,cel putin nu cu unul ortodox,nu stiu cum ar recationa daca i-as spune ca nu mai cred in Dumnezeu.Stiu ca mi-ar fi mai usor daca m-as refugia in credinta,dar din pacate nu pot.Am fost incercata foarte mult in ultimii 4 ani,iar acum mi s-a dat lovitura de gratie si nu vad niciun sens,pentru ca toate necazurile prin care am trecut nu m-au facut un om mai bun,ci dimpotriva.
Mami de Cosmin (03.07.1997) si de ingeras Lucas (15.02.2011-17.04.2011)
Antoanela23 spune:
Ingrid, mi s-a strans inima cand am citit ce ai scris zilele trecute si m-am tot gandit cum sa-ti raspund ca sa te ajute macar un pic.
In primul rand cred ca e bine ca scrii, e terapeutic, chiar daca pe moment nu simti asta.
Mi se pare normal sa fii suparata, trista, razvratita si sa simti ca-ti pierzi credinta.
Nu vreau sa starnesc o polemica pe tema asta, dar sincer, cred ca orice mama care-si pierde puiul se simte abandonata de divinitate si pe buna dreptate. E ceva in neregula cu lumea asta daca exista copiii bolnavi grav, incurabili, copiii care mor atat de mici si cine zice ca nu e treaba noastra sa intelegem de ce se intampla asta sau ca se intampla cu un scop, bine de el/ea ca poate crede asta. Pentru mamicile de ingeri care-si gasesc un refugiu in credinta am tot respectul si toata intelegerea, e mare lucru sa simti un sprijin cand treci prin asa ceva. Pentru cele care nu-l gasesc, cred ca e si mai greu sa treaca prin asta.
Incercarile din ultima vreme nu te-au facut un om mai putin bun, esti un om ranit, vulnerabil si care sufera enorm. Dar te rog mult, incearca sa nu te mai culpabilizezi. In primul rand nu ai luat antibioticul in Rom la sfatul doctorului, nu ai decis tu asta de una singura, era normal sa te increzi in specialist. Apoi este foarte posibil ca cele doua episoade de infectie sa fie complet separate. Prima a trecut si apoi a aparut a doua. Cand am fost in spital cu sarcina am intrebat care e cauza infectiei si au ridicat din umeri, au zis ca poate fi orice, ceva ce am mancat, un microb luat din aer, apa, orice.
Tot atunci dr ginecolog mi-a zis ca pot aparea infectii ale lichidului amniotic din cauze necunoscute, care evolueaza rapid si pot fi fatale pentru sarcina. Deci chiar nu ai de unde sa stii, poate a fost amniocenteza sau poate nu a fost. Insa tu nu esti vinovata pentru ce s-a intamplat, incearca sa te impaci cu tine insuti in primul rand. Din pacate uneori natura ne joaca feste urate si corpul se intoarce impotriva noastra, uneori castigam batalia, alteori ...nu.
Cu Cosmin e complicat, in mod cert el nu intelege prin ce treci tu, nici un copil de varsta lui nu ar pricepe. Au fost multe schimbari in viata lui in ultima vreme, probabil e inca in perioada de adaptare cu scoala, limba, anturajul si-si reflecta frustrarile pe cine-i mai aproape, pe tine.
Incearca sa consulti un psiholog, atat pentru tine cat si pentru relatia ta cu el. Am vazut ca la praline e o fata care e psiholog, are si website, iar daca problemele tale nu sunt pe specialitatea ei, poate-ti recomanda pe cineva potrivit.
Te imbratisez,
Anto
prettysunshine spune:
Antoanela,multumesc mult pentru cuvintele tale,tu ai reusit sa pui in cuvinte ceea ce simt eu acum si ce am incercat sa spun,dar nu cred ca mi-a iesit prea bine.E greu insa sa nu ma gandesc ca poate daca as fi facut ceva altfel el ar fi supravietuit.
Cum gasesc fata de la praline care e psiholog,eu de cateva luni sunt pe alta lume,din pacate.
Multumesc inca o data,Antoanela,mesajul tau m-a ajutat foarte mult!
Mami de Cosmin (03.07.1997) si de ingeras Lucas (15.02.2011-17.04.2011)